Din ceea ce povestiţi, diagnosticul dvs. este chist endometriozic. Endometrioza este o afecţiune destul de frecventă. Apare la femei, prin dezvoltarea ţesutului endometrial (mucoasa din interiorul uterului), la nivelul cavităţii pelvine. Acesta se poate dezvolta în ovare, trompe uterine, pe pereţii cavităţii pelvine sau chiar în afara acestei cavităţi. Este supus aceloraşi transformări hormonale ca şi mucoasa uterină. Astfel, mai ales în perioada menstruală, apar dureri mari, stare de rău generală, datorită inflamării şi sângerării ţesutului respectiv, care nu are unde să se elimine. Cauzele apariţiei acestei afecţiuni nu sunt pe deplin cunoscute. Celulele endometriale ajung în afara uterului fie prin trompele uterine, fie chiar prin circulaţia sanguină sau limfatică. În mod normal, aceste celule ar trebui distruse de sistemul imunitar, dar se pare că în anumite situaţii, nu se întâmplă aşa. Există şi o predispoziţie genetică pentru această afecţiune. Ca frecvenţă, se presupune prezenţa endometriozei la aproximativ 5%-10% din femei. În cazul femeilor cu infertilitate, procentul este mult mai mare (până la 50%), iar în cazul femeilor cu dureri cronice pelvine, până la 80%. Din aceste procente rezultă că endometrioza este pe primele locuri, dacă nu chiar pe primul loc, între cauzele de infertilitate la femei.
Manifestările endometriozei sunt legate de ciclul menstrual. Sunt mai accentuate în perioada menstruală şi se ameliorează după. Simptomele principale sunt durerea şi senzaţia de inflamaţie. Durerea se manifestă în funcţie de localizarea endometriozei. În general, se simte în micul bazin şi poate fi accentuate de defecare - dacă este afectat colonul, sau de urinare, dacă este afectată vezica urinară. Atunci când sunt afectate ovarele pot apărea chisturi cu dimensiuni mari, chiar şi de 10 cm, care pot sângera sau chiar se pot rupe. În acest caz, apare o durere acută şi trebuie intervenit chirurgical. Diagnosticul nu este uşor de pus. Se bănuieşte prezenţa acestei afecţiuni la femeile care nu reuşesc să rămână însărcinate sau care au dureri mari pelvine, mai ales legate de menstră. În aceste cazuri este necesară o investigare amănunţită, atât clinică, dar şi paraclinică, prin ecografie, CT şi RMN. În unele situaţii, endometrioza se descoperă doar la examenul laparoscopic al cavitaţii pelvine. În majoritatea cazurilor, markerul tumoral specific genital poate să fie cu valori uşor crescute. În toate cazurile, diagnosticul de certitudine se pune prin explorarea laparoscopică şi efectuarea unei biopsii.
Tratamentul alopat constă în administrarea de antiinflamatoare care combat inflamaţia şi durerea. Se utilizează, de asemenea, medicaţie hormonală - anticoncepţionale sau medicamente care blochează secreţia de estrogeni sau chiar suprimă în totalitate funcţia ovariană. În cazurile grave, se intervine chirurgical, pentru îndepărtarea zonelor de endometrioză.
Tratamentele complementare urmăresc o reglare a hormonilor sexuali şi o stimulare a sistemului imunitar, pentru a îndepărta zonele de endometrioză. În acest scop, se pot folosi preparate fitoterapice sau homeopate. Vă recomand un extract de muguri de zmeur şi agnus castus - Donavital, câte 2 ml, de 2 ori pe zi, Evening primerose capsule, câte 1000 mg pe zi, extract de Cats Claw capsule, câte 1000 mg de 3 ori pe zi, Năpraznic capsule 500-1500 mg pe zi. De asemenea, sunt recomandate oligoelemente: Seleniu, 100-200 micrograme pe zi şi Zinc, 15-20 mg pe zi. O plantă cu efecte foarte bune, atât pentru formaţiunile endometriale cât şi pentru sângerare, este tuia. Se poate utiliza extractul de mlădiţe de tuia, câte 1 ml, de 2-3 ori pe zi.
