Cromul natural

- Cantitatea de crom din sângele nostru este infimă, fiind măsurată în fracţii dintr-un gram. Dar, cu toate acestea, cromul este de o importanţă vitală pentru organismul uman, în absenţa sa proliferând multe dintre aşa-numitele "boli ale lumii moderne", cum ar fi obezitatea, diabetul, infertilitatea sau tulburările cardiace. Pe de altă parte, folosirea cromului în terapie este destul de controversată, din pricina comercializarii lui în forme sintetice, care - spre deosebire de cele naturale - fac mai mult rău decât bine. Dar să aflăm în continuare, detaliat, care sunt beneficiile, dar şi capcanele acestui mineral -

Din 1796, când a fost descoperit, şi până la jumătatea secolului XX, cromul era cu­nos­­cut exclusiv ca metal industrial, din el obţinându-se aliaje şi binecunoscutul oţel cromat. În 1957, o echipă de medici americani au descoperit în drojdia de bere un compus natural pe bază de crom, pe care l-au denumit factor de toleranţă la glu­coză. Ce făcea această substanţă? Ajuta celulele organis­mului uman să folosească la maximum insulina pro­dusă de pancreas, reglând astfel glice­mia şi prevenind diabetul. Ulterior, in­dustria farmaceutică a preluat ideea folosirii cromului în terapie, iar în anii '80-'90, când a explodat piaţa dulciu­rilor, dar şi sedentarismul, acest oligo­ele­ment a devenit o speranţă pentru mi­li­oanele de diabetici şi zecile de mili­oane de obezi. Rezultatele pozitive la tratamentul cu crom nu au întârziat să apară, însă nişte ani mai târziu au apărut şi reacţiile adverse la cromul de sinteză, ceea ce a dat naştere în zilele noastre unui ade­vărat scandal. Dar să vorbim, mai întâi, despre rolul acestui oligoelement în organism.

Deficitul de crom

Conform celor mai recente statistici americane, doar unul din zece locuitori ai acestui continent are un nivel al cromului din sânge satisfăcător, iar la fel stau lucrurile şi cu europenii. De ce? În primul rând, pentru că alimentele super-procesate şi rafinate ale zilelor noastre sunt foarte sărace în crom aflat în stare naturală. Iar simp­tomul cel mai frecvent al deficienţei de crom este creşterea vulnerabilităţii la diabet, dere­glarea apetitu­lui, creşterea colesterolului rău (LDL) şi a triglice­ridelor. Când deficienţa de crom se croni­ci­­zează, apare oboseala generalizată, creşterea greu­tăţii cor­porale, infertilitatea la bărbaţi, celulita, iar la fumători creşte riscul de boli cardiace şi tumo­rale. În fine, în cazurile de carenţă gravă de crom, apar obezitatea, anumite forme de cancer, tulburările de memorie, ateroscleroza, bolile cardiovasculare grave.

Modul de administrare a cromului

Cromul biologic, din alimente
Surse excelente de crom din hrana noastră cea de toate zilele sunt cruciferele (adică broccoli, conopida, varza), grâul integral (inclusiv făina din grâu integral), sucul de grepfruit, fulgii de cereale, fasolea verde şi caju-ul. Totuşi, pe primul loc se află drojdia de bere, care conţine inclusiv celebrul factor de tole­ranţă la glucoză (substanţă organică ce are la bază cromul şi care face minuni în diabet). De exemplu, 2-3 grame de drojdie de bere care s-a hrănit, în preala­bil, din abundenţă, cu acest oligoelement, con­ţin 400% din cantitatea de crom necesară zilnic orga­nismului. Cantităţi semnificative de crom mai întâl­­nim în pieliţa strugurilor, în algele marine, precum şi în ouăle de găină sau în fructele de mare.
La polul opus se situează alimentele rafinate, foarte bogate în zaharuri şi care nu doar că nu conţin deloc crom, dar chiar obligă organismul să consume mari cantităţi din acest oligoelement. Astfel, zahărul, făina albă, amidonul modificat, orezul decorticat precum şi alimentele care le con­ţin au nevoie, pentru a fi metabolizate, de consu­marea unor cantităţi importante de crom. Din aceste motive, este foarte necesară suplimentarea acestuia.

