Ne paște o nouă criză mondială? Interviu cu Sorin Pâslaru - redactor-șef la Ziarul Financiar

"Eu nu cred că va fi criză!"

În ultimul timp, casandre din mai multe colțuri ale lumii au început să profețească o viitoare criză mondială. O declarație a lui George So­ros, un adevărat guru al investitorilor planetari, a aruncat și mai mult gaz pe foc. Dacă el are dreptate, atunci omenirea se va trezi cu o nouă recesiune, după ce rănile celei izbucnite în anul 2008 nici măcar nu s-au închis pe deplin. Dar avem motive întemeiate să îi credem pe acești profeți ai apocalipsei economice? Și, mai mult decât atât, ce am putea face ca să ne punem la adăpost de posibilele furtuni care ar mătura din nou piețele financiare ale lumii și, cu ele, și sluj­bele noastre?
Răspunsurile la aceste probleme spinoase le-am aflat de la Sorin Pâslaru, redactorul-șef al celei mai im­portante publicații economice din România, Zia­rul Financiar.

"Pentru noi, veștile sunt mai bune"

- Există multă agitație, în ultima vreme, legată de posibilitatea unei noi crize mondiale. Se tot ridică stegulețe roșii care avertizează publicul despre ea. De curând a vorbit despre asta și George Soros.

- Chiar George Soros e autorul unei teorii în care spune că investitorii, prin declarații de acest tip, de­ter­mină viitorul, pentru că influențează piețele. Așa că el, dar și alți investitori, poate că vorbesc despre aceas­tă posibilă criză, sperând ca ea să se și împli­neas­că, iar ei să câștige din ea. Dar dacă e să vorbim de o nouă criză mondială, cred că ar fi util să ne adu­cem puțin aminte ce s-a întâmplat în criza din care toc­­mai am ieșit. Ne putem uita la niște parametri macroeco­nomici și apoi să încercăm să comparăm cu si­tuația din prezent. La criza din 2008, primele sem­nale veniseră de fapt din SUA, încă din 2007, când două fonduri de investiții și-au declarat falimentul. Pe scurt, ce se întâmplase: în Occident, oamenii nu își mai pun banii doar la bancă, ci îi depun și în așa-nu­mitele "fonduri mutuale" sau de alte tipuri care, la rândul lor, investesc acești bani în acțiuni, obligațiuni, și plătesc deponentului un anumit randament, de multe ori peste dobânda bancară. Fondurile astea ve­hi­culează zeci, sute de miliarde de euro. Ei bine, în vara anului 2007, două fonduri ale unei bănci mari de investiții americane, între timp dispărută, au refuzat să mai plătească deponenților banii și au declarat fali­mentul. Ele pariaseră pe niște acțiuni și pierduseră, cred eu, 90% din valoare. Așa că n-au mai putut să dea niciun ban înapoi. În 15 septembrie 2008, a venit că­­derea băncii de investiții Lehman Brothers din SUA. Vuiau canalele de știri, ziarele lor. Ce s-a întâm­plat în România, instantaneu? Au secat canalele de fi­nanțare și asta s-a văzut prima dată în exporturi: s-au prăbușit exporturile, vânzările de mașini. Nu mai voia ni­meni să ni le cumpere în exterior. Noi avem acum ex­­porturi de vreo 50 de miliarde de euro, ăsta e prin­ci­palul canal prin care se hrănește economia noastră. Atunci, în 2008, a fost o prăbușire de 30% a ex­por­tu­rilor, în numai trei luni, față de aceeași pe­rioadă a anu­lui 2007. Automat au scăzut veniturile la buget, com­­­pa­niile au început să dea oamenii afară, a avut loc o con­tractare a creditului, a cheltuielilor oa­me­ni­lor, a vân­zărilor, a tuturor activităților economice în ge­ne­ral. Bineînțeles că sunt rate diferite, omul re­nun­­ță ime­­diat la ce este facultativ, opțional: o excur­sie, ie­și­tul la restaurant... Mâncarea, apa, chestiunile de ba­ză au mai scăzut și ele, dar mai puțin. Asta în­seam­nă criză.

