Un popas înaintea Golgotei
Ortodoxia se află în prag de sărbătoare. Săptămâna Patimilor începe în această duminică, ce simbolizează Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. "Duminica Floriilor" sau a "Intrării Mântuitorului în Ierusalim" este una din cele mai plăcute zile din Postul Mare, cea din urmă duminică din Păresimi. Ea se mai numeşte "Staurile Florii" ori "Staulele Florii". În unele ţinuturi se mai numeşte şi "Duminica Vlăstarilor".
Nu departe de Ierusalim, Iisus s-a oprit în dreptul satului Betfaghe, de pe Muntele Măslinilor. El i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi le-a spus: "Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi îndată o asină priponită cu mânzul. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Iar dacă vă întreabă cineva, răspundeţi-i: Domnul are nevoie de ei". Şi ducându-se cei trimişi au găsit precum le-a spus Iisus şi dezlegând mânzul, l-au dus lui Iisus şi punându-şi veşmintele pe mânz, L-au aşezat pe Iisus deasupra. Vestea că Mântuitorul vine spre Ierusalim a ajuns repede în Cetate. Entuziasmul poporului ajunsese la culme. Mare de oameni I-a ieşit în întâmpinare, venind apoi împreună în Cetatea Sfântă. În mijlocul mulţimii, Iisus şedea pe un mânz de asin, spre a arăta că vine ca Împărat al Păcii: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul Asinei!" (Zaharia 9,9); (Ioan 12, 15)
Mulţimea I-a făcut o procesiune măreaţă şi entuziastă, conducându-L pe Iisus pe Muntele Măslinilor şi peste Valea Cedronului, în strigăte de bucurie. Oamenii aşterneau în cale crenguţe înverzite şi haine (Matei 21, 8). Aveau în mâini ramuri de finic şi strigau: "Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului Împăratul lui Israel" (Ioan 12, 13)
Astfel s-a împlinit profeţia rostită cu sute de ani în urmă de către proorocul Zaharia: "Bucură-te, fiica Sionului! Veseleşte-te, fiica Ierusalimului! Căci iată, Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor, smerit şi călare pe mânzul unei asine". Intrarea Domnului Păcii în Oraşul Păcii nu putea fi făcută decât pe cel mai blând animal şi înconjurat de către copii, ale căror glasuri nevinovate spuneau şi ele pierzându-se în larma mulţimii: "Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!".
Iar când Iisus intră în Ierusalim, tot oraşul se puse în mişcare. Fiecare întreba: "Cine este acesta? Este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileei" răspundea mulţimea ce-l însoţea şi-l preaslăvea pe Domnul. Oamenii care fuseseră cu Iisus în Betania povesteau că El l-a înviat pe Lazăr şi a înfăptuit multe alte minuni. Atunci fariseii şi-au zis între ei: "Vedeţi că sunteţi neputincioşi? Toată lumea se duce după El". Şi apropiindu-se de Iisus, I-au cerut să le spună ucenicilor să nu-L mai preaslăvească. Dar Iisus le-a răspuns: "Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!". Dar mulţimea ce L-a aclamat şi L-a primit cu ramuri înverzite, tot această mulţime avea să-L părăsească în curând, neînţelegând că împărăţia Lui nu era din lumea aceasta, nu era cea pe care o aşteptau ei. Ei aveau să-L ducă spre judecată şi moarte pe cruce. Dar Iisus Hristos intra în Cetatea Ierusalimului nu pentru încoronarea Lui ca Împărat pământesc, ci ca Împărat al cerurilor, care se vor deschide tuturor prin moartea şi învierea Sa. Intra în Ierusalim ca să se aducă pe sine însuşi jertfă de răscumpărare pentru toţi cei care crezând în El, să aibă intrare în Ierusalimul cel ceresc.
Duminica la Florii
O veniţi ca să privim
Colo spre Ierusalim
Vine pe asin călare.
Să plinească profeţia,
Ce a zis-o Isaia,
O, a Sionului fată
Nu te teme că azi iată.
Al tău mire încălecând
Vine pe asin şezând,
Arătând o pietate,
Spre Ierusalim cetate.
Azi poporul adunat
Pentru ziua de serbat.
