Doctorii primăverii: CAPTALANUL, PODBALUL şi PĂRĂLUŢELE

- La munte, primăvara ajunge cel mai târziu, dar şi cel mai spectaculos. Mai întâi, doar câteva flori îşi scot de sub zăpadă, sfioase, petalele. Apoi, apar cu zecile. În nici două săptămâni, flori albe, galbene şi roşiatice întind covoare multicolore pe văile pâraielor, la margini de pădure şi prin poieni. Deşi le mai acoperă câte o ninsoare şi le încearcă vreo răsuflare nemiloasă de ger, ele rezistă şi înfloresc în triumf. Victoria lor asupra iernii e un miracol, un miracol susţinut de substanţele cu proprietăţi vindecătoare pe care le conţin din belşug -

CAPTALANUL
(Petasites officinalis)

Este cel mai spectaculos vestitor al primăverii! Florile sale roz-roşiatice, care se înalţă ca un cande­labru peste pământul semi-îngheţat, alcătuiesc un tablou bizar şi încântător totodată. Are o tulpină roşu închis, iar mirosul său este dulce, amintind de cel al fructelor coapte vara târziu, şi nu de zăpezile dintre care ia naştere. După două-trei săptămâni, florile se transformă în puf, lăsându-se purtate de vânt şi făcând loc unor frunze gi­gan­tice. Culese şi us­cate cu grijă, florile Captala­nu­lui au pro­prietăţi vin­decătoare foarte puter­nice, mai ales la nivelul siste­mului nervos. Dar iată doar câteva din­tre utilizările tera­peu­tice ale Capta­la­nu­lui.
* Insomnie, somn agitat şi neodihnitor - se iau 1-2 linguriţe de pulbere de flori de Cap­talan, înainte de culcare cu o jumătate de oră. Se administrează pe sto­macul gol, iar după aceea nu se mai consumă niciun fel de alimente. Efectele pot apărea instantaneu, dar de cele mai multe ori necesită mai multe zile (mai rar săptămâni) de tratament. Acţiunea acestei plante asu­pra capacităţii de odihnă şi relaxare este cu adevărat extraordinară: durata până la adormire scade, somnul devine mai liniştit şi mai odihnitor. În medicina popu­lară românească, floarea de Captalan le era adminis­trată deopotrivă copiilor şi adulţilor contra sperieturii negre, adică împotriva coşmarurilor sau a atacurilor de panică ce apar noaptea, în timpul somnului. Iar cercetările moderne i-au confirmat eficienţa, Capta­lanul fiind printre foarte puţinele plante din lume care au calitatea de a elimina coşmarurile.
* Epuizare nervoasă, tulburări emoţionale produse de stres - se bea în fiecare dimineaţă un ceai făcut dintr-un amestec egal, compus din jumătate de linguriţă de flori de Captalan, jumatate de linguriţă de flori de tei şi un vârf de cuţit de sunătoare. Plantele se opăresc cu o cană de apă clocotită, se lasă să stea acoperite cu capac, timp de un sfert de oră, apoi se filtrează infuzia şi se îndulceşte cu miere de albine. Acest ceai combină acţiunea uşor sedativă cu cea antidepresivă, efectul general fiind de creştere a rezistenţei la stres şi de inducere a unei stări de optimism şi relaxare. Se recomandă în mod special persoanelor agitate, extrem de competitive, care au tendinţa de a se consuma excesiv pentru a-şi înde­plini îndatoririle zilnice.
* Crize de astm - cel mai adesea se declanşează pe fondul agitaţiei psihice, al intensificării unor emoţii cum ar fi teama, nesiguranţa ori furia. Capta­lanul, administrat din timp, preîntâmpină exacerbarea acestor emoţii negative şi, în mod reflex, previne crizele de astm. De asemenea, are o acţiune bronho­dilatatoare directă atât la adulţi, cât şi la copii, preve­nind apariţia senzaţiei de sufocare, facilitând expira­ţia normală. Se administrează tinctura, câte o lingu­riţă, în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi.
* Tensiune arterială oscilantă - atât floarea, cât şi frunza Captalanului reglează excepţional tensiunea arterială, fiind deopotrivă indicate în hiper şi hipo­tensiune. Se ia o linguriţă de pulbere, de trei ori pe zi, pe stomacul gol, cu puţină apă. Efectul nu este ime­diat, dar după o cură de 3 luni, rezultatele care apar vor fi deopotrivă puternice şi stabile. Se recomandă mai ales în cazul persoanelor cu hipertensiune arteria­lă, care prezintă oscilaţii mari ale presiunii sângelui.
* Hipertiroidie, tiroidită autoimună - se face un tratament de lungă durată, cu pulbere de flori de Captalan, combi­na­tă în proporţii egale cu pulbere de iarbă de turiţă-mare (A­gri­monia eupato­ria). Din acest a­mestec se ia câte o linguriţă, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Cura va dura vreme de 3 luni, după care se face o pauză de 2-4 săp­tămâni, apoi admi­nis­trarea se reia. Cele două plante combat eficient simp­tome ale hipertiroidiei, cum ar fi: insomnia, tulburările de ritm cardiac, stările de anxietate sau de labilitate emoţională.