Capsulele cu crom de sinteză
Le găsim în farmacii, cu diverse denumiri, even­tual asociate cu alte vitamine şi minerale, obţinute, de asemenea, artificial. Cel mai frecevent găsim în capsule următoarele forme de crom:
* Cromul picolinat (tripicolinat) - a fost o vedetă a produselor de slăbit în anii '90, pentru ca acum să cadă într-o diz­graţie totală. De ce? Pentru că este o formă de sinteză considerată a avea toxicitate ridicată. Comisia pe probleme de alimen­taţie a Uniunii Europene (EFSA) a publi­cat un raport dur în anul 2010, în care consideră cromul picolinat responsabil de tulburări digestive şi avertizează că din acesta se poate forma în organism aşa-numitul crom hexavalent, care este puternic mu­ta­gen şi cancerigen.
* Cromul nicotinat (polinicotinat) - este un crom procesat cu acid nicotinic (cunoscut şi ca vitamina PP), fiind ceva mai uşor de asi­milat, dar nu înlătură complet efectul toxic al cromului de sinteză.
* Clorura de crom - o mai putem găsi şi sub numele de clorură de crom hidra­tată, fiind utilizată în industria chimică. Este o formă anorganică, greu de to­lerat de orga­nism pe ter­men lung, având e­fec­te incerte asu­pra sis­temului ner­vos, asupra ficatului şi rinichilor. Aceleaşi ris­curi com­portă şi sub­stanţele de sinteză cum ar fi ace­tatul de crom sau pota­siul bicromat, care sunt şi ele puse în capsule şi vândute ca remedii.
* Cromul protei­nat (proteinic) - este o formă ceva mai avan­sa­tă de prelucrare, prin care cromul este legat de ami­no­acizi, devenind mai asimi­labil şi mai prietenos cu or­ga­nismul. Din păcate, deşi producerea sa este consi­dera­bil mai ieftină decât ex­tra­gerea cromului natural, şi această formă de admi­nistrare are o eficienţă limi­tată şi un potenţial toxic demn de luat în seamă.
Pe ansamblu, efectele terapeutice ale cromului de sinteză sunt mult reduse în raport cu cel natural, pre­zent în organismele vegetale, din trei motive: 1. Este mult mai greu asimilabil. 2. În absenţa co-factorilor (nutrienţi prezenţi alături de acest mineral în alimen­te), eficienţa sa e mult redusă. 3. Nu conţine aşa-numitul factor de toleranţă la glucoză, o substanţă complexă, prezentă numai în drojdia de bere.

Capsulele cu crom natural
Sunt obţinute din specia care, probabil, are cea mai mare adaptabilitate din lume: drojdia de bere. Au fost selecţionate varietăţi de drojdie de bere capabile să metabolizeze cantităţi uriaşe de crom. În drojdie, cromul se găseşte alături de aminoacizi, vitamine din complexul B, zinc natural şi mulţi alţi nutrienţi care fac acest oligoelement asimilabil şi îi dau maximum de eficienţă terapeutică.
Doza de crom natural recomandată adulţilor este de 40 micrograme, administrate zilnic. Depăşirea sa nu aduce după sine probleme de sănătate, iar supli­mentele de ultimă generaţie conţin întreaga doză zil­nică de crom natural într-o singură capsulă.
Cura cu crom natural va fi ţinută vreme de trei luni, timp în care se va administra câte o capsulă pe zi, urmată de 15-30 de zile de pauză, după care se poate relua.
În perioade de stres prelungit, de exces al consu­mului de alimente supra-rafinate ori în timpul curelor de slăbire, doza va putea fi mărită până la 120 de mi­crograme pe zi. Totuşi, unii specialişti recomandă ca, pe an, curele cu crom să nu depăşească 6 luni cumu­lat, iar în niciun caz să nu se menţină doze de peste 120 micrograme mai mult de 2-3 săptămâni.

