Sănătate cu alimente: CANDIDOZELE

Multă lume crede că numai femeile sunt afectate de infecţiile cu ciuperci de droj­die (cunoscute mai ales sub denumirea de candidoze) - şi, într-adevăr, majoritatea lor au făcut cu­noştinţă, cel puţin o dată în viaţă, cu ase­me­nea in­fecţii micotice vaginale.

Dar şi bărbaţii pot dez­volta o can­didoză (doar cei circumcişi sunt, mai rar, amenin­ţaţi de ea). Un bărbat infectat cu ciuperci de drojdie nu pre­zintă de obicei simptome, însă, de fiecare dată când partenera sa este supusă unui trata­ment şi scapă de in­fecţie, el i-o transmite din nou. In­fec­ţiile fungice se pot trata fără niciun fel de di­ficul­tate. Dacă, totuşi, femeia se confruntă cu ele în mod repetat, este necesar să fie consultat şi partene­rul ei.
Candidoza e provocată de un grup de ciu­perci si­mi­lare cu drojdiile, numite Candida. În majoritatea ca­zu­rilor, agentul patogen este Candida albicans, deşi mai există şi altele. În orga­nismul fiecărui om vie­ţuieş­te un anumit număr de colonii microscopice de Candida, ceea ce nu înseamnă că ori­cine suferă de can­didoză. Ciu­­percile de drojdie trăiesc pe mucoasa bu­cală, în vagin şi în alte locuri ale corpului, unde be­ne­ficiază de mediul umed care le este favorabil. Ele creează pro­bleme abia în momentul când încep să se înmulţească peste măsură. O proliferare exagerată a ciu­­percilor în vagin dă naştere unor simp­tome neplă­cute, cum sunt senza­ţiile de mâncărime, de arsură şi secreţiile vaginale abundente. Dintre celelalte tipuri de can­didoze, mai des întâlnite sunt cele orale, cuta­nate şi pulmonare.
Foarte multe femei au primit, măcar o dată, diag­nosticul de "candidoză vagi­nală". Aceasta se întâmplă deosebit de frecvent, în timpul perioadei de gravidi­tate, cauza cea mai probabilă fiind modificările chimi­ce survenite în mediul vaginal, deoa­rece atunci secre­ţiile vaginului conţin mai mult zahăr şi astfel le oferă ciupercilor hrana preferată. Din acelaşi motiv, candi­dozele apar mai des şi la femeile bolnave de diabet.
În zilele noastre, infecţiile micotice sunt mai nu­me­roase, fiindcă nu există nicio îndoială că unele din medicamentele folosite în prezent creează condiţii pentru înmulţirea excesivă a ciupercilor de drojdie - în primul rând antibioticele, corticosteroizii şi pilula contraceptivă. Şi buretele vaginal (un tampon de unică folosinţă, îmbibat într-un spermicid), diafrag­mele şi cremele spermicide pot favoriza creşterea ciu­percilor.
Medicii tratează infecţiile fungice cu antimicotice. Iniţial, acestea se eliberau numai pe reţetă, dar astăzi există preparate oferite la vânzare liberă, care se bu­cu­ră şi de o publicitate foarte insistentă, cum ar fi Nistatina sau Miconazolul. Dacă în urma adminis­trării lor observaţi apariţia unor simptome neplăcute, ar trebui să cereţi sfatul medicului dvs.
Însă problema poate fi abordată şi pe altă cale. Iată câteva alimente care vă vor fi de ajutor.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva candidozei

