Din ceea ce povestiți, diagnosticul dvs. este chist endometriozic. Endometrioza este o afecțiune destul de frecventă. Apare la femei, prin dezvoltarea țesutului endometrial (mucoasa din interiorul uterului), la nivelul cavității pelvine. Acesta se poate dezvolta în ovare, trompe uterine, pe pereții cavității pelvine sau chiar în afara acestei cavități. Este supus acelorași transformări hormonale ca și mucoasa uterină. Astfel, mai ales în perioada menstruală, apar dureri mari, stare de rău generală, datorită inflamării și sângerării țesutului respectiv, care nu are unde să se elimine. Cauzele apariției acestei afecțiuni nu sunt pe deplin cunoscute. Celulele endometriale ajung în afara uterului fie prin trompele uterine, fie chiar prin circulația sanguină sau limfatică. În mod normal, aceste celule ar trebui distruse de sistemul imunitar, dar se pare că în anumite situații, nu se întâmplă așa. Există și o predispoziție genetică pentru această afecțiune. Ca frecvență, se presupune prezența endometriozei la aproximativ 5%-10% din femei. În cazul femeilor cu infertilitate, procentul este mult mai mare (până la 50%), iar în cazul femeilor cu dureri cronice pelvine, până la 80%. Din aceste procente rezultă că endometrioza este pe primele locuri, dacă nu chiar pe primul loc, între cauzele de infertilitate la femei.
Manifestările endometriozei sunt legate de ciclul menstrual. Sunt mai accentuate în perioada menstruală și se ameliorează după. Simptomele principale sunt durerea și senzația de inflamație. Durerea se manifestă în funcție de localizarea endometriozei. În general, se simte în micul bazin și poate fi accentuate de defecare - dacă este afectat colonul, sau de urinare, dacă este afectată vezica urinară. Atunci când sunt afectate ovarele pot apărea chisturi cu dimensiuni mari, chiar și de 10 cm, care pot sângera sau chiar se pot rupe. În acest caz, apare o durere acută și trebuie intervenit chirurgical. Diagnosticul nu este ușor de pus. Se bănuiește prezența acestei afecțiuni la femeile care nu reușesc să rămână însărcinate sau care au dureri mari pelvine, mai ales legate de menstră. În aceste cazuri este necesară o investigare amănunțită, atât clinică, dar și paraclinică, prin ecografie, CT și RMN. În unele situații, endometrioza se descoperă doar la examenul laparoscopic al cavitații pelvine. În majoritatea cazurilor, markerul tumoral specific genital poate să fie cu valori ușor crescute. În toate cazurile, diagnosticul de certitudine se pune prin explorarea laparoscopică și efectuarea unei biopsii.
Tratamentul alopat constă în administrarea de antiinflamatoare care combat inflamația și durerea. Se utilizează, de asemenea, medicație hormonală - anticoncepționale sau medicamente care blochează secreția de estrogeni sau chiar suprimă în totalitate funcția ovariană. În cazurile grave, se intervine chirurgical, pentru îndepărtarea zonelor de endometrioză.
Tratamentele complementare urmăresc o reglare a hormonilor sexuali și o stimulare a sistemului imunitar, pentru a îndepărta zonele de endometrioză. În acest scop, se pot folosi preparate fitoterapice sau homeopate. Vă recomand un extract de muguri de zmeur și agnus castus - Donavital, câte 2 ml, de 2 ori pe zi, Evening primerose capsule, câte 1000 mg pe zi, extract de Cats Claw capsule, câte 1000 mg de 3 ori pe zi, Năpraznic capsule 500-1500 mg pe zi. De asemenea, sunt recomandate oligoelemente: Seleniu, 100-200 micrograme pe zi și Zinc, 15-20 mg pe zi. O plantă cu efecte foarte bune, atât pentru formațiunile endometriale cât și pentru sângerare, este tuia. Se poate utiliza extractul de mlădițe de tuia, câte 1 ml, de 2-3 ori pe zi.