Cromul natural şi diabetul

Acest oligoele­ment este poate cel mai pu­ternic ajutor pentru reglarea pe cale natu­rală a glicemiei. Bol­navii de diabet de tip I şi tip II, dar şi cei aflaţi în faza pre­dia­betică beneficiază de aportul cromului a­flat în stare naturală.
La diabeticii de tip I (insulinode­pen­denţi), aportul de crom ajută organis­mul să folosească mult mai bine insu­lina injectată, ceea ce va conduce automat la reducerea dozei zil­nice din acest hor­mon. Or, este cunos­cut faptul că atât cali­­tatea, cât şi speranţa de viaţă a bolnavului diabetic este cu atât mai bună cu cât necesarul zilnic de insulină este mai mic.
La diabeticii de tip II, suplimentarea cromului conduce la scăderi rapide şi de durată ale glicemiei, ajutând organismul să gestioneze metabolismul zaha­ru­rilor, fără aportul sau cu doze minime de medica­mente sintetice (care afectează puternic ficatul şi sistemul nervos). Cromul natural, în combinaţie cu un minimum de efort fizic, împiedică proliferarea ţesu­tului gras în exces, creşte receptivitatea celulelor la insulină, împiedicând epuizarea pancreasului.
Prediabeticii sunt o categorie largă de persoane, care - de cele mai multe ori - nici nu sunt conştiente de pericolul la care se expun. În cazul lor, cromul na­tu­ral este o soluţie rapidă pentru a le echilibra meta­bolismul, greu încercat de dieta de tip occidental, foar­te bogată în zaharuri şi amidon rău, provenite din făina albă, dulciuri, lactate degresate, paste făinoase, orez decorticat, cartofi prăjiţi etc. Cromul ajută la me­ta­bolizarea mai uşoară a acestor otrăvuri alimentare, calmează pofta de dulciuri şi paste făinoase, împie­dicând astfel instalarea precoce a diabetului.

Cromul natural şi copiii

Până de curând, deficienţa de crom nu era prea mult luată în discuţie în pediatrie, el fiind considerat necesar doar din perspectiva dezvoltării masei mus­culare şi a dentiţiei copilului. Odată însă cu chimi­zarea şi rafinarea excesivă a hranei pentru copii, spe­cialiştii acordă o atenţie tot mai mare acestui oligoele­ment, esenţial pentru un meta­bolism corect al za­hărului şi amidonului. Co­piii care au cea mai mare nevoie de cromul natural sunt cei care sunt frecvent hrăniţi cu ciocolată, bom­boane, prăjituri, iaurturi cu amidon, iaurturi cu fructe, sucuri dulci sau cereale în­dul­cite. Excesul de zaharuri din aceste alimente, oferite - din păcate - cu incon­ştienţă de părinţi, în cantităţi tot mai mari, favorizează apariţia unor efecte teribile, cum ar fi: sin­dromul defici­tului de aten­ţie (ADHD), pu­­bertatea prema­tu­ră, carie­rea prematură a dan­turii, dez­voltarea incorectă a sche­letului, obezitatea in­fan­ti­lă. Pentru a preveni toate aceste efecte nedorite, se recomandă, în cazul unei diete de tip occidental a copi­lului, administrarea cromului natural, începând cu vârsta de 4 ani. Conform medicilor de la Univer­sitatea americană Maryland, doza zilnică recoman­dată de crom natural, între 4 şi 8 ani, este de 15 micrograme/zi, între 9-13 ani este de 25 micro­grame pentru băieţi şi 21 micrograme pentru fete, iar între 14-18 ani este de 35 de micrograme pentru băieţi şi 25 micrograme pentru fete. Atenţie, însă! Se reco­mandă doar cromul natural, din alimente sau din suplimente pe bază de drojdie, varietăţile de crom de sinteză putând produce dureri de stomac, mâncărimi ale pielii, agitaţie psiho-motorie.