*** Iaurtul
Este posibil ca o cană de iaurt cu Lac­tobacillus aci­­dophilus, consumată zilnic, să stopeze efectiv can­di­do­zele recurente (cu condiţia să fie un iaurt simplu, fără adaos de zahăr). Cel puţin aşa afirmă dr. Eileen Hilton, specialis­tă în epidemiologie şi preşe­dintă a "Bio­medical Re­search Alliance of New York".
Un studiu efectuat la Jewish Medical Center din Long Island arată că iaurtul cu culturi vii de Lacto­bacillus acidophi­lus poate contribui în­tr-adevăr la limitarea proliferării ciupercilor de drojdie. Autorii studiului au recomandat unui grup de femei cu candi­doze vaginale frecvente să mănânce câte 230 grame de iaurt în fiecare zi, vreme de şase luni. La înche­ierea experimentului, s-a constatat că numărul in­fecţiilor micotice scăzuse în mod semni­ficativ. Par­ticipantele au fost atât de mulţumite, încât multe din­tre ele au refuzat să renunţe pe viitor la cana lor de iaurt, aşa cum le îndemnaseră specialiştii.
Cercetătorii din Long Island presupun că un con­sum de iaurt menţine în echilibru flora va­gi­nală, îngreunând ast­fel înmulţirea ciupercilor de drojdie. Dr. Eileen Hilton admite că va fi nevoie de mai multe studii care să confirme rezultatele celui dintâi, însă, până atunci, femeile ar putea încerca să prevină can­dido­zele, mân­când o cană de iaurt pe zi. Aceasta a fost cantitatea testată în studiul amintit.
Iaurtul este o gustare deli­cioasă şi, totodată, un substitut sănătos pentru laptele pus în musli, la micul dejun, sau pentru smântâna adăugată la diverse mân­căruri. Dr. Hilton precizează că numai iaurtul cu cul­turi bacteriene vii produce efectele aş­teptate. Pro­du­sele tratate termic nu mai conţin bacterii şi, de aceea, nu mai au nicio acţiune antifungică. Prin urmare, atunci când alegeţi un iaurt, citiţi inscripţia de pe am­balaj, pentru a vedea dacă el a fost sau nu supus tratării termice. Şi, întrucât procesul de fierbere dis­truge bacteriile benefice din iaurt, el n-ar trebui ames­tecat într-o mâncare fierbinte, decât cu puţin timp îna­inte ca ea să fie servită.

*** Usturoiul
Usturoiul este un binecu­noscut antibiotic natural. În afară de acţiunea sa bacte­ricidă, el poate bloca şi în­mulţirea ciupercilor, motiv pentru care este uneori în­trebuinţat în tratamentul can­didozelor vaginale şi orale. Recomandarea uzuală este să se consume de două-trei ori pe zi până la doisprezece căţei cruzi, tăiaţi mărunt şi amestecaţi în mâncare. Trebuie să-ţi placă gustul usturoiului, pentru a suporta o asemenea tera­pie, însă ea merită încercată, fiindcă usturoiul dă o lovitură mortală ciupercilor. Ceapa are un efect ase­mănător, dar ceva mai slab.
Usturoiul conţine zeci de compuşi chimici cu ac­ţiune puternică (dovedită ştiinţific) în infecţiile mico­ti­ce. Dintre ei, putem enumera alicina, aliina, ajoena şi diadil disulfidul (DADS). În cadrul unui experi­ment de laborator desfăşurat la Loma Linda Uni­versity din California, unor animale bolnave de can­didoză li s-a administrat fie o soluţie salină ca place­bo, fie o soluţie cu extract de usturoi, obţinut prin fermentare (şi probabil că doza era mult mai mică decât doisprezece căţei). Două zile mai târziu, anima­lele din grupul care primise placebo erau în continua­re infectate. În schimb, cele tratate cu usturoi erau complet sănătoase.
Usturoi proaspăt se găseşte tot anul. Îl puteţi între­buinţa şi ca suc, iar cu căţeii tăiaţi mărunt sau zdrobiţi şi transformaţi în mujdei vă puteţi condimenta reţetele preferate, de la salate şi supe, la feluri principale sau garnituri. Dacă doriţi să-l fierbeţi în mâncare, trebuie mai întâi să desfaceţi 2-3 căţei din căpăţână. Îi veţi curăţa mai uşor dacă îi presaţi mai întâi cu lama lată a unui cuţit mare de bucătărie. Apoi, puteţi să-i tăiaţi, mai mare sau mai mărunt, ori să-i zdrobiţi. În cazul când reţeta vă indică să puneţi căţeii întregi, nu tre­buie decât să-i scoateţi din că­păţână, să-i cu­răţaţi şi să-i adău­gaţi la celelalte ingrediente.