Ca tratament homeopat, vă recomand să consultați un specialist pentru un tratament individualizat. La modul general, vă recomand o combinație de remedii Formula 22 - câte 5 picături, de 3 ori pe zi, și Folicullinum CH 30 - câte două granule, de două ori pe zi, 3 zile pe săptămână.
Dr. ANDREI MANU-MARIN - medic primar urologie, specializare neuro-urologie și urodinamică, EVOMED București, www.evo-med.ro, tel. 0740/07.73.37, e-mail: andrei.manumarin@yahoo.com
"Trebuie să aștept minute în șir ca să pot urina"
(Răspuns pentru DUMITRU G. - București, F. AS nr. 1207)
Urinarea dificilă, cu debut greu, poate fi urmarea obstacolului pe care îl face prostata, dar și a slăbirii forței mușchiului vezical. Ca urmare, se poate întâmpla ca îndepărtarea obstacolului, adică operarea prostatei, să nu dea rezultatul dorit, un jet urinar mai bun. O vezică cu un mușchi "leneș" poate fi și ea cauza unui jet care începe greu și este slab. Apare mai ales la cei care au o istorie lungă de urinare dificilă, dar și la persoanele cu diabet sau la cei cu traumatisme de coloană vertebrală sau sindrom de "coadă de cal". Ca să aflați cum funcționează vezica dumneavoastră, ar trebui să efectuați probe urodinamice, care pot măsura forța de contracție a mușchiului vezicii, și astfel să evidențieze cauza simptomelor dvs.
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Solicit informații despre trigliceride"
(Răspuns pentru CORNEL GORDAN - Sibiu, F. AS 1148)
Stimate domn, energia din corp se află înmagazinată în diferite substanțe care o eliberează, după ce au fost digerate. Printre aceste substanțe se află și lipidele, care sunt niște grăsimi. Trigliceridele sunt forma cea mai frecventă de lipide din corp. Atunci când ceea ce consumăm depășește nevoia noastră de energie, restul rămas se transformă în principal în trigliceride. Așadar, grăsimea de pe șolduri și burtă este compusă din trigliceride. Ele nu se dizolvă în sânge, nefiind solubile în apă. Ca să poată fi transportate în sânge, ele sunt înmagazinate în celule de grăsime, numite adipocite, pentru a fi folosite atunci când este nevoie de energie. Strâns legat de trigliceride este colesterolul. El este fabricat în ficat, din grăsimi consumate, și este util pentru construirea celulelor și a unor hormoni importanți din corp. Colesterolul așa cum apare și pe buletinele de analize este de două feluri - LDL (low density lipoprotein, adică lipoproteine de densitate mică), așa-numit colesterolul rău, și HDL (high density lipoprotein, adică lipoproteine de densitate mare), așa-numit colesterolul bun. LDL este numit colesterol rău pentru că nivelele lui crescute sunt asociate cu riscuri crescute de boli de inimă și accidente vasculare. Un nivel mai ridicat de HDL semnifică, dimpotrivă, un risc mai scăzut al acestor boli, de aceea este considerat colesterolul bun. Nivele crescute de trigliceride sunt asociate cu nivele reduse de HDL. Așadar, atunci când concentrația de trigliceride este ridicată în sânge, colesterolul HDL rămâne mic. Pentru a prognostica riscul unui eveniment cardiovascular, este util să se măsoare ambii parametri, deci colesterolul total, HDL și LDL, precum și trigliceridele. În general, nivelele de trigliceride de până la 150 mg/dl (miligrame/ decilitru) sunt considerate normale. Între 150-199 mg/dl sunt la graniță, între 200-499 mg/dl sunt ridicate, iar peste 500 mg/dl sunt foarte ridicate. Excesul de trigliceride în sânge se numește hipertrigliceridemie și are o semnificație importantă pentru sănătate. Boala poate fi moștenită genetic. Hipertrigliceridemia este asociată cu boli de inimă, accidente vasculare, diabet zaharat, hipotiroidie, boli de rinichi și de ficat și, atunci când este foarte ridicată, cu pancreatita. În fine, consumul unor medicamente, cum ar fi diureticele (pentru urinare și tensiune), beta-blocanții (pentru tensiune), retinoizii (pentru piele) și contraceptivele orale, poate duce la hipertrigliceridemie.