Cromul natural şi slăbitul

Probabil cea mai mare celebritate şi-a câştigat-o cromul datorită folosirii sale în curele de slăbire. De ce este atât de valoros cromul pentru reglarea greutăţii corporale? Pentru că are, simultan, patru efecte esen­ţiale pentru cei care vor să scape de suprapon­dera­litate sau obezitate:
1. Scade pofta de dulciuri, ajutând la controlul glicemiei, fără a provoca o secreţie prea mare de insulină, împiedicând astfel apariţia celebrelor cercuri vicioase ale foamei provocate de dulciuri.
2. Previne formarea excesivă a ţesutului gras, intervenind direct în procesul care transformă excesul de zahăr din sânge în depozite de grăsime şi dimi­nuând astfel proce­sul de formare de pernuţe de gră­sime pe abdo­men, şolduri, fese sau coapse etc.
3. Stimulează dezvoltarea ţe­su­tului muscular în detrimentul celui adipos, cromul natural fiind un excelent ajutor, fără niciun fel de efect advers, pentru cei care vor să-şi creas­că masa musculară şi să-şi modeleze corpul prin sport.
4. Scade nivelul de stres psihic, în condiţiile în care stresul în exces şi conse­cinţa sa directă, adică foa­mea emoţională, sunt principalii vinovaţi pentru epi­de­mia de obe­zitate din zilele noas­tre.

Cromul natural şi bolile de inimă

Principala calitate a cromului este aceea că scade nivelul colesterolului rău (LDL) şi al trigliceridelor din sânge. În asociere cu vitamina C naturală, el pre­vine depunerea grăsimilor şi colesterolului pe artere, prevenind sau oprind evoluţia aterosclerozei ori a arteritei obliterante. Cea mai mare nevoie de crom, pentru a opri evoluţia bolilor cardiovasculare, o au cei care au fumat sau fumează, în condiţiile în care fumatul epuizează rapid rezervele de crom (dar şi de vitamina C) din organism, lăsându-l vulnerabil în faţa proceselor oxidative care au loc la nivelul vaselor de sânge. Pentru prevenirea infarctului, reţeta ideală este cromul natural, asociat cu vitamina C şi complexul de vitamine B naturale. Această triadă este reco­mandată şi pentru prevenirea problemelor vasculare ale diabeticilor, inclusiv a arteriopatiilor diabetice.

Cromul, hormonii şi fertilitatea masculină

Foarte multe studii arată că organismul femeilor şi al bărbaţilor recepţionează în moduri diferite cromul, cei din urmă având activitatea hormonală într-o măsură mai mare in­fluenţată pozitiv de acest oli­goelement. Din acest mo­tiv, suplimentarea cro­mu­lui este recomandată încă de la vârsta de 9 ani, diferenţiat pentru băieţi (ca­re au nevoie de o doză mai mare), pentru că atunci se configurează hormonii care mai târziu vor fi hotărâtori nu doar pentru fertilitate, ci şi pentru dezvoltarea celor­lalte caracteristici mascu­line. La vârsta adultă, su­plimentarea cromului s-a dovedit benefică în special pentru fertilitatea bărbaţilor diabetici, cu exces de greu­tate sau sedentari. Se pre­su­pune, dar încă nu este complet demonstrat ştiinţi­fic, şi faptul că un aport suplimentar de crom natural, provenit în special din alimentaţie, ajută la prelun­girea potenţei şi a tinereţii biologice a bărba­ţilor.

Precauţii la administrarea cromului

Principala grijă, atunci când luaţi suplimente cu crom, este să vă asiguraţi de calitatea lor. Riscurile administrării cromului de sinteză sunt considerate mari, fiind legate în special de posibilitatea trans­formării cromului trivalent (prietenos cu organismul) în crom hexavalent - un metal foarte toxic şi care adesea este legat de apariţia mutaţiilor celulare, dar şi de declanşarea unor forme de cancer. Mai mult, su­plimentele cu crom de sinteză sunt mai greu asimi­late, pot produce tulburări digestive, cutanate sau renale. Aşadar, evitaţi capsulele cu diferite forme de crom ne-natural. De asemenea, sub nicio formă nu con­sumaţi suplimente cu crom pe al căror ambalaj nu scrie provenienţa lui. Deşi legislaţia română inter­zice acest lucru, unii producători scriu pe ambalaj, simplu: "crom", fără nicio altă precizare, deşi cromul pur nu poate fi şi nici nu ar fi deloc recomandat să fie încapsulat sau pus în tablete. Nu în ultimul rând, este bine să evitaţi consumul aşa-numitelor comple­xuri de minerale sau vitamine, care de cele mai multe ori conţin aceşti nutrienţi, inclusiv cromul, în forme sintetice ne-prietenoase cu organismul.