- În prezent există astfel de semne care să ne bage în sperieți?

- Eu nu cred. Există ceva probleme cu economia Chinei și a altor câteva țări emergente. Anul trecut și la începutul anului acestuia, ea a cam început să scâr­țâie, a raportat doar o creștere de 6%. De obicei, chi­nezii creșteau într-un an cu 8%, 9%, 10%. Casan­drele spun că anul acesta ea ar putea să ajungă la o creștere de doar 3-4%, dar eu nu prea cred. Pentru că ei economisesc jumătate din venituri și au o rată de in­ves­tiții mare, care le asigură un ritm de creștere susținut. Dacă banii se mai duc și pe consum, cred că vor merge în con­­tinuare la o creștere de peste 5%-6%. Chi­­na e deja o economie foarte mare. Chi­na de acum nu mai e China de acum 20-30 de ani, când era ușor de administrat. Lumea nu a mai asistat în istorie la un asemenea fenomen uriaș de creștere (în dolari, le-a crescut PIB-ul cam de 20 de ori în ul­timii 30 de ani). Chi­nezii erau mult sub noi la PIB per ca­pita, iar acum au ajuns să facă trenuri de mare vi­teză, centrale nu­cle­are, portavioane etc. Au avut o stra­tegie de succes prin care au ajuns acum a doua pu­tere economică a lumii. Dar, după opinia mea, nu sunt atât de influenți în contextul global. În ce ne privește, noi suntem mult mai legați de Statele Unite și de Europa Occidentală, și de acolo veștile sunt mai bune.

- Unii se tem că și America ar putea intra în re­ce­siune anul acesta.

- Nu. America și-a revenit, a reușit să-și reducă rata șomajului, iar FED (care pentru ei e ceea ce este pentru noi BNR) a luat pentru prima dată anul trecut decizia să majoreze rata dobânzii la 0,25%. Acum sunt mulțumiți, cât de cât, de reacția economiei: au stat 6-7 ani cu o dobândă aproape de 0% și au injectat agresiv lichiditate în economie, măsuri ne­ortodoxe, care nu erau scrise în niciun manual de economie și prin care au salvat băncile cu banii sta­tului. Practic, au tipărit dolari cu care au cumpărat da­torii, pentru a se învârti roata economiei. Și iată că au reușit. Ame­rica are 25% din PIB-ul lumii și, atâta timp cât acolo avem un ritm bun de creștere, eu cred că situația la nivel planetar e administrabilă, inclusiv pentru Ro­mânia, în perioada următoare. Dincoace, Europa de Vest e cu doi-trei ani în urma lor, pentru că nu au luat de­cizii așa de curajoase. Deciziile Comisiei Eu­ro­pene, al cărei buget este doar de 1% din PIB-ul Eu­ro­pei, nu se puteau impune, era greu de găsit un acord... Abia când a venit Mario Draghi la Banca Cen­­­­­trală Europeană și a zis "Vom face orice ca să oprim criza", Europa s-a stabilizat.

"Trebuie să fim mai prudenți"

- Există însă probleme și în Brazilia, și în Rusia, două țări emergente, care până acum au săltat eco­nomia globală.

