Chisturile hepatice sunt formaţiuni întâlnite frecvent şi diagnosticate, de obicei, în timpul unei examinări hepatice, cu ajutorul tomografiei computerizate sau al ultrasonografiei, care se practică pentru descoperirea altor afecţiuni. De obicei, o persoană prezintă un singur chist hepatic seros, dar nu este exclusă existenţa mai multor chisturi la acelaşi om. Cu toate astea, atât timp cât nu intră în discuţie precizarea de boală polichistică renală sau de boală polichistică hepatorenală (unde rinichiul este mai afectat), temerile majore nu îşi au rostul, deoarece chisturile hepatice nu sunt şi nu devin condiţii patologice maligne (nu se cancerizează) şi rareori se manifestă prin semne şi simptome. De altfel, tratamentul nu este necesar decât în cazuri rare, atunci când produc disconfort abdominal semnificativ. Mai mult, existenţa unui chist hepatic nu are nicio influenţă asupra fiziologiei hepatice decât în cazul în care sunt mai multe, şi gradul de ocupare a parenchimului hepatic este important.
Majoritatea chisturilor hepatice nu cresc deloc sau cresc lent, iar complicaţiile posibile sunt rare şi se manifestă prin ruperea chistului în interiorul ficatului şi sângerare, infectarea chistului, obstrucţia unui canal biliar, urmată de icter, dureri abdominale sau, mai rar, ruperea chistului în abdomen.
Nu există un tratament medicamentos pentru vindecarea unui chist hepatic seros, în afara puncţionării acestuia şi scoaterea lichidului. Însă, deşi această metodă ar părea că poate rezolva problema, s-a constatat că, la câteva zile după aceea, chistul se umple din nou cu lichid. În puţinele situaţii când este necesară exereza chirurgicală a unui chist hepatic seros (pacienţi cu dureri supărătoare, chist infectat, risc de rupere etc.), aceasta se practică prin intervenţie clasică, sau cel mai frecvent laparoscopică, fără complicaţii majore şi fără risc de recidivă. Aşa stând lucrurile, în cazul dvs. recomand, pentru moment, monitorizarea ecografică a formaţiunii chistice, în asociere cu un tratament bazat pe remedii naturiste capabile să determine resorbţia chistului.
Aceste remedii sunt reprezentate de tinctura de Rostopască, extractul din mlădiţe de Cimişir, Schizandră, Cordyceps sau Coriolus şi, în special, uleiul de Tămâie, remediu recunoscut pentru proprietăţile sale remarcabile în combaterea formaţiunilor chistice, indiferent de localizare.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Nu reuşesc să scap de acneea rozacee"
(Răspuns pentru ILIE HARAPAŞCU - Bistriţa-Năsăud, F. AS 1152)
Acneea rozacee este o tulburare cutanată des întâlnită. Afectează circa 10% din oameni, cei din rasele cu pielea deschisă la culoare fiind mai des afectaţi, precum şi femeile. Intervalul de timp în care poate să apară boala este între 30-60 de ani.
Simptomele includ înroşirea feţei, care este iniţial tranzitorie, apoi devine permanentă şi este agravată de alimente condimentate, căldură, băuturi calde, senzaţie de usturime, uscăciune a ochilor, îngroşarea pielii, sensibilitate la soare. Unii factori pot agrava simptomele, cum ar fi schimbările de temperatură (caldă sau rece), vânt, alcool, cafeină, emoţii, exerciţii fizice, unele medicamente (corticosteroizi, betablocante, precum şi doze mari de vitaminele B6 şi B12).
Acneea rozacee este clasificată în patru tipuri:
* Forma eritematotelangiectatică - cu înroşirea pielii feţei, care poate fi tranzitorie la început, apoi permanentă, însoţită uneori şi de apariţia vinişoarelor roşii. Este afectată în special partea centrală a feţei.
* Formă papulopustuloasă - cu papule (coşuri), surmontate de pustule (coşuri cu puroi).
* Formă fimatoasă - caracterizată de o îngroşare a pielii, în special a nasului.
Există şi o formă nouă a bolii, ce pare să se contureze în ultimul timp, numită formă "neurogenică". Această formă se sprijină pe observaţia că stimuli neurologici pot declanşa sau agrava rozaceea, ducând la depresie, tremurături, dureri de cap, tulburări obsesive.
Nu se ştie cauza acneei rozacee, deşi simptomele emoţionale, precum şi cele neuropsihiatrice, par să se numere printre factorii declanşatori. Tot la capitolul cauze se numără şi prezenţa unui parazit numit Demodex folliculorum, aflat în mod normal pe piele (găsit în concentraţie mai mare la cei cu rozacee), precum şi prezenţa lui Helicobacter pylori, microbul asociat cu gastrita.
Din punctul de vedere al medicinei alternative, rozaceea poate fi rezultatul unui exces de căldură la nivelul intestinului gros, adesea produs de anumite alimente, dar şi de emoţiile negative suprimate, care ar putea sta la baza papulelor şi a pustulelor. Mai poate apărea şi o tulburare a energiilor ficatului, producând simptomele de roşeaţă a feţei, în special. Acest fenomen poate fi consecinţa a ceea ce ingerăm: alimente, medicamente, alcool, tutun, care lezează ficatul. Furia necontrolată, ce tulbură energiile ficatului, intră şi ea în vizor.
Abordarea naturistă:
* Evitaţi alcoolul, care este un pericol real, prin efectele sale directe asupra vaselor sanguine, precum şi asupra ficatului.
