Sunt chirurg plastician și acum cinci ani am avut un cancer la sân, care a necesitat șase ședințe de chimioterapie. După fiecare dintre ele eram pur și simplu terminată. Nici vorbă să-mi mai profesez meseria. Stăteam în pat, în fiecare zi, cu dureri de cap cumplite, neputând să mănânc nimic, cu un gust metalic în gură, afte și o constipație cauzată de anti-vomitive. În luna mai, când am avut o recidivă ganglionară, mi-a fost prescris același tratament chimioterapeutic, dar am hotărât să lupt și pe alte căi, apelând la un tratament paralel. Citisem foarte mult despre alimentație și cancer și despre efectul postului strict, ținut cu două-trei zile înainte de ședințele de chimioterapie. La început, doctorul meu oncolog a fost sceptic. Se temea că voi pierde din greutate și că nu voi rezista la tratamentele chimioterapeutice. Dar până la urmă a acceptat să încerc. Până atunci, nu ținusem niciodată post. Nu am fost niciodată adepta lui și consideram că dincolo de 48 de ore, îți pui viața în pericol. Nu credeam că poate fi un mijloc de a-mi trata cancerul și când m-am decis să îl țin am făcut-o doar pentru a atenua efectele secundare ale tratamentului cu citostatice. Într-adevăr, studiile au demonstrat că celulele noastre sănătoase sunt programate în mod genetic pentru a rezista la post, având în vedere faptul că omul a trecut, încă de la apariția sa, prin perioade de foamete. În timpul postului, ele intră în stare de odihnă și își diminuează metabolismul energetic pentru a rezista, în timp ce celulele canceroase nu sunt programate pentru a face așa ceva. Ele au nevoie de foarte multă energie pentru că se reproduc și se multiplică foarte repede. Prin urmare, atunci când primesc chimioterapia, ele o absorb, pentru a încerca să își satisfacă această nevoie de energie, de care sunt private prin post.
Ședința de chimioterapie era în fiecare miercuri. Prin urmare, mâncam ultima dată duminică seara. Luni și marți nu beam decât apă, suc de lămâie și ceai. Îmi mai făceam un pahar de suc de legume pe zi, pe lângă care mai mâncam morcovi, țelină, mărar și ghimbir, crude. În total, beam cam trei litri de lichide pe zi. Nu am avut decât o singură scăpare, când nu am putut să rezist în fața unui bol de migdale pe care le-am mâncat, pentru că sunt foarte bogate în acizi grași și sunt recomandate în perioada de post.
Rezultatele pe care le am? Sunt în formă maximă și continui să lucrez cu mult mai multă energie ca înainte, ba chiar operez, în ziua de luni, de la ora 8 dimineața până la 16, fără să mă opresc, dar hidratându-mă încontinuu. Marțea am consultații toată ziua, dar mă simt încă bine, doar mă doare puțin capul. Miercuri seara, când ies de la ședința de chimioterapie, sunt înfometată. Doar atât. Nu se poate compara cu starea de acum cinci ani, când aveam dureri de cap cumplite, amețeli și stări de vomă. Ce-a mai rămas este o mică schimbare a gustului din gură. Și cum de miercuri înainte mă alimentez normal, recuperez imediat kilogramul pe care l-am pierdut, menținând o greutate stabilă. Postul mă ajută enorm. Mă simt plină de energie, chiar dacă uneori nu țin un regim strict. Duc o viață profesională și socială ca atunci când nu eram bolnavă. Ba chiar am putetea să fac mișcare de 2-3 ori pe săptămână. Mă simt foarte activă, nu mă tem de boală și mă lupt cu ea, pentru că în fiecare zi simt că fac câte un pas înainte și voi câștiga.
