El reprezintă cel mai serios indicator pentru poziția lor la startul "parlamentarelor" din noiembrie. În funcție de administrațiile locale cucerite, partidele realizează perspectiva câștigării sau pierderii acestora. De primăriile și consiliile județene deținute depinde, în mare măsură, orientarea viitoare a opțiunilor electoratului. Nu întâmplător, partidele la putere se întrec în dirijarea unor fonduri "de dezvoltare", spre autoritățile locale. Nu întâmplător, PSD-ul, partidul cu cei mai mulți șefi de administrație locală din România, se zbate să impună o "lege a pensiilor nesimțite", pentru conducătorii aleși ai acestor administrații. Un primar sau un șef de consiliu județean, ca să nu mai vorbim de membrii instituțiilor de bază din diversele localități ale țării, vor "trage" foarte tare în susținerea partidului care, iată, se luptă pentru a le asigura bătrânețile. Având cei mai mulți primari, președinți de consilii județene și șefi de instituții locale, PSD-ul a mers și mai departe în acontarea viitorului său guvernamental, cramponându-se de legea (acceptată conjunctural, la adoptarea ei, și de PNL) alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin. Nu contează că democrația (ce presupune gestionarea afacerilor unei comunități prin votul majorității membrilor ei) este grav călcată în picioare. Într-un singur tur de scrutin vor fi aleși la conducerea comunităților locale, candidații plasați pe primul loc, chiar dacă votanții lor reprezintă un procent inferior pragului democratic, de 50% din electorii acestora. PSD-ul s-a prevalat de legea electorală existentă, deși recunoaște - cu jumătate de gură - că ea nu este corectă. Se va reveni la votul în două tururi, la următoarele "locale", peste patru ani. Până atunci, pentru că îi este favorabilă, deși nedemocratică, actuala lege trebuie să funcționeze.
În acest context, PSD-ul este sigur că-și va menține poziția de cel mai mare partid al țării. Cu sateliții săi, UNPR, ALDE și chiar UDMR, el va putea câștiga, relativ ușor, "parlamentarele" din toamnă, revenind, întărit de noua legitimare electorală, la guvernare. Singura temere a acestui partid populist, dominând prin electoratul său conservator și nostalgic, o reprezintă electoratul urban, mai informat, mai cult, mai deschis spre înțelegerea regulilor de funcționare a statului de drept. Se știe, din analiza tuturor alegerilor locale din postcomunism, că marile centre urbane și electorii din diaspora s-au orientat constant spre grupările partinice de dreapta, în care vedeau posibilitatea evitării unei alunecări spre generalizarea corupției, a cleptocrației, definitorii pentru un partid (PSD-ul), născut din năpârlirea fostei nomenclaturi roșii. Cum, la "locale", diaspora nu votează, PSD-ul s-a orientat, cu ajutorul legii electorale existente, spre divizarea alegătorilor urbani, încercând să câștige, "dintr-un foc", cele mai multe aglomerări în care aceștia viețuiesc. Câștigarea unor mari centre urbane ar asigura, pentru viitorul imediat al țării - prezervarea dominației PSD-iste, adică a unei false grupări de stânga, alcătuită din alianța celor mai mari "baroni postrevoluționari", traumatizați de pierderea controlului asupra Justiției, de ofensiva DNA, ANI și a celorlalte instituții ale sistemului juridic. O "lărgire" a administrației locale PSD-iste ar reprezenta nu numai un "cec în alb" pentru "parlamentare", ci și o creștere a posibilităților de blocare a independenței, la bază, a sistemului juridic, o creștere a capacității de intoxicare politică a acestuia. În perspectiva "roză" anunțată astfel, câștigarea primăriei Bucureștiului, a Capitalei, ar reprezenta cireașa de pe tortul PSD-ist.
Bucureștiul a fost pierdut, deja, de dreapta, în urmă cu opt ani. Primarul Oprescu, PSD-ist "sub acoperire", a beneficiat de divizarea partidelor de dreapta, impunând - după cum s-a văzut la încheierea "forțată" a celui de-al doilea mandat al său - domnia unei găști de afaceriști veroși, a unui clan ce a risipit arbitrar și interesat banii bucureștenilor. Nicio urmă a marilor proiecte, anunțate emfatic de Sorin Oprescu, nu poate fi găsită azi în Capitală. Nici măcar proiectele începute de predecesorii săi nu au fost, în totalitate, finalizate. D-l Oprescu a lăsat administrația capitalei în mâinile unui sistem bine uns, de dirijare "cu adresă", a contractelor municipale, de acordare preferențială a PUZ-urilor, de extorcare a micilor afaceri urbane etc. Și, totuși, deși bucureștenii au înțeles că administrația PSD-istă a fost cea mai putredă dintre cele care s-au succedat la conducerea Capitalei, deși bucureștenii au fost vârful de lance al protestelor care au dus la căderea "celui mai corupt dintre guverne" (guvernul Ponta), partidul "urmașilor lui Ion Iliescu" pare a fi pe cale să câștige iarăși primăria celui mai mare oraș al țării. Să fi glisat spre stânga comunitatea urbană cea mai bine informată și cultivată a României? Nici pomeneală! De vină e dreapta ce pare a nu fi învățat nimic din cele două alegeri locale anterioare. Ca și acum opt ani, ca și acum patru ani, partidele de dreapta se prezintă divizate la alegeri, concurând între ele, spre deosebire de "dușmanul" lor, PSD, care, dimpotrivă, își strânge rândurile, alăturându-și "aliații" din ALDE și UNPR. PSD beneficiază din plin de monstruosul aparat de propagandă al "antenelor", lăsat moștenire de coruptul dovedit, Dan Voiculescu. Rolul A3 este acela de a întreține iluzia continuității USL, prin susținerea combinației de interese dintre Dragnea și Popescu-Tăriceanu, dintre socialiștii PSD și "liberalii" ALDE. PNL a renunțat la lipsitul de carismă Bușoi, alegându-l drept candidat pe mult mai dinamicul Ludovic Orban. Dar va putea, oare, Orban s-o învingă pe "înfipta" Vrânceanu-Firea, în situația contestării competențelor lui nu numai din direcția clanurilor mafiote, bine sudate, ale PSD, ci și din direcția concurenților lui de dreapta, independentul Nicușor Dan sau candidații MP, M10 etc.? Alegerile într-un singur tur o favorizează net pe candidata PSD, care poate obține, cu ușurință, 20-25% din voturile bucureștenilor. PNL ar trebui, dacă vrea să câștige Capitala, să realizeze o înțelegere flexibilă cu partidele din același spectru, inexistența ei pavând calea spre victoria PSD. Or, victoria stângii, în București, va fi pasul cel mai mare spre câștigarea "parlamentarelor" și, în consecință, spre înstăpânirea PSD peste țară pentru alți patru ani.