Punea a sale veşminte
La asin jos înainte.
Şi cu glas de bucurie,
Îi strigau: Osana Ţie!
Osana să fii mărit
Fiul lui David numit.
"Osana întru cei de sus"
Strigau pruncii, lui Iisus
Pe când faţa lui senină
Părea încinsă de lumină.
Deci Osana de cântăm
Lui Iisus să ne-nchinăm
Că azi face preparare,
Spre marea răscumpărare.
Sâmbăta lui Lazăr
În tradiţia satelor româneşti, "Sâmbăta lui Lazăr" sau Lăzărelul este o sărbătoare de graniţă, o sâmbătă neobişnuită, care ne aduce marea sărbătoare de a doua zi. Este Ajunul Floriilor, ziua când florile, plantele de orice fel, încep să-şi dezvăluie puterile. Este ziua în care serbăm amintirea celor trei Lazăr: Lazăr din Betania, fratele Martei şi al Mariei, Lazăr cel sărac (Luca XVI, 19-31) şi Lazăr, personaj din folclorul românesc, cel care a murit din dor de plăcintă.
Lazăr din Betania
- Doamne, bunul tău prieten s-a îmbolnăvit şi zace pe moarte.
Auzind aşa, Iisus a zis:
- Boala lui nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul Lui să se slăvească prin ea. Şi mai rămânând două zile în locul unde se afla, plecă în Betania, ştiind că Lazăr nu mai era în viaţă. Surorile lui Lazăr, Marta şi Maria, L-au întâmpinat pe Iisus şi I-au spus:
- Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit.
Iisus răspunse:
- Fratele tău va învia din morţi. Eu sunt învierea şi viaţa, cine crede în mine, chiar dacă va fi să moară, se va întoarce la viaţă, iar cel care trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi în cele ce spun?
- Da, Învăţătorule, zise Marta. Cred că eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuie să vină în lume.
Iisus a întrebat:
- Unde l-aţi pus? şi îndată toţi au pornit la mormânt.
- Daţi piatra la o parte! ceru Iisus.
Marta îi spuse că Lazăr zace de patru zile în peşteră, Iisus îi răspunse:
- Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
Oamenii rostogoliră piatra de la intrare. Iisus îşi înălţă ochii spre ceruri şi zise:
- Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat...
Apoi strigă cu tărie:
- Lazăr, vino afară!
Şi Lazăr ieşi, cu fâşii de pânză albă înfăşurate în jurul mâinilor şi picioarelor. Cei prezenţi au rămas uluiţi de ceea ce au văzut, iar unii dintre ei au vestit fariseilor minunea făcută de Iisus. Neliniştiţi, aceştia au convocat sinedriul (sfatul bătrânilor) care a hotărât să-L ucidă pe Iisus, căci, dacă Îl lăsau aşa, "toţi vor crede în El şi vor veni romanii, ne vor lua ţara; că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul".
Moşii de Florii - datini şi obiceiuri în Sâmbăta lui Lazăr
- În această zi de pomenire a morţilor se pun ramuri verzi de salcie şi apă la crucile de pe morminte.
- În Sâmbăta lui Lazăr nu e păcat de lucrat, numai de tors nu e bine. În credinţa că cei adormiţi vor învia în viaţa viitoare, ca Lazăr, se face în această zi pomenirea generală a morţilor. Este ultima sâmbătă înainte de Paşti.
- În casele cu copii, se trimit plăcinte şi colaci de post, în amintirea lui Lazăr. Persoana care duce trebuie să spună: "Primeşte această plăcintă de sufletul lui cutare", iar cea care primeşte răspunde: "Dumnezeu să primească!".
- Se crede că cei care dau vor avea pe lumea cealaltă, fiindcă se ştie că: Cine face,/ Lui îşi face,/ Cine dă,/ Lui îşi dă.
Obiceiuri populare de Florii
- Cu crengile de salcie aduse de la biserică sunt atinşi copiii mici, ca să crească şi să înflorească la fel ca salcia. Ramuri de salcie se pun şi pe morminte. Stupii de albine se încing cu salcie. Ei vor fi ţinuţi tot anul aşa. Se spune că stupii vor rodi din belşug.