PĂRĂLUŢELE
(Bellis perennis)

Arată ca nişte margarete minuscule, pitulate, la început de primăvară, printre firele de iarbă abia mijite. Sunt cele mai curajoase flori ale primăverii, care apar la prima adiere de vânt cald şi la primele raze de soare, putând rezista, odată ce au apucat să răsară, şi o lună întreagă, chiar şi sub zăpezi. Popular, se mai numesc şi bumbişori, năs­turaşi sau bănuţei. Medicina popu­lară românească creditează aceste mici flori albe, tivite cu roşu, cu proprietăţi detoxifiante, protectoare ale rinichilor şi plă­mânilor, dar şi antitumorale. Cu­­legerea lor cere, datorită di­men­siunilor reduse, foarte multă răbdare, motiv pentru care veţi găsi rareori un ceai de părăluţe de calitate, în comerţ. În schimb, florile albe, culese şi uscate cu propria mână, sunt un adevărat medicament, aşa cum vom ve­dea.
* Insuficienţă renală croni­că - se ţin cure de câte 14 zile, cu infuzie combinată de Părăluţe, din care se beau 3 căni pe zi. Preparatul se admi­nistrează dimineaţa, la prânz şi seara, la temperatura came­rei şi îndulcit cu pu­ţină miere. Modul în care acţio­nea­ză a­su­pra ri­nichilor este puţin cunoscut, deo­cam­dată, dar re­zultatele practice arată că Părăluţele stimulează capacitatea filtrantă a rini­chi­lor, indiferent dacă ea este afectată ca urmare a unei infecţii, a unui proces autoimun sau a diabe­tului.
* Litiază renală cu uraţi - la ceaiul de Părăluţe se adaugă o linguriţă de muguri sau o lingură de frun­zuliţe proaspete de mesteacăn. Se ţine o cură de 21 de zile, timp în care se beau 1,5-2 litri de ceai pe zi, pe stomacul gol, în două reprize (dimineaţa şi seara).
* Pete pe piele - multe dintre tulburările de pigmentare ale epidermei dispar ori se estompează de la sine, atunci când este stimulată eliminarea toxine­lor din organism. În acest scop, se face o cură de 21 de zile cu infuzie de Părăluţe, care are un puternic efect drenor, stimulând activitatea rinichilor şi fica­tului. Efectul acestui elixir, din care se bea un litru pe zi, este mult potenţat de un regim alimentar pre­do­minant crudivor (cu 50-70% legume şi fructe crude), în care se consumă multă salată de păpădie şi Pără­luţe, frunze de ţelină şi de ridiche de lună, usturoi şi ceapă verde.
* Cancerul la sân - una din cele mai eficiente reţete populare contra cancerului la sân este compusă din: patru părţi flori de Părăluţe, două părţi de floare sau frunză de captalan, două părţi iarbă de răchitan (Lythrum salicaria), două părţi vâsc (Viscum album) de măr sau de brad. Plantele se folosesc sub formă de pulbere, din acest amestec luându-se câte două lin­guriţe, de patru ori pe zi, în cure de 12-18 luni.
* Migrenele - cura de două săptămâni cu salata de flori proaspete de Părăluţe înlătură insuportabilele dureri de cap, precum şi simptomele care le însoţesc. Cele mai bune rezultate le obţin persoanele cu pro­bleme renale sau biliare, precum şi cele foarte emo­tive, la care migrenele apar pe fondul unui stres pre­lungit sau foarte puternic. Dacă migrena este aso­ciată cu o hidratare redusă, se vor consuma, în fiecare zi, şi 2-3 căni de ceai de Părăluţe.

