ILIAS PAPAGEORGIADIS - "România este un tărâm excelent pentru cei care vor să facă afaceri"

L-aţi mai întâlnit în paginile revistei "For­mula AS". Este un om de afaceri grec, care trăieşte în România şi vrea chiar să-şi ia cetăţenie română. Fost jurnalist şi apoi consultant politic în mai multe campanii electorale în Grecia, are o privire de ansamblu bine documentată asupra situaţiei social-politice din cele două ţări membre ale Uniunii Europene, declarându-se op­timist în legătură cu dezvoltarea economică a Ro­mâniei. Am dorit să aflăm pe ce-şi întemeiază entu­zi­as­mul, aflat în totală opoziţie cu pesimismul co­men­tatorilor din mass-me­dia românească.

"Trebuie să fii orb ca să nu vezi partea plină a paharului"

- Mare parte din presa românească şi ma­jo­ritatea oamenilor politici deplâng evoluţia econo­mi­că actuală a României, prezicând un viitor cenuşiu. În totală opoziţie cu acest pesimism, dumneavoastră aveţi o poziţie constant optimistă pe această temă, con­cretizată şi în mai multe articole publicate în presa din Grecia, în care arătaţi că România oferă oportunităţi excelente mediului de afaceri şi îi îndemnaţi pe investitorii greci să-şi mute afacerile aici. Pe ce vă bazaţi această viziune?

- Dacă îmi este îngăduit, politicienilor le-aş su­gera, cu respect, să nu uite că sunt aleşi - nu pentru a fi co­men­tatori ai realităţii, ci pentru a lucra să schim­be rea­litatea. Iar pe analiştii care văd totul în negru i-aş ruga să ne amintească şi nouă ce proiecte bune pentru România au susţinut în ultimii ani, pentru că mi se pare că unii fac carieră scriind numai de rău. Acum, venind la fondul întrebării dvs., eu sunt op­timist în privinţa României, pentru că este o ţară care are potenţial pentru un PIB de 1.000 de miliarde de euro. Anul acesta va ajunge la 167 - 169 de mi­li­arde, cu o creştere puternică de peste 4%. În foarte multe sectoare, România este încă la început: inves­ti­ţiile majore abia urmează să fie realizate, in­frastructura urmează să fie construită sau îmbu­nă­tăţită, problemele din Educaţie şi Sănătate sunt opor­tunităţi pentru o reformă adevărată, sectorul agricol funcţionează la doar 30 - 50% din capacitatea sa, turismul este o mină de aur încă neexploatată, iar lista ar putea continua. Una peste alta, România este abia la 20% din poten­ţialul ei de dezvoltare, deci un tă­râm excelent pentru cei care vor să facă afaceri. Tre­buie să fii orb ca să nu vezi ce viitor promiţător are, să nu vezi partea plină a paharului. Aşa că da, vorbesc po­zitiv despre România şi propun străinilor serioşi, căci lor mă adresez, să investească aici, pornind de la câteva avantaje clare: un regim fiscal destul de prietenos pentru o ţară din UE, multe domenii cu potenţial încă vir­gin şi o in­te­resantă "stabilitate instabilă", care îi în­cu­rajează pe oa­­menii cu viziune şi curaj, căci, în ciuda unei apa­ren­te fragilităţi, dezvoltarea continuă.

"Clasa politică nu este contestată doar în România, ci şi în majoritatea ţărilor vestice"

- România nu este scutită, totuşi, de probleme grave: clasa politică este contestată în bloc, pe mo­tive de incompetenţă şi corupţie; sisteme întregi se do­­­ve­desc greşit articulate, ca acela al Sănătăţii şi Edu­­ca­ţiei; relaţiile noastre externe sunt, în pofida de­­cla­raţiilor de circumstanţă, extrem de fragile etc. Cum credeţi că pot fi rezolvate toate acestea? Sea­mănă acest tablou cu cel din Grecia?

