ILIAS PAPAGEORGIADIS - "România este un tărâm excelent pentru cei care vor să facă afaceri"

L-ați mai întâlnit în paginile revistei "For­mula AS". Este un om de afaceri grec, care trăiește în România și vrea chiar să-și ia cetățenie română. Fost jurnalist și apoi consultant politic în mai multe campanii electorale în Grecia, are o privire de ansamblu bine documentată asupra situației social-politice din cele două țări membre ale Uniunii Europene, declarându-se op­timist în legătură cu dezvoltarea economică a Ro­mâniei. Am dorit să aflăm pe ce-și întemeiază entu­zi­as­mul, aflat în totală opoziție cu pesimismul co­men­tatorilor din mass-me­dia românească.

"Trebuie să fii orb ca să nu vezi partea plină a paharului"

- Mare parte din presa românească și ma­jo­ritatea oamenilor politici deplâng evoluția econo­mi­că actuală a României, prezicând un viitor cenușiu. În totală opoziție cu acest pesimism, dumneavoastră aveți o poziție constant optimistă pe această temă, con­cretizată și în mai multe articole publicate în presa din Grecia, în care arătați că România oferă oportunități excelente mediului de afaceri și îi îndemnați pe investitorii greci să-și mute afacerile aici. Pe ce vă bazați această viziune?

- Dacă îmi este îngăduit, politicienilor le-aș su­gera, cu respect, să nu uite că sunt aleși - nu pentru a fi co­men­tatori ai realității, ci pentru a lucra să schim­be rea­litatea. Iar pe analiștii care văd totul în negru i-aș ruga să ne amintească și nouă ce proiecte bune pentru România au susținut în ultimii ani, pentru că mi se pare că unii fac carieră scriind numai de rău. Acum, venind la fondul întrebării dvs., eu sunt op­timist în privința României, pentru că este o țară care are potențial pentru un PIB de 1.000 de miliarde de euro. Anul acesta va ajunge la 167 - 169 de mi­li­arde, cu o creștere puternică de peste 4%. În foarte multe sectoare, România este încă la început: inves­ti­țiile majore abia urmează să fie realizate, in­frastructura urmează să fie construită sau îmbu­nă­tățită, problemele din Educație și Sănătate sunt opor­tunități pentru o reformă adevărată, sectorul agricol funcționează la doar 30 - 50% din capacitatea sa, turismul este o mină de aur încă neexploatată, iar lista ar putea continua. Una peste alta, România este abia la 20% din poten­țialul ei de dezvoltare, deci un tă­râm excelent pentru cei care vor să facă afaceri. Tre­buie să fii orb ca să nu vezi ce viitor promițător are, să nu vezi partea plină a paharului. Așa că da, vorbesc po­zitiv despre România și propun străinilor serioși, căci lor mă adresez, să investească aici, pornind de la câteva avantaje clare: un regim fiscal destul de prietenos pentru o țară din UE, multe domenii cu potențial încă vir­gin și o in­te­resantă "stabilitate instabilă", care îi în­cu­rajează pe oa­­menii cu viziune și curaj, căci, în ciuda unei apa­ren­te fragilități, dezvoltarea continuă.

"Clasa politică nu este contestată doar în România, ci și în majoritatea țărilor vestice"

- România nu este scutită, totuși, de probleme grave: clasa politică este contestată în bloc, pe mo­tive de incompetență și corupție; sisteme întregi se do­­­ve­desc greșit articulate, ca acela al Sănătății și Edu­­ca­ției; relațiile noastre externe sunt, în pofida de­­cla­rațiilor de circumstanță, extrem de fragile etc. Cum credeți că pot fi rezolvate toate acestea? Sea­mănă acest tablou cu cel din Grecia?

