Un popas înaintea Golgotei
Ortodoxia se află în prag de sărbătoare. Săptămâna Patimilor începe în această duminică, ce simbolizează Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. "Duminica Floriilor" sau a "Intrării Mântuitorului în Ierusalim" este una din cele mai plăcute zile din Postul Mare, cea din urmă duminică din Păresimi. Ea se mai numește "Staurile Florii" ori "Staulele Florii". În unele ținuturi se mai numește și "Duminica Vlăstarilor".
Nu departe de Ierusalim, Iisus s-a oprit în dreptul satului Betfaghe, de pe Muntele Măslinilor. El i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi și le-a spus: "Mergeți în satul dinaintea voastră și veți găsi îndată o asină priponită cu mânzul. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine. Iar dacă vă întreabă cineva, răspundeți-i: Domnul are nevoie de ei". Și ducându-se cei trimiși au găsit precum le-a spus Iisus și dezlegând mânzul, l-au dus lui Iisus și punându-și veșmintele pe mânz, L-au așezat pe Iisus deasupra. Vestea că Mântuitorul vine spre Ierusalim a ajuns repede în Cetate. Entuziasmul poporului ajunsese la culme. Mare de oameni I-a ieșit în întâmpinare, venind apoi împreună în Cetatea Sfântă. În mijlocul mulțimii, Iisus ședea pe un mânz de asin, spre a arăta că vine ca Împărat al Păcii: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul Asinei!" (Zaharia 9,9); (Ioan 12, 15)
Mulțimea I-a făcut o procesiune măreață și entuziastă, conducându-L pe Iisus pe Muntele Măslinilor și peste Valea Cedronului, în strigăte de bucurie. Oamenii așterneau în cale crenguțe înverzite și haine (Matei 21, 8). Aveau în mâini ramuri de finic și strigau: "Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului Împăratul lui Israel" (Ioan 12, 13)
Astfel s-a împlinit profeția rostită cu sute de ani în urmă de către proorocul Zaharia: "Bucură-te, fiica Sionului! Veselește-te, fiica Ierusalimului! Căci iată, Împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe mânzul unei asine". Intrarea Domnului Păcii în Orașul Păcii nu putea fi făcută decât pe cel mai blând animal și înconjurat de către copii, ale căror glasuri nevinovate spuneau și ele pierzându-se în larma mulțimii: "Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!".
Iar când Iisus intră în Ierusalim, tot orașul se puse în mișcare. Fiecare întreba: "Cine este acesta? Este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileei" răspundea mulțimea ce-l însoțea și-l preaslăvea pe Domnul. Oamenii care fuseseră cu Iisus în Betania povesteau că El l-a înviat pe Lazăr și a înfăptuit multe alte minuni. Atunci fariseii și-au zis între ei: "Vedeți că sunteți neputincioși? Toată lumea se duce după El". Și apropiindu-se de Iisus, I-au cerut să le spună ucenicilor să nu-L mai preaslăvească. Dar Iisus le-a răspuns: "Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!". Dar mulțimea ce L-a aclamat și L-a primit cu ramuri înverzite, tot această mulțime avea să-L părăsească în curând, neînțelegând că împărăția Lui nu era din lumea aceasta, nu era cea pe care o așteptau ei. Ei aveau să-L ducă spre judecată și moarte pe cruce. Dar Iisus Hristos intra în Cetatea Ierusalimului nu pentru încoronarea Lui ca Împărat pământesc, ci ca Împărat al cerurilor, care se vor deschide tuturor prin moartea și învierea Sa. Intra în Ierusalim ca să se aducă pe sine însuși jertfă de răscumpărare pentru toți cei care crezând în El, să aibă intrare în Ierusalimul cel ceresc.
Duminica la Florii
O veniți ca să privim
Colo spre Ierusalim
Vine pe asin călare.
Să plinească profeția,
Ce a zis-o Isaia,
O, a Sionului fată
Nu te teme că azi iată.
Al tău mire încălecând
Vine pe asin șezând,
Arătând o pietate,
Spre Ierusalim cetate.
Azi poporul adunat
Pentru ziua de serbat.
Punea a sale veșminte
La asin jos înainte.
Și cu glas de bucurie,
Îi strigau: Osana Ție!
Osana să fii mărit
Fiul lui David numit.
"Osana întru cei de sus"
Strigau pruncii, lui Iisus
Pe când fața lui senină
Părea încinsă de lumină.
Deci Osana de cântăm
Lui Iisus să ne-nchinăm
Că azi face preparare,
Spre marea răscumpărare.