** Nucile de Brazilia
Nucile braziliene, unele din cele mai căutate soiuri de nuci tropicale, sunt seminţele unui arbore care a rezistat încercărilor de a-l cultiva în livezi. El conti­nuă să crească sălbatic în bazinul Amazonului, având o înălţime de 40-50 de metri şi o durată de viaţă impre­sio­­nantă, de 500 până la 700 de ani. Nu­cile de Bra­zilia reprezintă o sursă excelentă de sele­niu. Ele con­ţin, de asemenea, vitamina E (tocoferoli şi to­co­trienoli), ca şi cantităţi mai mici de vitamina A (beta-caroten) şi vi­ta­mina C (acid ascorbic). Ac­ţionând împreună, aceşti nutrienţi întăresc sis­te­mul imunitar. Dr. Stephen Levine, care a suferit el însuşi de o candi­doză, a luat 400 micrograme de seleniu pe zi, doză ce corespunde cu cinci sau şase nuci de Brazilia. Ele pot fi mâncate ca atare sau preparate sub forma unui piure cremos. Dacă veţi observa une­le simptome de intole­ranţă, cum ar fi o senza­ţie de greaţă sau dificultăţi de respiraţie, în­seamnă că nucile de Brazilia nu au ce căuta în me­niul dvs.

** Iarba-grasă
Vitaminele A (şi precursorul ei, beta-carotenul), C şi E constituie o armă imbatabilă atunci când este nevoie să fie stimulat sistemul imunitar. Planta erba­cee numită iarbă-grasă le conţine pe toate. Ea poate fi întâlnită pretutindeni, creşte spontan prin curţi şi gră­dini, la margini de drum şi în umbra zidurilor. Se adu­ce rar în supermarketuri, dar se găseşte uneori prin pieţe. Deocamdată, există numai studii preliminare, însă rezultatele obţinute până acum indică faptul că asimilarea din alimentaţie a combinaţiei de vitamine amintite mai sus poate preveni candidozele. Cerce­tă­torii de la Albert Einstein College of Medicine din New York au descoperit la pacientele cu candida mai pu­ţin beta-caroten în celulele vaginului, comparativ cu femeile sănătoase. Specialiştii au concluzionat că un nivel mai ridicat al beta-carotenului asigură o rezis­­tenţă sporită împotriva ciupercii.
Dacă sistemul dvs. imunitar luptă din greu împo­tri­va unei infecţii cu ciuperci de drojdie, ar trebui nea­pă­rat să-l ajutaţi. Iarba-grasă este sursa optimă din care vă puteţi aproviziona cu vitaminele necesare. Frun­zele tinere se pot pune în salate şi ciorbe sau se pot fierbe (cel mai bine în aburi) ca spanacul. În Dobrogea, gospodinele le între­buinţează ca um­plutură pentru plăcinte, alături de ştevie şi de urzică.

* Oţetul de mere
În cartea lor, "Prescriptions for Nutritional Hea­ling" ("Reţete pentru vindecarea prin alimentaţie"), dr. James F. Balch Jr. şi Phyllis A. Balch îndeamnă pacientele cu candidoză vaginală să pună în apa de baie 3 căni de oţet de mere şi să se îmbăieze în ea timp de 20 de minute, având grijă ca apa să poată pă­trunde în vagin. Ei adaugă că oţetul de mere este de preferat diverselor preparate pentru spălături vagi­nale, oferite în comerţ. Sigur, s-ar putea obiecta logic că, fiind un produs al ciupercilor de drojdie, oţetul n-ar avea de ce să devină o ameninţare serioasă pentru Candida. Totuşi, Jeanne Rose, o apreciată fitotera­peută califor­nia­nă, au­toa­rea lucrării "Herbs and Aromatherapy for the Re­pro­ductive System" ("Plan­te şi aromaterapie pentru apa­ratul genital"), este de altă părere. Ea spu­ne că spălăturile vagi­nale cu oţet restabilesc aci­ditatea normală a mu­coasei vaginale, şi de aceea sunt de mare folos la candidoze.

