Din 1796, când a fost descoperit, și până la jumătatea secolului XX, cromul era cunoscut exclusiv ca metal industrial, din el obținându-se aliaje și binecunoscutul oțel cromat. În 1957, o echipă de medici americani au descoperit în drojdia de bere un compus natural pe bază de crom, pe care l-au denumit factor de toleranță la glucoză. Ce făcea această substanță? Ajuta celulele organismului uman să folosească la maximum insulina produsă de pancreas, reglând astfel glicemia și prevenind diabetul. Ulterior, industria farmaceutică a preluat ideea folosirii cromului în terapie, iar în anii '80-'90, când a explodat piața dulciurilor, dar și sedentarismul, acest oligoelement a devenit o speranță pentru milioanele de diabetici și zecile de milioane de obezi. Rezultatele pozitive la tratamentul cu crom nu au întârziat să apară, însă niște ani mai târziu au apărut și reacțiile adverse la cromul de sinteză, ceea ce a dat naștere în zilele noastre unui adevărat scandal. Dar să vorbim, mai întâi, despre rolul acestui oligoelement în organism.
Deficitul de crom
Conform celor mai recente statistici americane, doar unul din zece locuitori ai acestui continent are un nivel al cromului din sânge satisfăcător, iar la fel stau lucrurile și cu europenii. De ce? În primul rând, pentru că alimentele super-procesate și rafinate ale zilelor noastre sunt foarte sărace în crom aflat în stare naturală. Iar simptomul cel mai frecvent al deficienței de crom este creșterea vulnerabilității la diabet, dereglarea apetitului, creșterea colesterolului rău (LDL) și a trigliceridelor. Când deficiența de crom se cronicizează, apare oboseala generalizată, creșterea greutății corporale, infertilitatea la bărbați, celulita, iar la fumători crește riscul de boli cardiace și tumorale. În fine, în cazurile de carență gravă de crom, apar obezitatea, anumite forme de cancer, tulburările de memorie, ateroscleroza, bolile cardiovasculare grave.
Modul de administrare a cromului
Cromul biologic, din alimente
Surse excelente de crom din hrana noastră cea de toate zilele sunt cruciferele (adică broccoli, conopida, varza), grâul integral (inclusiv făina din grâu integral), sucul de grepfruit, fulgii de cereale, fasolea verde și caju-ul. Totuși, pe primul loc se află drojdia de bere, care conține inclusiv celebrul factor de toleranță la glucoză (substanță organică ce are la bază cromul și care face minuni în diabet). De exemplu, 2-3 grame de drojdie de bere care s-a hrănit, în prealabil, din abundență, cu acest oligoelement, conțin 400% din cantitatea de crom necesară zilnic organismului. Cantități semnificative de crom mai întâlnim în pielița strugurilor, în algele marine, precum și în ouăle de găină sau în fructele de mare.
La polul opus se situează alimentele rafinate, foarte bogate în zaharuri și care nu doar că nu conțin deloc crom, dar chiar obligă organismul să consume mari cantități din acest oligoelement. Astfel, zahărul, făina albă, amidonul modificat, orezul decorticat precum și alimentele care le conțin au nevoie, pentru a fi metabolizate, de consumarea unor cantități importante de crom. Din aceste motive, este foarte necesară suplimentarea acestuia.
Capsulele cu crom de sinteză
Le găsim în farmacii, cu diverse denumiri, eventual asociate cu alte vitamine și minerale, obținute, de asemenea, artificial. Cel mai frecevent găsim în capsule următoarele forme de crom:
* Cromul picolinat (tripicolinat) - a fost o vedetă a produselor de slăbit în anii '90, pentru ca acum să cadă într-o dizgrație totală. De ce? Pentru că este o formă de sinteză considerată a avea toxicitate ridicată. Comisia pe probleme de alimentație a Uniunii Europene (EFSA) a publicat un raport dur în anul 2010, în care consideră cromul picolinat responsabil de tulburări digestive și avertizează că din acesta se poate forma în organism așa-numitul crom hexavalent, care este puternic mutagen și cancerigen.
* Cromul nicotinat (polinicotinat) - este un crom procesat cu acid nicotinic (cunoscut și ca vitamina PP), fiind ceva mai ușor de asimilat, dar nu înlătură complet efectul toxic al cromului de sinteză.
* Clorura de crom - o mai putem găsi și sub numele de clorură de crom hidratată, fiind utilizată în industria chimică. Este o formă anorganică, greu de tolerat de organism pe termen lung, având efecte incerte asupra sistemului nervos, asupra ficatului și rinichilor. Aceleași riscuri comportă și substanțele de sinteză cum ar fi acetatul de crom sau potasiul bicromat, care sunt și ele puse în capsule și vândute ca remedii.
