Devenise de-a dreptul ridicol: puteai zbura la Londra, Barcelona sau Milano, mai ieftin decât de la Bucureşti la Cluj! Precedenta încercare durase foarte puţin şi s-a dovedit un eşec surprinzător. Între timp, însă, companiile aeriene "low-cost" au început să ocupe o felie tot mai importantă pe piaţă, iar publicul românesc, deja obişnuit cu zborurile externe şi obosit să mai aştepte modernizarea "CFR Călători" sau iluzoria construcţie de autostrăzi, depăşise de mult stadiul de masă critică. În timp ce oamenii făceau 9 ore cu trenul de la Bucureşti la Cluj sau vreo 6, în ritmul melcului, cu maşina până la Iaşi, preţurile pentru cursele interne în Ardeal ajungeau la 900 de lei! Practic, dacă erai un profesor universitar clujean şi aveai de susţinut o conferinţă la Bucureşti ori dacă erai un mic om de afaceri în căutare de furnizori sau de noi parteneri, erai obligat să bagi o bună parte din salariul sau profitul lunar în conturile TAROM!
Dezvoltarea tot mai puternică a Clujului şi prezenţa pe aeroportul de acolo a unor importanţi operatori aerieni internaţionali a pus o presiune constantă, în ultimii ani, pe spargerea acestui monopol, mai cu seamă după ce Timişoara şi Iaşiul obţinuseră preţuri mai bune pe relaţia cu Bucureştiul. Inevitabilul s-a produs: începând din vară, două companii "low-cost", RyanAir şi WizzAir, vor opera zboruri Cluj - Bucureşti, la preţuri sub cele oferite momentan de CFR Călători! Nu am fost în stare, în 25 de ani, să punem la punct o infrastructură care să celebreze centenarul Marii Uniri, cu nişte legături moderne între cele trei mari provincii ale României! Au trebuit să vină nişte companii aeriene străine, ca să pună presiune pe "mamuţii" CFR şi TAROM. Căci ultima companie, care nu a binevoit, în toţi anii aceştia, să pună nişte preţuri omeneşti pe cursele interne, anunţă, deja, că va lua faţa concurenţei, cu preţuri dus-întors de sub 200 de lei pe Cluj - Bucureşti! Acum se poate...
Iată cât de bine poate face o piaţă normală şi o concurenţă reală între firme! Iar efectele acestei schimbări, care se vor produce după 15 mai, sunt incalculabile pentru dezvoltarea ţării. România nu va mai trage cu un singur motor, de vreme ce marile sale oraşe de provincie vor fi conectate direct cu Bucureştiul. Se câştigă, nu doar cele mii şi mii de ore pierdute pe drumuri inutile, nu doar bani care vor putea fi investiţi în altceva, se câştigă dinamism şi energie vitală. Vom putea ieşi cu toţii din provincialismul păgubos în care ne-am aşezat confortabil în toţi aceşti ani cât am fost departe unii de alţii. Iar faptul că Spania, campioana Europei la fotbal, joacă la Cluj, şi nu la Bucureşti, nu va mai fi un motiv de orgolii fără sens, cum se întâmplă acum. Căci, în loc să pizmuiască Clujul că ia toate marile evenimente muzicale şi sportive, profitând de atuul infrastructurii sale noi şi superioare, Bucureştiul şi alte mari oraşe ar trebui să înveţe lecţia TAROM şi să se ridice la nivelul "concurenţei". Numai aşa putem merge mai departe, mai repede şi, iată, mai ieftin.