- România este una dintre puţinele ţări din lume care, în acest moment, cunoaşte o revoluţie a Justiţiei, iar corupţia pare să fie combătută serios. Fireşte, si­tuaţia nu este perfectă, dar, spre exemplu, în România, zeci de politicieni şi sute de inşi care au înşelat statul, neplătind taxele cuvenite, sunt în puşcărie, pe când în Grecia, doar un politician a fost condamnat şi câteva zeci de evazionişti fiscali au ajuns până acum în în­chisoare. Clasa politică este contestată nu doar în Ro­mânia, ci şi în Grecia, SUA, Franţa, Marea Britanie şi în majoritatea ţărilor vestice. Nu este contestată în Cuba sau Coreea de Nord, e adevărat, din motive evi­den­­te. Aşa că eu, unul, nu aş fi neapărat îngrijorat din această pricină. Cât despre Sănătate şi Educaţie, în­tr-adevăr, în Grecia sunt într-o stare mult mai bună de­cât în România, dar dacă verificăm cum erau la nouă ani după ce Grecia a aderat la Uniunea Europeană, în 1988, vom vedea că diferenţele nu sunt prea mari. De ase­menea, nici referitor la capitolul infrastructură nu este România un caz aparte, căci aşa cum ea a ratat multe şanse în perioada 2007-2013, la fel de multe oportu­nităţi de îmbunătăţire a ratat şi Grecia, în anii '80. Ches­tiunea fundamentală, în opinia mea, este ca ro­mânii să-şi schimbe mentalitatea, şi pe ur­mă vor găsi rezolvări la toate problemele. În clipa de faţă, ma­jo­ritatea românilor, altfel un popor cu foarte multe ca­lităţi, vrea să schimbe totul fără să schimbe nimic. Continuă să domine ideea lui „merge şi aşa", dim­pre­ună cu eschivarea de la orice responsabilitate. Iubesc România şi pe români, dar tocmai de aceea trebuie s-o spun: în această situaţie, schimbările vor fi făcute greu, cu paşi mici, pentru că aşa vrea majoritatea.

- Care ar fi semnele unei schimbări pozitive de mentalitate?

- Am putea începe prin a nu mai planifica dez­voltarea ţării pe termen foarte scurt, de câteva luni, ci pe perioade mai mari, de 3-5 ani, care să ne ofere ima­ginea de ansamblu a ceea ce vrem să realizăm. Am ob­­servat că în România, în ultimul deceniu cel pu­ţin, ori­­zontul deciziilor a fost unul foarte scurt, şi asta dis­truge orice strategie. Apoi, e nevoie să re­nun­ţăm să ac­ţionăm doar emoţional - atât în plan politic, cât mai ales în cel economic şi administrativ -, plân­gând de mi­la hoţilor, corupţilor, incompetenţilor sau putu­ro­şilor şi lăsându-i să ocupe poziţii pe care nu le merită şi prin care fac rău societăţii. Şi, nu în ultimul rând, e nevoie să pricepem că, în economia liberă, nu "orele de mun­că" sunt plătite, ci rezultatul măsurabil. În Ro­mâ­nia, mai ales în ins­tituţiile bugetare, se taie multă frun­ză la câini. Şi nici me­diul privat nu este scutit de acest reflex de gândire: stau la birou opt ore, nu fac nimic, dar îmi iau salariul. În fine, un semn puternic de schim­bare a mentalităţii ar fi şi partici­parea la viaţa pu­blică. Dacă românii sunt într-adevăr nemulţumiţi, tre­buie să iasă la vot şi să trans­forme supărarea lor în fapte. Că de vorbe toţi suntem sătui.

"Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, contribuie foarte mult la menţinerea stabilităţii în România"

- Până nu demult, Grecia a fost expresia unui ideal de civilizaţie şi dezvoltare economică mai ales pen­tru ţările Europei de est. Astăzi se află în una din­tre cele mai dificile situaţii pe care le-a traversat în is­­toria sa recentă. Cum se explică această cădere bruscă?

- Cu excepţia unor perioade mici, în ultimii 35 de ani, Grecia a mers după modelul următor: statul a luat bani de la sectorul privat, pe care i-a distribuit în sectorul public, pensionarilor şi celor care fac afaceri cu statul. Pentru că banii nu au fost suficienţi, statul a împrumutat sume uriaşe, care au fost împărţite ia­răşi, după acelaşi model. Numai pentru a suporta di­fe­renţa din­tre contribuţiile pentru pensii ale an­gajaţilor şi pen­siile plătite, statul elen a plătit 201 mi­liarde de euro, între 2000 şi 2014! E ca şi cum Ro­mânia ar dubla acum pen­siile şi salariile bugetarilor şi ar mai angaja un mi­lion de oameni în sectorul public, fără să aibă bani pen­tru asta, dar împrumutând din surse externe. Un număr de ani, milioane de români vor trăi mult mai bi­ne, dar statul va ajunge la fali­ment. Grecia nu a re­struc­turat statul şi sistemul de pen­sii, nu a susţinut sectorul privat, ci a suprataxat to­tul, încercând să evite fali­mentul. Re­zultatul: eva­ziune fiscală masivă şi fali­men­tarea multor afaceri. Când afacerile private oneste nu au mai putut susţine sistemul, iar creditorii străini nu au mai putut fi plătiţi, statul a intrat în criză. Ro­mâ­nia nu va ajunge în­tr-o astfel de criză, pentru că d-l Mu­gur Isărescu, gu­ver­­na­torul BNR, controlează bine situaţia în ţară şi con­tribuie foarte mult la menţinerea sta­bi­li­tăţii, fără îm­prumuturi pe care să le plătească alte ge­neraţii şi ca­re pot submina suveranitatea ori­cărui stat.