* Evitaţi tutunul, care poate contribui prin efectele sale nefaste asupra întregului organism, inclusiv asupra ficatului.
* Exerciţiul fizic permanent. Deşi sportul se numără printre factorii declanşatori ai bolii, el trebuie să fie practicat intens. Exerciţiul fizic este un lucru bun pentru organism şi este un bun relaxant.
* Evitaţi alimentele picante, care pot declanşa episoadele de acnee rozacee, alimentele grase şi foarte rafinate ce pot provoca reacţii la nivelul intestinului (balonări, diaree etc.).
* De evitat preparatele care pot irita pielea, cum ar fi săpunurile agresive, produsele cosmetice uleioase, insecticidele, produsele igienice care conţin acetonă sau alcool.
* Este bine să aveţi un grup de sprijin, oameni apropiaţi, cu care să puteţi vorbi şi interacţiona într-un mod confortabil pentru dvs. Acest lucru ar putea ameliora simptomele psihice asociate bolii.
* Există păreri conform cărora argintul coloidal şi vitamina K ar putea fi de ajutor. Însă nu există multe date doveditoare.
* Protecţia faţă de soarele puternic este foarte importantă, chiar în timpul iernii, când lumina soarelui (implicit razele ultraviolete) sunt reflectate de zăpadă.
* Spălături cu muşeţel (Chamomilla), aloe vera sau gălbenele (Calendula).
* Homeopatia este un tratament excelent pentru rozacee. Ajută la simptomele emoţionale pe care le-aţi şi acuzat. Se recomandă Arsenicum iodatum, Kalium iodatum, Lachesis şi Sepia, însă experienţa mea din practica zilnică îmi indică faptul că tratamentele individualizate vindecă boala chiar şi în formele sale severe. Tratamentele au nevoie de timp să dea roade, iar pacienţii trebuie să fie conştienţi de acest lucru.
* Acupunctura este, de asemenea, un tratament foarte bun. Echilibrează energiile ficatului şi elimină căldura la nivelul intestinului gros. Punctele indicate se află la nivelul meridianelor Ficat, Intestin gros, Vezică urinară, Intestin subţire, Cord, Stomac.
Este important de ştiut că unele boli severe, cum ar fi sarcoidoza, lupusul eritematos, tuberculoza cutanată, sindromul carcinoid (o formă de cancer), se pot manifesta în mod asemănător cu rozaceea. De aceea, este important să aveţi un diagnostic avizat, înainte de a vă cataloga boala drept acnee rozacee.
Vă urez succes!
Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie şi medicină complementară, Clinica Medical ES, Bucureşti, tel. 0723/51.07.37
"Cum pot trata naturist hipertensiunea? Nu suport tratamentul clasic"
(Răspuns pentru ANA MATEI, F. AS 1205)
Dragă doamnă Ana, aţi deschis un subiect foarte interesant cu întrebarea dumneavoastră. Hipertensiunea arterială este considerată o boală datorată lipsei cronice de vitamina C de către mulţi medici nutriţionişti din diverse centre medicale. Acesta este un aspect extrem de interesant, deoarece la anumite experimente în care persoana cu hipertensiune îşi administrează o doză de 500 mg de vitamina C (obligatoriu naturală) se constată scăderea tensiunii cu cel puţin 200 mmHg, în maximum 5 minute de la administrare. Cauzele hipertensiunii arteriale sunt de mai multe tipuri, dar două sunt principale. Prima cauză este ateroscleroza, reprezentată de acele depuneri de grăsimi oxidate de-a lungul arterelor, din cauza cărora vasele devin rigide şi înguste. A doua mare cauză este vâscozitatea crescută a sângelui, cauzată de grăsimile în exces prezente în sânge. Există o medicaţie specifică hipotensoare, cu care se intervine rapid, pentru a te scoate din zona de risc cardiovascular. Ceea ce trebuie făcut, însă, din timp, este o profilaxie (prevenţie). S-a constatat că plăcile de ateroscleroză se formează încă din copilărie. Prin urmare, profilaxia sau prevenţia primară este necesară încă de atunci. Anumite mâncăruri trebuie sistematizate, nu mâncate toate odată, iar prezenţa fructelor bogate în vitamina C trebuie să fie zilnică.
Profilaxia sau prevenţia secundară se face atunci când descoperim că avem o tensiune ce depăşeşte 135/75 mgHg, un puls care, în repaus, este de 80 de bătăi/minut şi mergem la medic să ne iniţieze un tratament. Cel mai important rămâne regimul alimentar. Trebuie scoase sursele de grăsimi saturate, cum sunt: untul, margarina, smântâna, slănina. Se recomandă o alimentaţie bazată pe fibre alimentare şi fructe bogate în vitamina C. Totodată, este bine să reuşim să întinerim ţesutul cardiovascular, ţinând cont că celulele vasculare se reînnoiesc o dată la 8 săptămâni. Practic, o persoană cu hipertensiune arterială ce începe un regim nutriţional dublat de o alimentaţie recomandată îşi reglează tensiunea în 3 luni de zile. În cazul persoanelor ceva mai în vârstă, cu o cronicitate de ani de zile cu HTA, programul pentru a se obţine rezultate optime e necesar o perioadă minimă de 4 până la 6 luni. Aceste rezultate se obţin şi printr-o completare nutriţională cu integratori alimentari, ce reuşesc să acopere lipsurile cronice de vitamine şi minerale şi să reducă plăcile de aterom. Pentru a vă răspunde la întrebări mai amănunţit sau pentru a vă indica o dietă personalizată, mă puteţi contacta.