- Unii iau câţiva mâţişori de pe rămurelele aduse şi le pun pe stupi, crezând că stupii se sfinţesc, le merge mai bine şi strâng mai multă miere peste an. La fel, pe cine-l baţi la Florii cu mâţişori de salcie aduşi de la biserică, nu-l mai dor urechile în tot timpul anului. Ei se mai întrebuinţează ca leac împotriva mai multor boli, cum ar fi gâlcile, frigurile, durerea de grumaz. Cei ce au aceste boli înghit câte unul până la trei mâţişori şi le trece, iar vitelor le dau în tărâţe şi le afumă cu ei. Mulţi cred că, dacă înghit trei mâţişori sfinţiţi în ziua de Florii, nu se mai prinde nici o boală de grumaz în decursul anului de ei, iar dacă unul a întârziat s-o facă, apoi trebuie să înghită un mâţişor, însă numai pentru trecerea gâlcilor.
Există şi credinţa că, dacă fetele dau cu salcie prin păr, în ziua de Florii, le creşte părul mare şi frumos. În noaptea de Florii, se fierbe apă cu busuioc şi cu fire de la canafurile ce se află la prapuri, furate de la vreo înmormântare a unei fete mari. În ziua de Florii, fetele şi femeile se spală cu această apă pe cap, ca să aibă păr frumos şi să strălucească asemenea firelor de la prapuri şi să fie plăcute ca şi cum se bat flăcăii după busuioc. După aceea, toarnă apa rămasă la rădăcinile unui păr, spunând astfel: "Cum îi părul când îi înflorit frumos, aşa să fiu şi eu de frumoasă! Cum se uită oamenii la un păr înflorit, aşa să se uite şi la mine!".
- Se crede că acela ce se va împărtăşi în ziua de Florii, înainte de a se apropia de preot ca să se împărtăşească, orice va gândi în acel moment, Tatăl ceresc îi va îndeplini dorinţa.
- Pentru a-ţi feri casa de trăsnete, se aruncă mâţişori de salcie în focul încins din vatră.
- Unii oameni iau de la biserică câte o nuia. După ce o aduc acasă, o pun colac la icoane în casă şi, în timpul grindinei, o aprind şi afumă cu ea sau o pun pe acoperişul casei, ca să înceteze grindina.
- Masa trebuie să stea întinsă toată ziua.
- Dacă vor cânta broaştele până la Florii, vara va fi frumoasă.
- Cum va fi ziua de Florii, aşa va fi ziua de Paşte.
Duminica Stâlpărilor
Salcia este de mare preţ în această zi, fiecare credincios întorcându-se de la biserică cu ramurile de salcie, pe care le păstrează cu sfinţenie lângă icoană, ca păzitoare de toate relele în timpul anului.
Salcia şi Floriile
- Poporul crede că salcia e sfântă.
Se spune că pe când Iisus se afla răstignit pe cruce, Maica Domnului neştiind unde se află, a încălţat opinci de fier, a luat în mână un toiag de oţel şi a plecat plângând în căutarea Lui. Mergând, a ajuns la o apă peste care nu putea trece. Văzând pe marginea apei o salcie înaltă, Fecioara Maria a rugat-o să se facă punte. Salcia i-a ascultat rugămintea şi s-a aplecat punte peste apă, până la malul celălalt, iar Maica Domnului, trecând peste ea, a binecuvântat-o ca să nu se poată face cărbuni din ea şi să se ducă în toţi anii în ziua de Florii la biserică.
Potrivit tradiţiei, ramurile verzi simbolizează biruinţa asupra morţii. În coroniţele de salcie se mai înfig şi coji de ouă roşii de la Paşti, pentru ca în tot anul să existe în casele noastre lucruri sfinţite, care aduc binecuvântări şi înlătură răul.
Prof. GABRIELA BARBU
Floriile
de Vasile Alecsandri
Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Păcat, zău, de cine moare,
Şi ferice de cei vii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Copiliţă, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii
Când Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii?
Să culegem la răcoare
Viorele albăstrui?
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.
Eu ţi-aş da de orice floare
Mii de sărutări şi mii
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.
Iar tu, dulce, zâmbitoare,
Te-i face că te mânii...
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu florii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