- România este una dintre puținele țări din lume care, în acest moment, cunoaște o revoluție a Justiției, iar corupția pare să fie combătută serios. Firește, si­tuația nu este perfectă, dar, spre exemplu, în România, zeci de politicieni și sute de inși care au înșelat statul, neplătind taxele cuvenite, sunt în pușcărie, pe când în Grecia, doar un politician a fost condamnat și câteva zeci de evazioniști fiscali au ajuns până acum în în­chisoare. Clasa politică este contestată nu doar în Ro­mânia, ci și în Grecia, SUA, Franța, Marea Britanie și în majoritatea țărilor vestice. Nu este contestată în Cuba sau Coreea de Nord, e adevărat, din motive evi­den­­te. Așa că eu, unul, nu aș fi neapărat îngrijorat din această pricină. Cât despre Sănătate și Educație, în­tr-adevăr, în Grecia sunt într-o stare mult mai bună de­cât în România, dar dacă verificăm cum erau la nouă ani după ce Grecia a aderat la Uniunea Europeană, în 1988, vom vedea că diferențele nu sunt prea mari. De ase­menea, nici referitor la capitolul infrastructură nu este România un caz aparte, căci așa cum ea a ratat multe șanse în perioada 2007-2013, la fel de multe oportu­nități de îmbunătățire a ratat și Grecia, în anii '80. Ches­tiunea fundamentală, în opinia mea, este ca ro­mânii să-și schimbe mentalitatea, și pe ur­mă vor găsi rezolvări la toate problemele. În clipa de față, ma­jo­ritatea românilor, altfel un popor cu foarte multe ca­lități, vrea să schimbe totul fără să schimbe nimic. Continuă să domine ideea lui „merge și așa", dim­pre­ună cu eschivarea de la orice responsabilitate. Iubesc România și pe români, dar tocmai de aceea trebuie s-o spun: în această situație, schimbările vor fi făcute greu, cu pași mici, pentru că așa vrea majoritatea.

- Care ar fi semnele unei schimbări pozitive de mentalitate?

- Am putea începe prin a nu mai planifica dez­voltarea țării pe termen foarte scurt, de câteva luni, ci pe perioade mai mari, de 3-5 ani, care să ne ofere ima­ginea de ansamblu a ceea ce vrem să realizăm. Am ob­­servat că în România, în ultimul deceniu cel pu­țin, ori­­zontul deciziilor a fost unul foarte scurt, și asta dis­truge orice strategie. Apoi, e nevoie să re­nun­țăm să ac­ționăm doar emoțional - atât în plan politic, cât mai ales în cel economic și administrativ -, plân­gând de mi­la hoților, corupților, incompetenților sau putu­ro­șilor și lăsându-i să ocupe poziții pe care nu le merită și prin care fac rău societății. Și, nu în ultimul rând, e nevoie să pricepem că, în economia liberă, nu "orele de mun­că" sunt plătite, ci rezultatul măsurabil. În Ro­mâ­nia, mai ales în ins­tituțiile bugetare, se taie multă frun­ză la câini. Și nici me­diul privat nu este scutit de acest reflex de gândire: stau la birou opt ore, nu fac nimic, dar îmi iau salariul. În fine, un semn puternic de schim­bare a mentalității ar fi și partici­parea la viața pu­blică. Dacă românii sunt într-adevăr nemulțumiți, tre­buie să iasă la vot și să trans­forme supărarea lor în fapte. Că de vorbe toți suntem sătui.

"Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, contribuie foarte mult la menținerea stabilității în România"

- Până nu demult, Grecia a fost expresia unui ideal de civilizație și dezvoltare economică mai ales pen­tru țările Europei de est. Astăzi se află în una din­tre cele mai dificile situații pe care le-a traversat în is­­toria sa recentă. Cum se explică această cădere bruscă?

- Cu excepția unor perioade mici, în ultimii 35 de ani, Grecia a mers după modelul următor: statul a luat bani de la sectorul privat, pe care i-a distribuit în sectorul public, pensionarilor și celor care fac afaceri cu statul. Pentru că banii nu au fost suficienți, statul a împrumutat sume uriașe, care au fost împărțite ia­răși, după același model. Numai pentru a suporta di­fe­rența din­tre contribuțiile pentru pensii ale an­gajaților și pen­siile plătite, statul elen a plătit 201 mi­liarde de euro, între 2000 și 2014! E ca și cum Ro­mânia ar dubla acum pen­siile și salariile bugetarilor și ar mai angaja un mi­lion de oameni în sectorul public, fără să aibă bani pen­tru asta, dar împrumutând din surse externe. Un număr de ani, milioane de români vor trăi mult mai bi­ne, dar statul va ajunge la fali­ment. Grecia nu a re­struc­turat statul și sistemul de pen­sii, nu a susținut sectorul privat, ci a suprataxat to­tul, încercând să evite fali­mentul. Re­zultatul: eva­ziune fiscală masivă și fali­men­tarea multor afaceri. Când afacerile private oneste nu au mai putut susține sistemul, iar creditorii străini nu au mai putut fi plătiți, statul a intrat în criză. Ro­mâ­nia nu va ajunge în­tr-o astfel de criză, pentru că d-l Mu­gur Isărescu, gu­ver­­na­torul BNR, controlează bine situația în țară și con­tribuie foarte mult la menținerea sta­bi­li­tății, fără îm­prumuturi pe care să le plătească alte ge­nerații și ca­re pot submina suveranitatea ori­cărui stat.