Sâmbăta lui Lazăr
În tradiția satelor românești, "Sâmbăta lui Lazăr" sau Lăzărelul este o sărbătoare de graniță, o sâmbătă neobișnuită, care ne aduce marea sărbătoare de a doua zi. Este Ajunul Floriilor, ziua când florile, plantele de orice fel, încep să-și dezvăluie puterile. Este ziua în care serbăm amintirea celor trei Lazăr: Lazăr din Betania, fratele Martei și al Mariei, Lazăr cel sărac (Luca XVI, 19-31) și Lazăr, personaj din folclorul românesc, cel care a murit din dor de plăcintă.
Lazăr din Betania
Betania. Satul celor trei frați după trup: Marta, Maria și Lazăr, pe care i-a iubit așa de mult Domnul nostru Iisus Hristos. Casa lor a fost locul preferat de Mântuitor și de ucenici pentru găzduire. Situată la o depărtare de câțiva kilometri de Ierusalim, spre răsărit, pe drumul ce ducea la Ierihon și Galileea, Betania era în calea Domnului, ori de câte ori venea sau se întorcea din Sfânta Cetate. În mijlocul satului, chiar lângă drum, se afla casa celor trei, despre care s-au scris pagini mișcătoare în Sfânta Evanghelie. Lazăr din Betania era unul dintre cei mai statornici ucenici ai lui Hristos. De la prima lor întâlnire, credința lui în Hristos fusese puternică, iubirea pentru El profundă și era foarte iubit de către Mântuitor. În casa lui Lazăr, Iisus găsise de multe ori odihnă. Mântuitorul nu avea o casă proprie. El depindea de ospitalitatea prietenilor și ucenicilor Săi și adesea, când era obosit sau însetat, găsea adăpost în familia aceasta pașnică, departe de invidia fariseilor mânioși. Dar întristarea a intrat în casa pașnică unde Se odihnea Iisus. Lazăr s-a îmbolnăvit dintr-o dată. Aflându-se cu ucenicii în pustiu, Iisus a primit vestea cea tristă:
- Doamne, bunul tău prieten s-a îmbolnăvit și zace pe moarte.
Auzind așa, Iisus a zis:
- Boala lui nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul Lui să se slăvească prin ea. Și mai rămânând două zile în locul unde se afla, plecă în Betania, știind că Lazăr nu mai era în viață. Surorile lui Lazăr, Marta și Maria, L-au întâmpinat pe Iisus și I-au spus:
- Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit.
Iisus răspunse:
- Fratele tău va învia din morți. Eu sunt învierea și viața, cine crede în mine, chiar dacă va fi să moară, se va întoarce la viață, iar cel care trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi în cele ce spun?
- Da, Învățătorule, zise Marta. Cred că ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuie să vină în lume.
Iisus a întrebat:
- Unde l-ați pus? și îndată toți au pornit la mormânt.
- Dați piatra la o parte! ceru Iisus.
Marta îi spuse că Lazăr zace de patru zile în peșteră, Iisus îi răspunse:
- Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
Oamenii rostogoliră piatra de la intrare. Iisus își înălță ochii spre ceruri și zise:
- Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat...
Apoi strigă cu tărie:
- Lazăr, vino afară!
Și Lazăr ieși, cu fâșii de pânză albă înfășurate în jurul mâinilor și picioarelor. Cei prezenți au rămas uluiți de ceea ce au văzut, iar unii dintre ei au vestit fariseilor minunea făcută de Iisus. Neliniștiți, aceștia au convocat sinedriul (sfatul bătrânilor) care a hotărât să-L ucidă pe Iisus, căci, dacă Îl lăsau așa, "toți vor crede în El și vor veni romanii, ne vor lua țara; că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul".
Moșii de Florii - datini și obiceiuri în Sâmbăta lui Lazăr
- Țăranii cred că în Sâmbăta Floriilor morții se scoală din morminte și așteaptă la porțile Raiului, până la Înviere, când intră în grădina binecuvântată. Pentru că sufletele morților nu sunt purificate pe deplin, pomenile celor vii le ajută să ajungă acolo.
- În această sâmbătă, credincioșii venerează morții. Păstrând vechile obiceiuri din bătrâni, gospodinele pregătesc în casă colaci de post (numiți și Moși). Colacii sunt împărțiți săracilor.
- În această zi de pomenire a morților se pun ramuri verzi de salcie și apă la crucile de pe morminte.
- În Sâmbăta lui Lazăr nu e păcat de lucrat, numai de tors nu e bine. În credința că cei adormiți vor învia în viața viitoare, ca Lazăr, se face în această zi pomenirea generală a morților. Este ultima sâmbătă înainte de Paști.
- În casele cu copii, se trimit plăcinte și colaci de post, în amintirea lui Lazăr. Persoana care duce trebuie să spună: "Primește această plăcintă de sufletul lui cutare", iar cea care primește răspunde: "Dumnezeu să primească!".