* Cromul proteinat (proteinic) - este o formă ceva mai avansată de prelucrare, prin care cromul este legat de aminoacizi, devenind mai asimilabil și mai prietenos cu organismul. Din păcate, deși producerea sa este considerabil mai ieftină decât extragerea cromului natural, și această formă de administrare are o eficiență limitată și un potențial toxic demn de luat în seamă.
Pe ansamblu, efectele terapeutice ale cromului de sinteză sunt mult reduse în raport cu cel natural, prezent în organismele vegetale, din trei motive: 1. Este mult mai greu asimilabil. 2. În absența co-factorilor (nutrienți prezenți alături de acest mineral în alimente), eficiența sa e mult redusă. 3. Nu conține așa-numitul factor de toleranță la glucoză, o substanță complexă, prezentă numai în drojdia de bere.
Capsulele cu crom natural
Sunt obținute din specia care, probabil, are cea mai mare adaptabilitate din lume: drojdia de bere. Au fost selecționate varietăți de drojdie de bere capabile să metabolizeze cantități uriașe de crom. În drojdie, cromul se găsește alături de aminoacizi, vitamine din complexul B, zinc natural și mulți alți nutrienți care fac acest oligoelement asimilabil și îi dau maximum de eficiență terapeutică.
Doza de crom natural recomandată adulților este de 40 micrograme, administrate zilnic. Depășirea sa nu aduce după sine probleme de sănătate, iar suplimentele de ultimă generație conțin întreaga doză zilnică de crom natural într-o singură capsulă.
Cura cu crom natural va fi ținută vreme de trei luni, timp în care se va administra câte o capsulă pe zi, urmată de 15-30 de zile de pauză, după care se poate relua.
În perioade de stres prelungit, de exces al consumului de alimente supra-rafinate ori în timpul curelor de slăbire, doza va putea fi mărită până la 120 de micrograme pe zi. Totuși, unii specialiști recomandă ca, pe an, curele cu crom să nu depășească 6 luni cumulat, iar în niciun caz să nu se mențină doze de peste 120 micrograme mai mult de 2-3 săptămâni.
Cromul natural și diabetul
Acest oligoelement este poate cel mai puternic ajutor pentru reglarea pe cale naturală a glicemiei. Bolnavii de diabet de tip I și tip II, dar și cei aflați în faza prediabetică beneficiază de aportul cromului aflat în stare naturală.
La diabeticii de tip I (insulinodependenți), aportul de crom ajută organismul să folosească mult mai bine insulina injectată, ceea ce va conduce automat la reducerea dozei zilnice din acest hormon. Or, este cunoscut faptul că atât calitatea, cât și speranța de viață a bolnavului diabetic este cu atât mai bună cu cât necesarul zilnic de insulină este mai mic.
La diabeticii de tip II, suplimentarea cromului conduce la scăderi rapide și de durată ale glicemiei, ajutând organismul să gestioneze metabolismul zaharurilor, fără aportul sau cu doze minime de medicamente sintetice (care afectează puternic ficatul și sistemul nervos). Cromul natural, în combinație cu un minimum de efort fizic, împiedică proliferarea țesutului gras în exces, crește receptivitatea celulelor la insulină, împiedicând epuizarea pancreasului.
Prediabeticii sunt o categorie largă de persoane, care - de cele mai multe ori - nici nu sunt conștiente de pericolul la care se expun. În cazul lor, cromul natural este o soluție rapidă pentru a le echilibra metabolismul, greu încercat de dieta de tip occidental, foarte bogată în zaharuri și amidon rău, provenite din făina albă, dulciuri, lactate degresate, paste făinoase, orez decorticat, cartofi prăjiți etc. Cromul ajută la metabolizarea mai ușoară a acestor otrăvuri alimentare, calmează pofta de dulciuri și paste făinoase, împiedicând astfel instalarea precoce a diabetului.
Cromul natural și copiii
Până de curând, deficiența de crom nu era prea mult luată în discuție în pediatrie, el fiind considerat necesar doar din perspectiva dezvoltării masei musculare și a dentiției copilului. Odată însă cu chimizarea și rafinarea excesivă a hranei pentru copii, specialiștii acordă o atenție tot mai mare acestui oligoelement, esențial pentru un metabolism corect al zahărului și amidonului. Copiii care au cea mai mare nevoie de cromul natural sunt cei care sunt frecvent hrăniți cu ciocolată, bomboane, prăjituri, iaurturi cu amidon, iaurturi cu fructe, sucuri dulci sau cereale îndulcite. Excesul de zaharuri din aceste alimente, oferite - din păcate - cu inconștiență de părinți, în cantități tot mai mari, favorizează apariția unor efecte teribile, cum ar fi: sindromul deficitului de atenție (ADHD), pubertatea prematură, carierea prematură a danturii, dezvoltarea incorectă a scheletului, obezitatea infantilă. Pentru a preveni toate aceste efecte nedorite, se recomandă, în cazul unei diete de tip occidental a copilului, administrarea cromului natural, începând cu vârsta de 4 ani. Conform medicilor de la Universitatea americană Maryland, doza zilnică recomandată de crom natural, între 4 și 8 ani, este de 15 micrograme/zi, între 9-13 ani este de 25 micrograme pentru băieți și 21 micrograme pentru fete, iar între 14-18 ani este de 35 de micrograme pentru băieți și 25 micrograme pentru fete. Atenție, însă! Se recomandă doar cromul natural, din alimente sau din suplimente pe bază de drojdie, varietățile de crom de sinteză putând produce dureri de stomac, mâncărimi ale pielii, agitație psiho-motorie.