Ca tratament homeopat, vă recomand să consultaţi un specialist pentru un tratament individualizat. La modul general, vă recomand o combinaţie de remedii Formula 22 - câte 5 picături, de 3 ori pe zi, şi Folicullinum CH 30 - câte două granule, de două ori pe zi, 3 zile pe săptămână.
Dr. ANDREI MANU-MARIN - medic primar urologie, specializare neuro-urologie şi urodinamică, EVOMED Bucureşti, www.evo-med.ro, tel. 0740/07.73.37, e-mail: andrei.manumarin@yahoo.com
"Trebuie să aştept minute în şir ca să pot urina"
(Răspuns pentru DUMITRU G. - Bucureşti, F. AS nr. 1207)
Urinarea dificilă, cu debut greu, poate fi urmarea obstacolului pe care îl face prostata, dar şi a slăbirii forţei muşchiului vezical. Ca urmare, se poate întâmpla ca îndepărtarea obstacolului, adică operarea prostatei, să nu dea rezultatul dorit, un jet urinar mai bun. O vezică cu un muşchi "leneş" poate fi şi ea cauza unui jet care începe greu şi este slab. Apare mai ales la cei care au o istorie lungă de urinare dificilă, dar şi la persoanele cu diabet sau la cei cu traumatisme de coloană vertebrală sau sindrom de "coadă de cal". Ca să aflaţi cum funcţionează vezica dumneavoastră, ar trebui să efectuaţi probe urodinamice, care pot măsura forţa de contracţie a muşchiului vezicii, şi astfel să evidenţieze cauza simptomelor dvs.
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Solicit informaţii despre trigliceride"
(Răspuns pentru CORNEL GORDAN - Sibiu, F. AS 1148)
Stimate domn, energia din corp se află înmagazinată în diferite substanţe care o eliberează, după ce au fost digerate. Printre aceste substanţe se află şi lipidele, care sunt nişte grăsimi. Trigliceridele sunt forma cea mai frecventă de lipide din corp. Atunci când ceea ce consumăm depăşeşte nevoia noastră de energie, restul rămas se transformă în principal în trigliceride. Aşadar, grăsimea de pe şolduri şi burtă este compusă din trigliceride. Ele nu se dizolvă în sânge, nefiind solubile în apă. Ca să poată fi transportate în sânge, ele sunt înmagazinate în celule de grăsime, numite adipocite, pentru a fi folosite atunci când este nevoie de energie. Strâns legat de trigliceride este colesterolul. El este fabricat în ficat, din grăsimi consumate, şi este util pentru construirea celulelor şi a unor hormoni importanţi din corp. Colesterolul aşa cum apare şi pe buletinele de analize este de două feluri - LDL (low density lipoprotein, adică lipoproteine de densitate mică), aşa-numit colesterolul rău, şi HDL (high density lipoprotein, adică lipoproteine de densitate mare), aşa-numit colesterolul bun. LDL este numit colesterol rău pentru că nivelele lui crescute sunt asociate cu riscuri crescute de boli de inimă şi accidente vasculare. Un nivel mai ridicat de HDL semnifică, dimpotrivă, un risc mai scăzut al acestor boli, de aceea este considerat colesterolul bun. Nivele crescute de trigliceride sunt asociate cu nivele reduse de HDL. Aşadar, atunci când concentraţia de trigliceride este ridicată în sânge, colesterolul HDL rămâne mic. Pentru a prognostica riscul unui eveniment cardiovascular, este util să se măsoare ambii parametri, deci colesterolul total, HDL şi LDL, precum şi trigliceridele. În general, nivelele de trigliceride de până la 150 mg/dl (miligrame/ decilitru) sunt considerate normale. Între 150-199 mg/dl sunt la graniţă, între 200-499 mg/dl sunt ridicate, iar peste 500 mg/dl sunt foarte ridicate. Excesul de trigliceride în sânge se numeşte hipertrigliceridemie şi are o semnificaţie importantă pentru sănătate. Boala poate fi moştenită genetic. Hipertrigliceridemia este asociată cu boli de inimă, accidente vasculare, diabet zaharat, hipotiroidie, boli de rinichi şi de ficat şi, atunci când este foarte ridicată, cu pancreatita. În fine, consumul unor medicamente, cum ar fi diureticele (pentru urinare şi tensiune), beta-blocanţii (pentru tensiune), retinoizii (pentru piele) şi contraceptivele orale, poate duce la hipertrigliceridemie.