BRIGITTE, 55 de ani - Arad
"Și boala, și sănătatea pornesc din cap"
Rândurile care urmează le sunt dedicate persoanelor ce caută tratamente pentru cancer și alte boli grave, deși doar cei care vor cu adevărat să se vindece vor înțelege și vor aplica cele scrise mai jos. Sfaturile reflectă propria mea experiență în lupta cu boala. Este vorba despre schimbarea mentalității. Trebuie să înțelegem că durerea, disconfortul și bolile sunt, de fapt, vocea organismului prin care ni se comunică faptul că trebuie să schimbăm ceva. De aceea este foarte important să înțelegem de ce ne-am îmbolnăvit. Cauza este de obicei psihică, sufletească: o supărare, o nemulțumire, o frică sau o problemă care ne obsedează, la care ne gândim foarte mult (în general, mai mult de 6 luni). Nemulțumirea de sine, autoînvinovățirea, frustrările favorizează și ele cancerul. De exemplu, suferința cauzată de decesul unei persoane apropiate cauzează cancer la sân. Frica de moarte cauzează cancer la plămâni. Fiecare cancer are o cauză bine definită și trebuie doar să o căutați. Sunt multe cărți, articole pe internet, videoclipuri pe youtube ce dezvăluie aceste lucruri. În căutările mele, eu am găsit câteva tehnici foarte eficiente de a te vindeca de orice boală, inclusiv de cancer, pe care vi le comunic, în speranța de a fi de folos. Toate vizează schimbarea mentalității. Vindecarea pleacă din cap.
* Înlătură toate problemele, necazurile și grijile din gândirea ta, ca și cum nu s-au întâmplat niciodată. Gândește-te doar la lucruri pozitive. Dorește-le bine tuturor persoanelor din jurul tău. Bucură-te de tot ceea ce te înconjoară, privește doar partea luminoasă a lucrurilor. Acesta este cel mai important pas către vindecare. Fără el, suferințele și problemele vor continua la nesfârșit. Nu este ușor, dar nici greu. Când simți că se apropie gândurile negre, alungă-le cu mâna ca pe un cârd de ciori sau taie-le cu o foarfecă imaginară. Efectul e sigur.
* Ține la distanță toate împrejurările vieții care pot provoca stres. Dacă sunt persoane negativiste sau agitate în jur, nu te mai întâlni cu ele. Înlocuiește "mâncătorii" de energie cu oameni care-ți fac bine, îți dăruiesc prietenie adevărată. Dacă ai un serviciu în care domină concurența și invidia, bătălia pe posturi de conducere, caută-ți un alt loc de muncă. S-a dovedit științific că mentalitatea colectivă agitată și otrăvită a lumii în care trăim ne modifică starea de spirit și naște cancerul.
* Înfrățește-te cu natura. Stai cât mai mult în aer liber, aproape de ea, învață să o observi în amănunt.
* Evită internetul și știrile de la televizor, pentru că au o influență negativă asupra gândirii.
* Autosugestia are mare putere asupra bolii. Stai liniștit, cu ochii închiși, și imaginează-ți cum boala pleacă din trupul tău, și tu începi să te simți din ce în ce mai bine. Dacă ești credincios, imaginează-ți că Dumnezeu sau sfântul în care crezi trimite o energie asupra zonei bolnave care omoară precum Sfântul Gheorghe balaurul, tot ce e rău. Ucide boala și sădește în loc lumina. Cine nu crede să-și imagineze doar energia vindecătoare care eliberează organul bolnav, îl spală precum o apă neîncepută. Această meditație este extrem de puternică și pe mine m-a ajutat să mă vindec de tromboflebită, la vârsta de 27 de ani, și să îmi reduc miopia, la 32 de ani, deși doctorul oftalmolog a spus că nu este posibil fără operație.
* O altă metodă folosită cu succes de mai multe persoane este să râzi și să zâmbești cât mai des. Am auzit de mulți bolnavi vindecați prin această metodă. Ca să învingă boala, organismul are nevoie de încurajări.
O combinație din metodele enumerate mai sus va duce cu siguranță la vindecare. Important este să îți schimbi modul de a gândi, pentru că asta îți va schimba și sentimentele. Și boala, și vindecarea, pornesc din cap. Multă sănătate!
OVIDIU