El reprezintă cel mai serios indicator pentru poziţia lor la startul "parlamentarelor" din noiembrie. În funcţie de administraţiile locale cucerite, partidele realizează perspectiva câştigării sau pierderii acestora. De primăriile şi consiliile judeţene deţinute depinde, în mare măsură, orientarea viitoare a opţiunilor electoratului. Nu întâmplător, partidele la putere se întrec în dirijarea unor fonduri "de dezvoltare", spre autorităţile locale. Nu întâmplător, PSD-ul, partidul cu cei mai mulţi şefi de administraţie locală din România, se zbate să impună o "lege a pensiilor nesimţite", pentru conducătorii aleşi ai acestor administraţii. Un primar sau un şef de consiliu judeţean, ca să nu mai vorbim de membrii instituţiilor de bază din diversele localităţi ale ţării, vor "trage" foarte tare în susţinerea partidului care, iată, se luptă pentru a le asigura bătrâneţile. Având cei mai mulţi primari, preşedinţi de consilii judeţene şi şefi de instituţii locale, PSD-ul a mers şi mai departe în acontarea viitorului său guvernamental, cramponându-se de legea (acceptată conjunctural, la adoptarea ei, şi de PNL) alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin. Nu contează că democraţia (ce presupune gestionarea afacerilor unei comunităţi prin votul majorităţii membrilor ei) este grav călcată în picioare. Într-un singur tur de scrutin vor fi aleşi la conducerea comunităţilor locale, candidaţii plasaţi pe primul loc, chiar dacă votanţii lor reprezintă un procent inferior pragului democratic, de 50% din electorii acestora. PSD-ul s-a prevalat de legea electorală existentă, deşi recunoaşte - cu jumătate de gură - că ea nu este corectă. Se va reveni la votul în două tururi, la următoarele "locale", peste patru ani. Până atunci, pentru că îi este favorabilă, deşi nedemocratică, actuala lege trebuie să funcţioneze.
În acest context, PSD-ul este sigur că-şi va menţine poziţia de cel mai mare partid al ţării. Cu sateliţii săi, UNPR, ALDE şi chiar UDMR, el va putea câştiga, relativ uşor, "parlamentarele" din toamnă, revenind, întărit de noua legitimare electorală, la guvernare. Singura temere a acestui partid populist, dominând prin electoratul său conservator şi nostalgic, o reprezintă electoratul urban, mai informat, mai cult, mai deschis spre înţelegerea regulilor de funcţionare a statului de drept. Se ştie, din analiza tuturor alegerilor locale din postcomunism, că marile centre urbane şi electorii din diaspora s-au orientat constant spre grupările partinice de dreapta, în care vedeau posibilitatea evitării unei alunecări spre generalizarea corupţiei, a cleptocraţiei, definitorii pentru un partid (PSD-ul), născut din năpârlirea fostei nomenclaturi roşii. Cum, la "locale", diaspora nu votează, PSD-ul s-a orientat, cu ajutorul legii electorale existente, spre divizarea alegătorilor urbani, încercând să câştige, "dintr-un foc", cele mai multe aglomerări în care aceştia vieţuiesc. Câştigarea unor mari centre urbane ar asigura, pentru viitorul imediat al ţării - prezervarea dominaţiei PSD-iste, adică a unei false grupări de stânga, alcătuită din alianţa celor mai mari "baroni postrevoluţionari", traumatizaţi de pierderea controlului asupra Justiţiei, de ofensiva DNA, ANI şi a celorlalte instituţii ale sistemului juridic. O "lărgire" a administraţiei locale PSD-iste ar reprezenta nu numai un "cec în alb" pentru "parlamentare", ci şi o creştere a posibilităţilor de blocare a independenţei, la bază, a sistemului juridic, o creştere a capacităţii de intoxicare politică a acestuia. În perspectiva "roză" anunţată astfel, câştigarea primăriei Bucureştiului, a Capitalei, ar reprezenta cireaşa de pe tortul PSD-ist.
Bucureştiul a fost pierdut, deja, de dreapta, în urmă cu opt ani. Primarul Oprescu, PSD-ist "sub acoperire", a beneficiat de divizarea partidelor de dreapta, impunând - după cum s-a văzut la încheierea "forţată" a celui de-al doilea mandat al său - domnia unei găşti de afacerişti veroşi, a unui clan ce a risipit arbitrar şi interesat banii bucureştenilor. Nicio urmă a marilor proiecte, anunţate emfatic de Sorin Oprescu, nu poate fi găsită azi în Capitală. Nici măcar proiectele începute de predecesorii săi nu au fost, în totalitate, finalizate. D-l Oprescu a lăsat administraţia capitalei în mâinile unui sistem bine uns, de dirijare "cu adresă", a contractelor municipale, de acordare preferenţială a PUZ-urilor, de extorcare a micilor afaceri urbane etc. Şi, totuşi, deşi bucureştenii au înţeles că administraţia PSD-istă a fost cea mai putredă dintre cele care s-au succedat la conducerea Capitalei, deşi bucureştenii au fost vârful de lance al protestelor care au dus la căderea "celui mai corupt dintre guverne" (guvernul Ponta), partidul "urmaşilor lui Ion Iliescu" pare a fi pe cale să câştige iarăşi primăria celui mai mare oraş al ţării. Să fi glisat spre stânga comunitatea urbană cea mai bine informată şi cultivată a României? Nici pomeneală! De vină e dreapta ce pare a nu fi învăţat nimic din cele două alegeri locale anterioare. Ca şi acum opt ani, ca şi acum patru ani, partidele de dreapta se prezintă divizate la alegeri, concurând între ele, spre deosebire de "duşmanul" lor, PSD, care, dimpotrivă, îşi strânge rândurile, alăturându-şi "aliaţii" din ALDE şi UNPR. PSD beneficiază din plin de monstruosul aparat de propagandă al "antenelor", lăsat moştenire de coruptul dovedit, Dan Voiculescu. Rolul A3 este acela de a întreţine iluzia continuităţii USL, prin susţinerea combinaţiei de interese dintre Dragnea şi Popescu-Tăriceanu, dintre socialiştii PSD şi "liberalii" ALDE. PNL a renunţat la lipsitul de carismă Buşoi, alegându-l drept candidat pe mult mai dinamicul Ludovic Orban. Dar va putea, oare, Orban s-o învingă pe "înfipta" Vrânceanu-Firea, în situaţia contestării competenţelor lui nu numai din direcţia clanurilor mafiote, bine sudate, ale PSD, ci şi din direcţia concurenţilor lui de dreapta, independentul Nicuşor Dan sau candidaţii MP, M10 etc.? Alegerile într-un singur tur o favorizează net pe candidata PSD, care poate obţine, cu uşurinţă, 20-25% din voturile bucureştenilor. PNL ar trebui, dacă vrea să câştige Capitala, să realizeze o înţelegere flexibilă cu partidele din acelaşi spectru, inexistenţa ei pavând calea spre victoria PSD. Or, victoria stângii, în Bucureşti, va fi pasul cel mai mare spre câştigarea "parlamentarelor" şi, în consecinţă, spre înstăpânirea PSD peste ţară pentru alţi patru ani.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