- Se crede că cei care dau vor avea pe lumea cealaltă, fiindcă se știe că: Cine face,/ Lui își face,/ Cine dă,/ Lui își dă.
Obiceiuri populare de Florii
- Cu crengile de salcie aduse de la biserică sunt atinși copiii mici, ca să crească și să înflorească la fel ca salcia. Ramuri de salcie se pun și pe morminte. Stupii de albine se încing cu salcie. Ei vor fi ținuți tot anul așa. Se spune că stupii vor rodi din belșug.
- Unii iau câțiva mâțișori de pe rămurelele aduse și le pun pe stupi, crezând că stupii se sfințesc, le merge mai bine și strâng mai multă miere peste an. La fel, pe cine-l bați la Florii cu mâțișori de salcie aduși de la biserică, nu-l mai dor urechile în tot timpul anului. Ei se mai întrebuințează ca leac împotriva mai multor boli, cum ar fi gâlcile, frigurile, durerea de grumaz. Cei ce au aceste boli înghit câte unul până la trei mâțișori și le trece, iar vitelor le dau în tărâțe și le afumă cu ei. Mulți cred că, dacă înghit trei mâțișori sfințiți în ziua de Florii, nu se mai prinde nici o boală de grumaz în decursul anului de ei, iar dacă unul a întârziat s-o facă, apoi trebuie să înghită un mâțișor, însă numai pentru trecerea gâlcilor.
Există și credința că, dacă fetele dau cu salcie prin păr, în ziua de Florii, le crește părul mare și frumos. În noaptea de Florii, se fierbe apă cu busuioc și cu fire de la canafurile ce se află la prapuri, furate de la vreo înmormântare a unei fete mari. În ziua de Florii, fetele și femeile se spală cu această apă pe cap, ca să aibă păr frumos și să strălucească asemenea firelor de la prapuri și să fie plăcute ca și cum se bat flăcăii după busuioc. După aceea, toarnă apa rămasă la rădăcinile unui păr, spunând astfel: "Cum îi părul când îi înflorit frumos, așa să fiu și eu de frumoasă! Cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!".
- Se crede că acela ce se va împărtăși în ziua de Florii, înainte de a se apropia de preot ca să se împărtășească, orice va gândi în acel moment, Tatăl ceresc îi va îndeplini dorința.
- Pentru a-ți feri casa de trăsnete, se aruncă mâțișori de salcie în focul încins din vatră.
- Unii oameni iau de la biserică câte o nuia. După ce o aduc acasă, o pun colac la icoane în casă și, în timpul grindinei, o aprind și afumă cu ea sau o pun pe acoperișul casei, ca să înceteze grindina.
- Masa trebuie să stea întinsă toată ziua.
- Dacă vor cânta broaștele până la Florii, vara va fi frumoasă.
- Cum va fi ziua de Florii, așa va fi ziua de Paște.
Duminica Stâlpărilor
Duminica Floriilor se mai numește la noi și "Duminica Stâlpărilor". Credincioșii duc la biserică ramuri înflorite, în special de salcie. Ramurile se sfințesc și se împart la toți credincioșii.
Salcia este de mare preț în această zi, fiecare credincios întorcându-se de la biserică cu ramurile de salcie, pe care le păstrează cu sfințenie lângă icoană, ca păzitoare de toate relele în timpul anului.
Salcia și Floriile
- Poporul crede că salcia e sfântă.
Se spune că pe când Iisus se afla răstignit pe cruce, Maica Domnului neștiind unde se află, a încălțat opinci de fier, a luat în mână un toiag de oțel și a plecat plângând în căutarea Lui. Mergând, a ajuns la o apă peste care nu putea trece. Văzând pe marginea apei o salcie înaltă, Fecioara Maria a rugat-o să se facă punte. Salcia i-a ascultat rugămintea și s-a aplecat punte peste apă, până la malul celălalt, iar Maica Domnului, trecând peste ea, a binecuvântat-o ca să nu se poată face cărbuni din ea și să se ducă în toți anii în ziua de Florii la biserică.
Potrivit tradiției, ramurile verzi simbolizează biruința asupra morții. În coronițele de salcie se mai înfig și coji de ouă roșii de la Paști, pentru ca în tot anul să existe în casele noastre lucruri sfințite, care aduc binecuvântări și înlătură răul.
Prof. GABRIELA BARBU
Floriile
de Vasile Alecsandri
Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Păcat, zău, de cine moare,
Și ferice de cei vii
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Copiliță, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii
Când Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii?
Să culegem la răcoare
Viorele albăstrui?
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.
Eu ți-aș da de orice floare
Mii de sărutări și mii
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.
Iar tu, dulce, zâmbitoare,
Te-i face că te mânii...
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu florii.