- Ce impact are asupra Greciei migraţia ilegală masivă din Orientul Apropiat? Are Uniunea Eu­ro­peană o responsabilitate în această privinţă şi dacă da, se achită de ea?

- Prima dată când am scris pe blogul meu despre pro­blema aceasta a fost în 2010 şi am explicat că atunci erau, deja, blocaţi în Grecia peste un milion de imi­granţi ilegali. În Atena şi încă în câteva oraşe mai mari, situaţia este complicată de mulţi ani. În 2013 şi 2014, lucrurile au început să fie mai contro­late. Dar anul trecut, noul guvern grec a ales să des­chidă larg porţile pentru imigranţii ilegali, căci aşa li s-a părut că este corect şi uman. S-a declanşat haosul, iar în­cercarea de a reinstaura ordinea nu a dus la cine ştie ce rezultate. Cu siguranţă este vorba despre o pro­blemă europeană, şi decizia aparţine Europei. Grecia a plătit, în ultimul deceniu, peste un miliard de euro pe an pentru imi­granţii ilegali, iar acum costul eco­nomic şi social va exploda. Totuşi, soluţia nu este ca Europa să dea Gre­ciei o sumă de euro pe persoană, pe zi, cu con­diţia ca imi­granţii să rămână în Grecia. Ţinta lor este de a ajunge în alte state.

"Prefer ca Justiţia să exagereze, decât să prospere corupţii"

- Bine văzută de opinia publică românească, lupta anti-corupţie are şi criticii ei, care afirmă că ofensiva procurorilor inhibă mediul de afaceri, că oamenii se tem să mai facă contract cu instituţiile publice. Sunt îndreptăţite aceste temeri?

- Sunt de acord că în multe cazuri se exagerează, dar dacă ar fi să aleg între acest exces de zel al unor procurori şi judecători, şi situaţia "de dulce" de acum 12 ani, prefer să se exagereze şi să se cureţe mediul cât de cât. Nu poţi schimba realităţi fără să mai şi gre­şeşti şi fără decizii dure. Un pacient cu o problemă la inimă, care se rezolvă prin operaţie, trebuie tăiat, nu doar încurajat cu vorbe frumoase. În ultimii ani, cam ace­laşi lucru se întâmplă în majoritatea ţărilor euro­pene. Vor­­besc cu investitori din peste 20 de ţări şi toţi po­vestesc că statul îi verifică la sânge. Diferenţa în Ro­mânia este că, dacă ai profit şi îl declari cinstit, plăteşti impozite mici, în pofida miturilor de pe internet...

"Fără măsurile populiste care au fost luate deja, România ar fi într-o situaţie mult mai bună"

- Unii economişti şi oameni din mediul de afa­ceri străini avertizează în legătură cu o nouă criză economică globală. România este pregătită pentru o asemenea avarie?

- O criză mondială are şanse mari să devină rea­litate şi ar fi deja aici, dacă Băncile Centrale nu ar fi injectat mii de miliarde de euro şi dolari în eco­nomiile lor. Anul 2017 va fi, cu siguranţă, unul plin de pro­vo­cări, în acest sens. Dacă veţi face o analiză, veţi constata că astfel de crize apar la fiecare 7-8 ani, de obicei corelate cu schimbul de preşedinţi din SUA, la sfârşitul sau începutul perioadei. Reagan a preluat puterea după criza majoră a petrolului din anii 1979-1980 şi a terminat cu criza majoră din 1987 ("Lunea Neagră", 19 septembrie 1987). Clinton a avut un an greu în 1993 şi şi-a încheiat mandatul pe fondul unei mari crize, în 1999-2000. Bush a preluat funcţia cu tot cu criză şi a avut un an 2001 care a schimbat istoria lu­mii (din multe puncte de vedere), iar în 2008, a plecat odată cu începutul celei mai puternice crize din ultimii 70 de ani. Obama a început cu criză economică şi re­cesiune. Nu ştim dacă va pleca şi el cu o criză, de alt­fel foarte probabilă, sau dacă situaţia se va îngre­una când pu­terea va fi preluată de Hillary Clinton sau Trump. Ori­cum ar fi, România nu prezintă riscuri foar­­te mari, din punctul meu de vedere. După expe­rienţa din 2008, Banca Naţională a forţat băncile co­mer­ciale să-şi pună în ordine bilanţul, economia pare să­nă­toasă şi fără pro­bleme majore, dar rămâne sub­fi­nanţată. Fără măsurile populiste care au fost luate deja şi cele care se mai află în discuţie, situaţia ar fi mult mai bună. Cu toate acestea, România nu are motive de îngrijorare.