* Statine (simvastatină, atorvastatină). Ele prezintă risc de tulburări musculare, care pot fi uneori severe.
* Fibraţi - se folosesc în special pentru nivele foarte ridicate de trigliceride. Şi ei afectează musculatura şi pot cauza probleme respiratorii.
* Niacina (vitamina B3), ridică nivelul de HDL şi scade trigliceridele şi LDL-ul. Trebuie administrată în doze mari, dar are risc de afectare hepatică.
* Uleiul de peşte (omega-3) - acizii graşi conţinuţi în el pot diminua nivelele de trigliceride. La fel ca şi la niacină, sunt necesare doze mari.
Abordări naturiste
* Mişcarea fizică - se recomandă minim 30 de minute/zi. Dacă nu se efectuează deodată, se fac reprize a 10 minute fiecare. Personal, le recomand pacienţilor mei ca, la birou, să se plimbe cât mai mult, folosind urcatul pe jos al scărilor şi dusul dosarelor dintr-un birou în altul.
* Reducerea consumului de alcool, care conţine multe calorii, care, în final, vor fi convertite şi ele în trigliceride. Chiar cantităţi mici de alcool pot avea efecte puternice în creşterea trigliceridelor.
* Fumatul să fie oprit!
* Evitaţi alimentele bogate în zahăr şi în făină albă.
* Folosiţi grăsimi din plante (ulei de măsline, alune) în loc de untură şi alte grăsimi animale.
* Consumaţi mai multe vegetale şi fructe. Fitosterolii din plante împiedică absorbţia colesterolului din intestin.
* Ardeiul iute, ceapa şi usturoiul sunt de mare ajutor.
* Scăderea în greutate, prin regim alimentar , dar mai ales prin exerciţii fizice.
* Acupunctura poate ajuta în scăderea greutăţii, căci unul dintre primele efecte este scăderea poftei nepotolite de dulciuri şi scăderea poftei de mâncare în general.
* Homeopatia este un bun ajutor, mai ales în cazurile de boli ale tiroidei şi în alte boli care stau la baza hipertrigliceridemiei.
* Legătura permanentă cu medicul, pentru adaptarea permanentă a medicaţiei. Este foarte important să vă duceţi regulat la medic să vă verificaţi profilul lipidic (colesterol şi trigliceride). În general, pentru toţi oamenii se recomandă analize o dată la 5 ani (grupa de vârstă 40-75 ani) şi o dată pe an pentru cei cu risc de boli cardiace. Vă urez succes!
Ing. dipl. OVIDIU MIRCEA POCANSCHI - Cluj-Napoca, str. Gen. E. Grigorescu nr. 6, ap. 2, cod 400304
"Tata are un polip recidivant care-i blochează respiraţia"
(Răspuns pentru OANA - Cluj-Napoca, F. AS nr. 1202)
Stimată doamnă, pentru a evita recidiva polipozei nazale, tatăl dumneavoastră îşi va introduce zilnic, în fiecare nară, o mică cantitate de unguent POCO, pe o adâncime de cel mult 1,5 cm. Unguentul poate fi introdus cu ajutorul degetului mic, printr-o rotire uşoară, astfel încât să fie aplicat în mod uniform pe pereţii interiori ai nasului.
După 20 de zile, va constata că poate respira mai uşor, chiar dacă aplicarea unguentului s-a făcut după o recidivă a polipului. Pentru a împiedica refacerea polipului, va aplica unguentul în continuare, cel puţin un an de zile sau chiar mai mult, după caz. Şi la mine s-au refăcut polipii, dar de 3 ani, de când folosesc zilnic unguentul POCO, nu am mai avut nici o problemă.
POCO este un medicament cu utilizări universale, brevetat ca invenţie, care a dat rezultate spectaculoase în numeroase cazuri în care alte tratamente au dat greş.
POCO poate fi procurat la telefon 0264/58.11.36, 0744/91.02.93 sau e-mail: mirceapocanschi@yahoo.com
Multă sănătate!