Ca tratament al hipertrigliceridemiei, medicina convențională recomandă:
* Statine (simvastatină, atorvastatină). Ele prezintă risc de tulburări musculare, care pot fi uneori severe.
* Fibrați - se folosesc în special pentru nivele foarte ridicate de trigliceride. Și ei afectează musculatura și pot cauza probleme respiratorii.
* Niacina (vitamina B3), ridică nivelul de HDL și scade trigliceridele și LDL-ul. Trebuie administrată în doze mari, dar are risc de afectare hepatică.
* Uleiul de pește (omega-3) - acizii grași conținuți în el pot diminua nivelele de trigliceride. La fel ca și la niacină, sunt necesare doze mari.
Abordări naturiste
* Mișcarea fizică - se recomandă minim 30 de minute/zi. Dacă nu se efectuează deodată, se fac reprize a 10 minute fiecare. Personal, le recomand pacienților mei ca, la birou, să se plimbe cât mai mult, folosind urcatul pe jos al scărilor și dusul dosarelor dintr-un birou în altul.
* Reducerea consumului de alcool, care conține multe calorii, care, în final, vor fi convertite și ele în trigliceride. Chiar cantități mici de alcool pot avea efecte puternice în creșterea trigliceridelor.
* Fumatul să fie oprit!
* Evitați alimentele bogate în zahăr și în făină albă.
* Folosiți grăsimi din plante (ulei de măsline, alune) în loc de untură și alte grăsimi animale.
* Consumați mai multe vegetale și fructe. Fitosterolii din plante împiedică absorbția colesterolului din intestin.
* Ardeiul iute, ceapa și usturoiul sunt de mare ajutor.
* Scăderea în greutate, prin regim alimentar , dar mai ales prin exerciții fizice.
* Acupunctura poate ajuta în scăderea greutății, căci unul dintre primele efecte este scăderea poftei nepotolite de dulciuri și scăderea poftei de mâncare în general.
* Homeopatia este un bun ajutor, mai ales în cazurile de boli ale tiroidei și în alte boli care stau la baza hipertrigliceridemiei.
* Legătura permanentă cu medicul, pentru adaptarea permanentă a medicației. Este foarte important să vă duceți regulat la medic să vă verificați profilul lipidic (colesterol și trigliceride). În general, pentru toți oamenii se recomandă analize o dată la 5 ani (grupa de vârstă 40-75 ani) și o dată pe an pentru cei cu risc de boli cardiace. Vă urez succes!
Ing. dipl. OVIDIU MIRCEA POCANSCHI - Cluj-Napoca, str. Gen. E. Grigorescu nr. 6, ap. 2, cod 400304
"Tata are un polip recidivant care-i blochează respirația"
(Răspuns pentru OANA - Cluj-Napoca, F. AS nr. 1202)
Stimată doamnă, pentru a evita recidiva polipozei nazale, tatăl dumneavoastră își va introduce zilnic, în fiecare nară, o mică cantitate de unguent POCO, pe o adâncime de cel mult 1,5 cm. Unguentul poate fi introdus cu ajutorul degetului mic, printr-o rotire ușoară, astfel încât să fie aplicat în mod uniform pe pereții interiori ai nasului.
După 20 de zile, va constata că poate respira mai ușor, chiar dacă aplicarea unguentului s-a făcut după o recidivă a polipului. Pentru a împiedica refacerea polipului, va aplica unguentul în continuare, cel puțin un an de zile sau chiar mai mult, după caz. Și la mine s-au refăcut polipii, dar de 3 ani, de când folosesc zilnic unguentul POCO, nu am mai avut nici o problemă.
POCO este un medicament cu utilizări universale, brevetat ca invenție, care a dat rezultate spectaculoase în numeroase cazuri în care alte tratamente au dat greș.
POCO poate fi procurat la telefon 0264/58.11.36, 0744/91.02.93 sau e-mail: mirceapocanschi@yahoo.com
Multă sănătate!