Plantele medicinale ale lunii iunie

La miezul lui Cireșar, găsim pe pajiști, prin fânețe și margini de pădure cele mai puternice plante medicinale ale anului. Să le culegem cu mă­sură, să le uscăm cu grijă la umbră, iar apoi să le punem în cămară, pentru a le folosi la nevoie. Dintre zecile de "minuni de leac", am ales trei dintre cele mai puternice:

Sânziana albă
(Galium mollugo)

O găsim prin fânețe, mai ales la marginea lor, unde își poate întinde în voie tulpinile fragile, terminate cu flori mici și albe, cu un miros discret. Se culeg păr­țile aeriene înflorite, care se lasă la uscat, iar apoi se ma­cină, pulberea ținându-se în­tr-un borcan închis er­metic. Din această pulbere se iau câte 2-3 lingurițe pe zi, pen­tru a stimula funcția rinichi­lor (ajută la elimi­narea apei din țesuturi), pentru a com­bate spasmele digestive, dar și pentru a ne crește rezis­tența la stres. O linguriță de pulbere de sânziană albă, luată seara, este un excelent somnifer și calmant. În Evul Mediu, se prepara un vin în care erau mace­rate flori de sânziană albă și care era folosit pentru a alunga depresia și melancolia, dar și ca afrodisiac.

Sânziana galbenă
(Galium verum)

Este un simbol al verii, deoarece perioada sa de maximă înflorire coincide cu perioada de maximă stră­lucire a soarelui. Are tulpina zveltă, destul de înal­tă, iar florile sale sunt mărunte, galben-aurii și dispuse astfel încât, văzute de la dis­tanță, seamănă cu o ploaie de stele. Mirosul micilor sale flori este dulce, amintind de cel al mierii, iar petalele, patru la număr, amintesc de semnul crucii, motiv pentru care în popor se spune că această plan­tă este binecuvântată de Dumnezeu. Se culeg tulpinile sale înflorite, care după uscare se folosesc sub formă de cataplasme, băi tera­peutice și, intern, sub formă de pulbere. Cataplasmele cu sân­ziene se folosesc pentru a trata rănile care se vindecă greu, anomaliile de pigmentare a pielii și cicatricele cheloide. Baia de sânziene galbene este recomandată ca remediu de frumusețe, deoarece curăță și împros­pătează pielea, combate inflamațiile la acest nivel și are efect reîntineritor. Pulberea din această plantă reglează activitatea tiroidei, pune în mișcare digestia (este foarte amară) și ameliorează hernia (ajută la tonifierea țesuturilor elastice din zona abdominală).

Arnica
(Arnica montana)

Florile sale sunt croite parcă anume pentru a ne ară­ta tuturor că puterea vin­de­cătoare a plantelor este mai mare decât ne-am putea ima­gina. Ca formă, arnica pare un soare în miniatură, având petale nume­roase și dispuse perfect circular, în "raze", iar culoarea lor este galben viu spre portocaliu, strălucitoare și triumfătoare. Care este principala lor utilizare tera­peutică? Tratarea, aproape fără greș, a tuturor trauma­tis­melor, fie că vorbim de entorse, luxații, fracturi sau de o banală vână­taie. Cataplasmele, compresele și cremele cu arnică au un uimitor efect de accelerare a vindecării articulațiilor, tendoanelor și a mușchilor lezați. Sunt cunoscute numeroase cazuri de luxații sau chiar de fracturi tratate cu această plantă, care s-au vindecat atât de rapid, încât frizează paranormalul! Intern, se folo­sește tinctura de arnică, din care nu se iau mai mult de 50-70 de picături pe zi, fiind folosită ca tonic cardiac, dar și pentru echilibrarea emoțională, după accidente sau șocuri.