În ultimul timp, casandre din mai multe colţuri ale lumii au început să profeţească o viitoare criză mondială. O declaraţie a lui George Soros, un adevărat guru al investitorilor planetari, a aruncat şi mai mult gaz pe foc. Dacă el are dreptate, atunci omenirea se va trezi cu o nouă recesiune, după ce rănile celei izbucnite în anul 2008 nici măcar nu s-au închis pe deplin. Dar avem motive întemeiate să îi credem pe aceşti profeţi ai apocalipsei economice? Şi, mai mult decât atât, ce am putea face ca să ne punem la adăpost de posibilele furtuni care ar mătura din nou pieţele financiare ale lumii şi, cu ele, şi slujbele noastre?
Răspunsurile la aceste probleme spinoase le-am aflat de la Sorin Pâslaru, redactorul-şef al celei mai importante publicaţii economice din România, Ziarul Financiar.
"Pentru noi, veştile sunt mai bune"
- Există multă agitaţie, în ultima vreme, legată de posibilitatea unei noi crize mondiale. Se tot ridică steguleţe roşii care avertizează publicul despre ea. De curând a vorbit despre asta şi George Soros.
- Chiar George Soros e autorul unei teorii în care spune că investitorii, prin declaraţii de acest tip, determină viitorul, pentru că influenţează pieţele. Aşa că el, dar şi alţi investitori, poate că vorbesc despre această posibilă criză, sperând ca ea să se şi împlinească, iar ei să câştige din ea. Dar dacă e să vorbim de o nouă criză mondială, cred că ar fi util să ne aducem puţin aminte ce s-a întâmplat în criza din care tocmai am ieşit. Ne putem uita la nişte parametri macroeconomici şi apoi să încercăm să comparăm cu situaţia din prezent. La criza din 2008, primele semnale veniseră de fapt din SUA, încă din 2007, când două fonduri de investiţii şi-au declarat falimentul. Pe scurt, ce se întâmplase: în Occident, oamenii nu îşi mai pun banii doar la bancă, ci îi depun şi în aşa-numitele "fonduri mutuale" sau de alte tipuri care, la rândul lor, investesc aceşti bani în acţiuni, obligaţiuni, şi plătesc deponentului un anumit randament, de multe ori peste dobânda bancară. Fondurile astea vehiculează zeci, sute de miliarde de euro. Ei bine, în vara anului 2007, două fonduri ale unei bănci mari de investiţii americane, între timp dispărută, au refuzat să mai plătească deponenţilor banii şi au declarat falimentul. Ele pariaseră pe nişte acţiuni şi pierduseră, cred eu, 90% din valoare. Aşa că n-au mai putut să dea niciun ban înapoi. În 15 septembrie 2008, a venit căderea băncii de investiţii Lehman Brothers din SUA. Vuiau canalele de ştiri, ziarele lor. Ce s-a întâmplat în România, instantaneu? Au secat canalele de finanţare şi asta s-a văzut prima dată în exporturi: s-au prăbuşit exporturile, vânzările de maşini. Nu mai voia nimeni să ni le cumpere în exterior. Noi avem acum exporturi de vreo 50 de miliarde de euro, ăsta e principalul canal prin care se hrăneşte economia noastră. Atunci, în 2008, a fost o prăbuşire de 30% a exporturilor, în numai trei luni, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2007. Automat au scăzut veniturile la buget, companiile au început să dea oamenii afară, a avut loc o contractare a creditului, a cheltuielilor oamenilor, a vânzărilor, a tuturor activităţilor economice în general. Bineînţeles că sunt rate diferite, omul renunţă imediat la ce este facultativ, opţional: o excursie, ieşitul la restaurant... Mâncarea, apa, chestiunile de bază au mai scăzut şi ele, dar mai puţin. Asta înseamnă criză.
- În prezent există astfel de semne care să ne bage în sperieţi?
- Eu nu cred. Există ceva probleme cu economia Chinei şi a altor câteva ţări emergente. Anul trecut şi la începutul anului acestuia, ea a cam început să scârţâie, a raportat doar o creştere de 6%. De obicei, chinezii creşteau într-un an cu 8%, 9%, 10%. Casandrele spun că anul acesta ea ar putea să ajungă la o creştere de doar 3-4%, dar eu nu prea cred. Pentru că ei economisesc jumătate din venituri şi au o rată de investiţii mare, care le asigură un ritm de creştere susţinut. Dacă banii se mai duc şi pe consum, cred că vor merge în continuare la o creştere de peste 5%-6%. China e deja o economie foarte mare. China de acum nu mai e China de acum 20-30 de ani, când era uşor de administrat. Lumea nu a mai asistat în istorie la un asemenea fenomen uriaş de creştere (în dolari, le-a crescut PIB-ul cam de 20 de ori în ultimii 30 de ani). Chinezii erau mult sub noi la PIB per capita, iar acum au ajuns să facă trenuri de mare viteză, centrale nucleare, portavioane etc. Au avut o strategie de succes prin care au ajuns acum a doua putere economică a lumii. Dar, după opinia mea, nu sunt atât de influenţi în contextul global. În ce ne priveşte, noi suntem mult mai legaţi de Statele Unite şi de Europa Occidentală, şi de acolo veştile sunt mai bune.
- Unii se tem că şi America ar putea intra în recesiune anul acesta.