Cromul natural și slăbitul
Probabil cea mai mare celebritate și-a câștigat-o cromul datorită folosirii sale în curele de slăbire. De ce este atât de valoros cromul pentru reglarea greutății corporale? Pentru că are, simultan, patru efecte esențiale pentru cei care vor să scape de supraponderalitate sau obezitate:
1. Scade pofta de dulciuri, ajutând la controlul glicemiei, fără a provoca o secreție prea mare de insulină, împiedicând astfel apariția celebrelor cercuri vicioase ale foamei provocate de dulciuri.
2. Previne formarea excesivă a țesutului gras, intervenind direct în procesul care transformă excesul de zahăr din sânge în depozite de grăsime și diminuând astfel procesul de formare de pernuțe de grăsime pe abdomen, șolduri, fese sau coapse etc.
3. Stimulează dezvoltarea țesutului muscular în detrimentul celui adipos, cromul natural fiind un excelent ajutor, fără niciun fel de efect advers, pentru cei care vor să-și crească masa musculară și să-și modeleze corpul prin sport.
4. Scade nivelul de stres psihic, în condițiile în care stresul în exces și consecința sa directă, adică foamea emoțională, sunt principalii vinovați pentru epidemia de obezitate din zilele noastre.
Cromul natural și bolile de inimă
Principala calitate a cromului este aceea că scade nivelul colesterolului rău (LDL) și al trigliceridelor din sânge. În asociere cu vitamina C naturală, el previne depunerea grăsimilor și colesterolului pe artere, prevenind sau oprind evoluția aterosclerozei ori a arteritei obliterante. Cea mai mare nevoie de crom, pentru a opri evoluția bolilor cardiovasculare, o au cei care au fumat sau fumează, în condițiile în care fumatul epuizează rapid rezervele de crom (dar și de vitamina C) din organism, lăsându-l vulnerabil în fața proceselor oxidative care au loc la nivelul vaselor de sânge. Pentru prevenirea infarctului, rețeta ideală este cromul natural, asociat cu vitamina C și complexul de vitamine B naturale. Această triadă este recomandată și pentru prevenirea problemelor vasculare ale diabeticilor, inclusiv a arteriopatiilor diabetice.
Cromul, hormonii și fertilitatea masculină
Foarte multe studii arată că organismul femeilor și al bărbaților recepționează în moduri diferite cromul, cei din urmă având activitatea hormonală într-o măsură mai mare influențată pozitiv de acest oligoelement. Din acest motiv, suplimentarea cromului este recomandată încă de la vârsta de 9 ani, diferențiat pentru băieți (care au nevoie de o doză mai mare), pentru că atunci se configurează hormonii care mai târziu vor fi hotărâtori nu doar pentru fertilitate, ci și pentru dezvoltarea celorlalte caracteristici masculine. La vârsta adultă, suplimentarea cromului s-a dovedit benefică în special pentru fertilitatea bărbaților diabetici, cu exces de greutate sau sedentari. Se presupune, dar încă nu este complet demonstrat științific, și faptul că un aport suplimentar de crom natural, provenit în special din alimentație, ajută la prelungirea potenței și a tinereții biologice a bărbaților.
Precauții la administrarea cromului
Principala grijă, atunci când luați suplimente cu crom, este să vă asigurați de calitatea lor. Riscurile administrării cromului de sinteză sunt considerate mari, fiind legate în special de posibilitatea transformării cromului trivalent (prietenos cu organismul) în crom hexavalent - un metal foarte toxic și care adesea este legat de apariția mutațiilor celulare, dar și de declanșarea unor forme de cancer. Mai mult, suplimentele cu crom de sinteză sunt mai greu asimilate, pot produce tulburări digestive, cutanate sau renale. Așadar, evitați capsulele cu diferite forme de crom ne-natural. De asemenea, sub nicio formă nu consumați suplimente cu crom pe al căror ambalaj nu scrie proveniența lui. Deși legislația română interzice acest lucru, unii producători scriu pe ambalaj, simplu: "crom", fără nicio altă precizare, deși cromul pur nu poate fi și nici nu ar fi deloc recomandat să fie încapsulat sau pus în tablete. Nu în ultimul rând, este bine să evitați consumul așa-numitelor complexuri de minerale sau vitamine, care de cele mai multe ori conțin acești nutrienți, inclusiv cromul, în forme sintetice ne-prietenoase cu organismul.