* Merişorul
Potrivit terapeuţilor Joseph Pizzorno, de la Bastyr University din Seattle, şi Mi­chael T. Murray, coautor al cărţii "Textbook of Natu­ral Medicine" ("Com­pendiu de medicină na­turală"), arbutina con­ţinută în boabele de merişor (ca şi în stru­gurii-ursu­lui şi în afi­ne) poate ajuta la tra­tarea candi­do­zelor. Dacă vă place sucul ori sosul de me­rişor şi vreţi să le cum­păraţi din comerţ, ar fi bine să căutaţi produse simple, neîndul­cite.

Supă cu efect antimicotic
Dacă aveţi probleme cu recidivele frecvente ale unei candidoze şi nu vă împăcaţi cu usturoiul sau cea­pa în stare crudă, vă recomandăm această supă gus­toasă.
Ingrediente pentru 4 porţii: 4 căni de apă, 2 cepe tăiate mărunt, 4 căţei de usturoi tăiaţi mărunt, salvie, cimbru, cuişoare măcinate, sare, piper negru măci­nat, iaurt cu Lactobacillus acidophilus.
Puneţi apa, usturoiul şi ceapa într-o oală de mări­me potrivită şi daţi-le într-un clocot. Apoi acoperiţi vasul şi lăsaţi totul să fiarbă la foc mic, cinci minute, sau până când legumele s-au înmuiat suficient. Ase­zo­naţi supa cu salvie, cimbru, cuişoare, sare şi piper, însă fără a exagera cu condimentele. Serviţi-o cu o lingură de iaurt.

Alimente de consumat cu prudenţă
Zahărul le prieşte ciupercilor de drojdie, aşa încât, în cazul când suferiţi de o candidoză cronică, ar fi indicat să reduceţi consumul de zahăr, carbohidraţi rafinaţi şi alcool. Diabeticii cu candidoză cronică tre­buie să-şi supravegheze cu maximă atenţie glicemia.
Dacă apelaţi la iaurt pentru combaterea infecţiilor repetate cu ciuperci de drojdie, n-ar trebui să alegeţi un produs care să conţină zahăr, ci unul neîndulcit şi fără adaosuri. Dr. Betsy Foxman de la School of Public Health din cadrul Universităţii din Michigan a descoperit, cu prilejul unui studiu pe care îl iniţiase, că pacientele cu candidoză vaginală, care mâncaseră iaurturi îndulcite cu culturi de Lactobacillus acido­philus prezentau, în mod surprinzător, un risc mai mare de recidivă. Explicaţia cercetătoarei este urmă­toarea: zahărul prezent în iaurtul îndulcit hrăneşte ciu­percile de drojdie, pe care ai dori de fapt să le eli­mini, iar ele devin mai puternice şi câştigă teren, bi­ruind bacteriile benefice Lactobacillus acidophilus.

Din cămara cu ierburi de leac
Luaţi în considerare posibilitatea ca, odată cu medi­ca­mentul antifungic prescris de medicul dvs., să luaţi în completare şi echinacea. În experimentele făcute pe animale, s-a constatat că tratamentul cu echinacea pro­teja şoarecii împotriva infecţiei cu Can­dida albicans. Echinacea sti­mulează fagocitoza, adică procesul de distrugere a ciupercilor micro­sco­pi­ce de către globulele albe ale sângelui.
Într-un studiu efectuat în Germania, par­tici­pantele - paciente cu candidoze vaginale recu­rente - au fost tra­tate fie cu un antimicotic clasic, fie cu o combinaţie de antimicotic şi extract de echinacea. Dintre femeile din primul grup, 60% au suferit o recidivă. Însă dintre cele cărora, pe lângă medica­ment, li se administrase şi ex­tractul de echi­nacea, numai 10% au avut o revenire a in­fecţiei. Iată un motiv întemeiat pentru a vă acorda o şansă cu echi­nacea.