"Trebuie să fim mai prudenţi"
- Există însă probleme şi în Brazilia, şi în Rusia, două ţări emergente, care până acum au săltat economia globală.
- Rusia are probleme din cauza embargoului pus de UE şi din cauza scăderii preţului la ţiţei, pentru că jumătate din veniturile lor bugetare provin din taxele şi veniturile obţinute din extracţia de ţiţei şi gaz. Dar nu cred că o recesiune a Rusiei ar afecta România prea mult. Dincoace, cu Brazilia nu avem foarte multe relaţii comerciale şi e păcat că nu avem, pentru că e o putere emergentă care începe să conteze din ce în ce mai mult în economia mondială. Dar neavând relaţii comerciale, nici nu vom fi foarte afectaţi de recesiunea lor.
Noi am putea avea probleme pe altă cale, indirect. În caz de criză, banii fug din ţările mărginaşe şi se întorc la centru, unde sunt în siguranţă. România este considerată la nivel mondial o economie periferică. Iar când fondurile de investiţii de care spuneam, care rulează sute de miliarde de dolari, sună plecarea din Brazilia, Rusia sau China, ele sună şi plecarea din România. Din acest punct de vedere, scăderea de 10% în ianuarie a bursei din România nu arată prea bine. Pe de altă parte, noi avem o estimare de creştere a PIB-ului de peste 3,5% anul acesta - alţii spun chiar că vom ajunge la 5%; s-ar putea să fim ţara europeană cu cea mai bună rată de creştere din 2016. Dar acestea erau prognozele făcute înainte de luna ianuarie, o lună cam dificilă pentru pieţe şi pentru investitori. Deci, sunt câteva semne de întrebare şi trebuie să fim mai prudenţi. Din păcate, nu am fost. Măsurile luate de guvernele Ponta şi Cioloş ne vor duce anul acesta la un deficit bugetar cam întins - 2,95% din PIB. Scăderea taxelor e bună, dar guvernul precedent s-a cam grăbit cu majorarea generalizată de salarii, cu 10%. Poate la medici şi la profesori era cazul, dar nu la toată lumea.
"Eu îi sfătuiesc pe români să îşi ţină banii la bancă, jumătate în lei şi jumătate în euro"
- Cu alte cuvinte, nu avem a ne teme de o posibilă criză?
- O criză mondială ca aceea din 2008-2009 nu o să fie. Sunt sigur de asta, în proporţie de 100%. Măcar şi pentru faptul că e prea aproape cea precedentă şi la primele semnale vor fi luate măsuri care să prevină o prăbuşire. Nu mai are cum să fie aşa de dramatic cum a fost atunci, când a fost o perioadă de superexuberanţă... În ce priveşte România, niciun analist nu ia în calcul probabilitatea unei noi crize. Poate doar să avem o încetinire a creşterii, dar nu văd ce s-ar putea întâmpla atât de şocant pe plan mondial, ca să determine o scădere atât de abruptă a fluxurilor comerciale, astfel încât să ne trezim în faţa unei încetiniri atât de abrupte a economiei.
- Să vorbim acum şi despre oamenii obişnuiţi, românul de rând. Ce-ar trebui să facă, pentru a se pune la adăpost de o viitoare criză?
- Să fie prudent. Să ne gândim ce era în anii 2006-2008, când oamenii s-au împrumutat la bănci şi plăteau credite de până la 80% din salariu. Nu ar trebui să fie nevoie să vină BNR să ne explice, eventual să ne pună şi nişte norme, ca să ne dăm seama că, în timp, poate creşte euro, poate creşte francul, şi nu vom avea de unde să ne mai plătim creditul la casă. Au fost oameni care s-au împrumutat la limită pentru nişte lucruri de care nu ai nevoie ca să trăieşti. S-au făcut împrumuturi aiurea, pentru maşini, televizoare... A fost, evident, şi o educaţie financiară insuficientă. Trebuie să fii puţin mai prudent. Asta pot să facă oamenii obişnuiţi, altceva n-au ce să facă.
- Şi cu economiile, în caz că au reuşit să pună deoparte, ce să facă? Unde să îşi ţină banii? Mulţi se tem acum de bănci şi îi ţin la ciorap.
- Noi am observat că în urma crizei, românii au ajuns mai prudenţi şi au crescut rata de economisire şi sumele depuse în bănci. Depozitele la bancă au ajuns, ca volum, la un nivel mai mare decât cel al creditelor, cu 10%-20%, în condiţiile în care în 2007 era invers. Aşa că eu îi sfătuiesc pe români, dacă vor să fie siguri de banii lor, să îi ţină la bancă, jumătate în lei şi jumătate în euro. Dacă scade o monedă, creşte cealaltă şi invers. Tu nu pierzi, practic, nimic. Dacă vor să îşi diversifice şi mai mult depozitele, îşi pot împărţi banii şi în dolari - jumătate în lei, iar cealaltă jumătate - 25% euro, 25% dolari.
Pentru cei care sunt dispuşi să îşi rişte economiile şi vor dobânzi mai mari decât depozitele bancare, există fondurile mutuale, care în ultima vreme sunt în creştere şi în România şi rulează sume de ordinul sutelor de milioane de euro. Dar acolo trebuie să îşi asume un anumit risc. Dacă vrei să fii prudent, atunci îţi ţii banii doar la bancă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