PODBALUL
(Tussilago farfara)

Galbene precum aurul, florile de Podbal sunt un fel de soare în miniatură, având petale subţirele şi dispuse perfect circular, precum o corolă. O apariţie vie, plină de energie, într-un deplin contrast cu natura încă moartă dimprejur.
* Tuse uscată, iritativă - se tratează cu un preparat obţinut din două linguriţe de flori de Podbal fierte într-o cană de lapte, vreme de cinci minute, du­pă care se lasă să se răcească puţin şi se filtrează. În decoctul astfel obţinut se adaugă 3-4 linguriţe de mie­re polifloră şi se consumă înghitiţură cu înghi­ţitură.
* Tuse umedă (productivă) - răspunde foarte bine la tratamentul cu o infuzie combinată, foarte concentrată (4 linguriţe de floare la cană) din Podbal. Se bea integral, pe parcursul zilei, în cantităţi mici. Are efecte expectorante puternice, favorizând elimi­na­rea secreţiilor în exces din arborele bronşic, ajutând la calmarea tusei. Atunci când aceasta este foarte puternică, în infuzia combinată se adaugă, în proporţii egale, alături de Podbal, şi rădăcina de iarbă-mare (Inula helenium).
* Astm, bronşită astmatiformă - se tratează cu un amestec în părţi egale de pulberi de flori de Pod­bal şi părţi aeriene înflorite de panseluţă sălbatică (Viola tricolor). Florile de Podbal ajută la deconges­tionarea arborelui bronşic, diminuând totodată sen­sibilitatea acestuia la factorii iritanţi, în vreme ce panse­luţa sălbatică acţionează la nivelul sistemului imunitar cu puternice efecte antialer­gice, una dintre cauzele ast­mului.
* Părul şi pielea - be­ne­ficiază de folosirea, de data aceasta pe cale externă, a florilor de Podbal. Compresele cu infuzie con­cen­tra­tă de flori de Podbal ajută la calmarea alergiilor şi iri­taţiilor, în timp ce băile cu Podbal ajută le men­ţine­rea tinereţii pielii. Tot cu infuzie combinată de flori de Podbal se face şi ultima clătire a părului, pen­tru a com­bate mătreaţa şi infecţiile fungice ale pielii capului.

Preparate din Captalan, Părăluţe şi Podbal

Pulberea se obţine din florile uscate ale plante­lor, care se macină fin, cu râşniţa de cafea sau se fărâ­miţează în piuă, după care se cern prin sita pen­tru făină albă. Se administrează o linguriţă rasă (cca 3 grame) de pulbere, de 2-3 ori pe zi, pe nemâncate. Planta se ţine sub limbă vreme de câteva secunde, după care se înghite cu apă.
Infuzia combinată se prepară astfel: se pun două linguriţe de pulbere de flori într-un pahar de apă şi se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la tempe­ra­tura camerei, după care se strecoară. Extractul obţi­nut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu un pahar (200 ml) de apă clocotită, după care se lasă să se răcească. În final, se com­bină cele două extracte, iar preparatul obţi­nut se va administra pe parcursul unei zile.
Ceaiul (infuzia) se obţine dintr-o linguriţă de flori opărite cu o cană (250 ml) de apă, după care se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute. Ceaiul se fil­trează şi se consumă simplu sau îndulcit cu puţină miere.
Tinctura - se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de flori, peste care se adaugă două căni (în total 500 ml) de alcool alimentar de 40 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni într-un loc căl­du­ros, după care se filtrează. Tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se adminis­trează de 4-6 ori pe zi, câte o linguriţă diluată în ju­mătate de pahar de apă.