Remedii naturale contra candidozei vaginale

UZ INTERN

Infuzie de urzică albă
Se opăreşte o lingură de urzică albă moartă cu 250 ml apă clo­cotită. Se lasă 10 minute la infuzat, apoi se strecoară. Se bea o cană de ceai, după fiecare masă, de trei ori pe zi.

Ceai din trei plante
Se amestecă în părţi egale (câte 2 linguriţe) coada-şoricelului, urzi­că albă şi creţişoară. Se opăresc cu 1 litru de apă fierbinte, se strecoară după 10 minute şi se bea întreaga cantitate de ceai într-o zi. Cura durează patru săptămâni.

Ceai de salcâm
Pentru candidoză vagi­nală, foarte bun este ceaiul de floare de sal­câm - tratamentul durează 21 de zile. Se beau zil­nic 3 căni de ceai. Seara se fac spălături vaginale cu ace­laşi ceai. În acelaşi timp, e bi­ne să se facă o dezin­to­xicare pen­tru a elimina toate toxinele produse pe perioada bolii. Pen­­tru aceasta, trebuie să se bea cel puţin 2 l de apă pe zi, iar dimi­neaţa, pe stomacul gol, se ia drojdie proaspătă cât o nucă.

Ceai din coajă de stejar
Opăriţi 3-4 linguri de coajă de stejar uscată cu 1 litru de apă clocotită. Lăsaţi să se infuzeze 10 minute, apoi strecuraţi. Ceaiul poate fi folosit atât pe cale internă (se beau mai multe căni repartizate pe o zi), cât şi sub formă de spălături vaginale, o dată pe zi, de preferinţă seara.


UZ EXTERN

Baie de şezut cu muşeţel
Se pune la fiert un litru de apă şi când dă în clocot, se opăresc scurt 3 linguri de flori de muşeţel. Se strecoară şi se toarnă infuzia în apa din cadă (să nu depăşească 38 de grade). Se fac zilnic băi, cu o durată de 15 minute, până ce suferinţa dis­pare.
Instilaţii vaginale cu plante
O infuzie concentrată de cimbru, rozmarin şi salvie este un remediu foarte puternic împotriva infecţiei cu Can­dida albicans. Are proprietăţi anti­bacteriene care inhibă proliferarea ciupercii şi calmează iritaţia mu­coaselor.
Reţetă: 3 linguriţe de cimbru uscat, o linguriţă de roz­marin şi o linguriţă de salvie se opăresc cu două căni de apă clo­cotită. Se lasă să se infuzeze 20 de mi­nute, se strecoară, apoi se intro­duce în vagin, cu aju­torul unei se­ringi fără ac sau cu o pară de cau­ciuc. Se fac instilaţii vaginale de două ori pe zi.

Spălături vaginale cu ceai de scorţişoară
Studiile ştiinţifice au arătat că scor­ţişoara posedă virtuţi antifungice puternice. Cercetătorii germani afir­mă că o hârtie de toaletă impregnată cu scorţi­şoară ar permite eliminarea totală a candido­ze­lor. Puneţi pe foc 4 l de apă şi adăugaţi 8 batoane de scor­ţişoară rupte bucăţele. Lăsaţi să fiarbă încet circa 5 minute, luaţi apa de pe foc şi lăsaţi-o să se "odih­nească" aproximativ 45 de minute. Unii tera­­peuţi sugerează utilizarea acestei soluţii pen­tru spălături vagi­nale (cu ajutorul unei pompiţe din cau­ciuc). Alţii afirmă că este su­ficient să se bea decoctul cu scorţi­şoară pentru a vindeca micoza.

Baie de şezut cu petale de crin
Se fac atât spălături vagi­nale, cât şi băi de şezut cu pe­tale de crin alb sau cu pe­lin, în combinaţie cu trifoi ro­şu şi o linguriţă de bicar­bo­nat. Tra­ta­mentul durează zece zile, du­pă care se face o pauză de 15 zile şi se repetă unul dintre cele două procedee.

Tampoane cu usturoi
Curăţaţi un căţel proaspăt de usturoi. Înmuiaţi un tifon într-un amestec de apă cu oţet (raport de 9:1), stoarceţi-l şi înveliţi cu el usturoiul. Introduceţi tifonul ca un tampon în vagin, lăsând afară o fâşie subţire, cu care să fie scos. Lăsaţi să acţioneze cât mai mult.


Mai bine să previi decât să vindeci

* Dormiţi fără lenjerie de corp, în cămăşi de noapte largi. Deoarece ciupercile se în­mul­ţesc în mediile calde şi umede, cu cât este mai aerisit cor­pul, cu-atât sunt mai pu­ţin sus­cep­tibile aceste micro­orga­nisme să proli­fereze.
* În timpul zilei, purtaţi desuuri din bumbac (nu prea strâmte) care permit o ventilaţie mai bună decât materia­lele sintetice.
* Din aceleaşi motive, evitaţi pantalonii strâmţi.
* Scoateţi-vă costumul de baie de îndată ce ieşiţi din apă. Faceţi duş imediat şi îmbrăcaţi-vă cu haine us­cate.
* Renunţaţi la deodorante şi la duşurile intime. Pro­dusele chimice pe care le conţin riscă să altereze flora vaginală sensibilă, lăsând câmp liber proli­fe­rării ciupercilor.
* Evitaţi, de asemenea, pudra de talc parfumată. La anumite femei, aceasta irită pielea. Or, iritaţia mul­­tiplică riscurile candidozei vaginale.
* Însuşiţi-vă deprinderi sănătoase de igienă. Re­­zervorul natural al Can­didei se situează în intes­tin, la nivelul colonului, şi cu fiecare scaun se elimi­nă câţi­va spori. Puteţi limita riscurile de infecţie sau de reci­divă, obişnuindu-vă să vă ştergeţi de la vulvă către anus, pen­tru îndepărtarea sporilor de regiu­nea vulvară, miş­carea inversă nefăcând decât să-i apro­pie.
* Mergeţi la toaletă după contactul sexual. Mu­coasele vaginale sunt - în mod normal - uşor acide, dar sperma, mai degrabă alcalină, oferă un mediu agrea­­bil înmulţirii ciupercilor. Circu­laţia urinei con­tribuie la restabilirea unui mediu ostil mico­zelor.
* Această infecţie este transmisibilă pe cale se­xua­lă şi bărbaţii pot fi şi ei afec­taţi. Dacă suferiţi de o mi­coză genitală, folosiţi pre­zerva­tivul până la vindecare.
* Un re­gim bogat în zaharuri sau în glucide sporeşte riscul unei mi­coze.
* În schimb, eliminarea drojdiei din ali­men­taţie nu serveşte la nimic. Drojdia de pâine, de pildă, este şi ea o ciupercă, dar n-are nimic de-a face cu cele res­ponsabile de apariţia micozelor.