- Ce impact are asupra Greciei migrația ilegală masivă din Orientul Apropiat? Are Uniunea Eu­ro­peană o responsabilitate în această privință și dacă da, se achită de ea?

- Prima dată când am scris pe blogul meu despre pro­blema aceasta a fost în 2010 și am explicat că atunci erau, deja, blocați în Grecia peste un milion de imi­granți ilegali. În Atena și încă în câteva orașe mai mari, situația este complicată de mulți ani. În 2013 și 2014, lucrurile au început să fie mai contro­late. Dar anul trecut, noul guvern grec a ales să des­chidă larg porțile pentru imigranții ilegali, căci așa li s-a părut că este corect și uman. S-a declanșat haosul, iar în­cercarea de a reinstaura ordinea nu a dus la cine știe ce rezultate. Cu siguranță este vorba despre o pro­blemă europeană, și decizia aparține Europei. Grecia a plătit, în ultimul deceniu, peste un miliard de euro pe an pentru imi­granții ilegali, iar acum costul eco­nomic și social va exploda. Totuși, soluția nu este ca Europa să dea Gre­ciei o sumă de euro pe persoană, pe zi, cu con­diția ca imi­granții să rămână în Grecia. Ținta lor este de a ajunge în alte state.

"Prefer ca Justiția să exagereze, decât să prospere corupții"

- Bine văzută de opinia publică românească, lupta anti-corupție are și criticii ei, care afirmă că ofensiva procurorilor inhibă mediul de afaceri, că oamenii se tem să mai facă contract cu instituțiile publice. Sunt îndreptățite aceste temeri?

- Sunt de acord că în multe cazuri se exagerează, dar dacă ar fi să aleg între acest exces de zel al unor procurori și judecători, și situația "de dulce" de acum 12 ani, prefer să se exagereze și să se curețe mediul cât de cât. Nu poți schimba realități fără să mai și gre­șești și fără decizii dure. Un pacient cu o problemă la inimă, care se rezolvă prin operație, trebuie tăiat, nu doar încurajat cu vorbe frumoase. În ultimii ani, cam ace­lași lucru se întâmplă în majoritatea țărilor euro­pene. Vor­­besc cu investitori din peste 20 de țări și toți po­vestesc că statul îi verifică la sânge. Diferența în Ro­mânia este că, dacă ai profit și îl declari cinstit, plătești impozite mici, în pofida miturilor de pe internet...

"Fără măsurile populiste care au fost luate deja, România ar fi într-o situație mult mai bună"

- Unii economiști și oameni din mediul de afa­ceri străini avertizează în legătură cu o nouă criză economică globală. România este pregătită pentru o asemenea avarie?

- O criză mondială are șanse mari să devină rea­litate și ar fi deja aici, dacă Băncile Centrale nu ar fi injectat mii de miliarde de euro și dolari în eco­nomiile lor. Anul 2017 va fi, cu siguranță, unul plin de pro­vo­cări, în acest sens. Dacă veți face o analiză, veți constata că astfel de crize apar la fiecare 7-8 ani, de obicei corelate cu schimbul de președinți din SUA, la sfârșitul sau începutul perioadei. Reagan a preluat puterea după criza majoră a petrolului din anii 1979-1980 și a terminat cu criza majoră din 1987 ("Lunea Neagră", 19 septembrie 1987). Clinton a avut un an greu în 1993 și și-a încheiat mandatul pe fondul unei mari crize, în 1999-2000. Bush a preluat funcția cu tot cu criză și a avut un an 2001 care a schimbat istoria lu­mii (din multe puncte de vedere), iar în 2008, a plecat odată cu începutul celei mai puternice crize din ultimii 70 de ani. Obama a început cu criză economică și re­cesiune. Nu știm dacă va pleca și el cu o criză, de alt­fel foarte probabilă, sau dacă situația se va îngre­una când pu­terea va fi preluată de Hillary Clinton sau Trump. Ori­cum ar fi, România nu prezintă riscuri foar­­te mari, din punctul meu de vedere. După expe­riența din 2008, Banca Națională a forțat băncile co­mer­ciale să-și pună în ordine bilanțul, economia pare să­nă­toasă și fără pro­bleme majore, dar rămâne sub­fi­nanțată. Fără măsurile populiste care au fost luate deja și cele care se mai află în discuție, situația ar fi mult mai bună. Cu toate acestea, România nu are motive de îngrijorare.