- Rusia are probleme din cauza embargoului pus de UE și din cauza scăderii prețului la țiței, pentru că jumătate din veniturile lor bugetare provin din taxele și veniturile obținute din extracția de țiței și gaz. Dar nu cred că o recesiune a Rusiei ar afecta România prea mult. Dincoace, cu Brazilia nu avem foarte multe relații comerciale și e păcat că nu avem, pentru că e o putere emergentă care începe să conteze din ce în ce mai mult în economia mondială. Dar neavând relații comerciale, nici nu vom fi foarte afectați de recesiu­nea lor.
Noi am putea avea probleme pe altă cale, indirect. În caz de criză, banii fug din țările mărginașe și se întorc la centru, unde sunt în siguranță. România este considerată la nivel mondial o economie periferică. Iar când fondurile de investiții de care spuneam, care rulează sute de miliarde de dolari, sună plecarea din Brazilia, Rusia sau China, ele sună și plecarea din România. Din acest punct de vedere, scăderea de 10% în ianuarie a bursei din România nu arată prea bine. Pe de altă parte, noi avem o estimare de creștere a PIB-ului de peste 3,5% anul acesta - alții spun chiar că vom ajunge la 5%; s-ar putea să fim țara europeană cu cea mai bună rată de creștere din 2016. Dar acestea erau prognozele făcute înainte de luna ianuarie, o lună cam dificilă pentru piețe și pentru investitori. Deci, sunt câteva semne de întrebare și trebuie să fim mai pru­denți. Din păcate, nu am fost. Măsurile luate de guvernele Ponta și Cioloș ne vor duce anul acesta la un deficit bugetar cam întins - 2,95% din PIB. Scă­de­rea taxelor e bună, dar guvernul precedent s-a cam grăbit cu majorarea generalizată de salarii, cu 10%. Poate la medici și la profesori era cazul, dar nu la toa­tă lumea.

"Eu îi sfătuiesc pe români să își țină banii la bancă, jumătate în lei și jumătate în euro"

- Cu alte cuvinte, nu avem a ne teme de o po­si­bi­lă criză?

- O criză mondială ca aceea din 2008-2009 nu o să fie. Sunt sigur de asta, în proporție de 100%. Măcar și pentru faptul că e prea aproape cea precedentă și la primele semnale vor fi luate măsuri care să prevină o prăbușire. Nu mai are cum să fie așa de dramatic cum a fost atunci, când a fost o perioadă de superexu­be­ranță... În ce privește România, niciun analist nu ia în calcul probabilitatea unei noi crize. Poate doar să avem o încetinire a creșterii, dar nu văd ce s-ar putea în­tâmpla atât de șocant pe plan mondial, ca să deter­mine o scădere atât de abruptă a fluxurilor co­mer­ciale, astfel încât să ne trezim în fața unei încetiniri atât de abrupte a economiei.

- Să vorbim acum și despre oamenii obișnuiți, românul de rând. Ce-ar trebui să facă, pentru a se pune la adăpost de o viitoare criză?

- Să fie prudent. Să ne gândim ce era în anii 2006-2008, când oamenii s-au împrumutat la bănci și plă­teau credite de până la 80% din salariu. Nu ar trebui să fie nevoie să vină BNR să ne explice, eventual să ne pună și niște norme, ca să ne dăm seama că, în timp, poate crește euro, poate crește francul, și nu vom avea de unde să ne mai plătim creditul la casă. Au fost oa­meni care s-au împrumutat la limită pentru niște lucruri de care nu ai nevoie ca să trăiești. S-au făcut îm­prumuturi aiurea, pentru mașini, televizoare... A fost, evident, și o educație financiară insuficientă. Trebuie să fii puțin mai prudent. Asta pot să facă oa­menii obișnuiți, altceva n-au ce să facă.

- Și cu economiile, în caz că au reușit să pună deoparte, ce să facă? Unde să își țină banii? Mulți se tem acum de bănci și îi țin la ciorap.

- Noi am observat că în urma crizei, românii au ajuns mai prudenți și au crescut rata de economisire și sumele depuse în bănci. Depozitele la bancă au ajuns, ca volum, la un nivel mai mare decât cel al creditelor, cu 10%-20%, în condițiile în care în 2007 era invers. Așa că eu îi sfătuiesc pe români, dacă vor să fie siguri de banii lor, să îi țină la bancă, jumătate în lei și jumătate în euro. Dacă scade o monedă, crește cealaltă și invers. Tu nu pierzi, practic, nimic. Dacă vor să își diversifice și mai mult depozitele, își pot împărți banii și în dolari - jumătate în lei, iar cealaltă jumătate - 25% euro, 25% dolari.
Pentru cei care sunt dispuși să își riște economiile și vor dobânzi mai mari decât depozitele bancare, exis­tă fondurile mutuale, care în ultima vreme sunt în creștere și în România și rulează sume de ordinul su­telor de milioane de euro. Dar acolo trebuie să își asu­me un anumit risc. Dacă vrei să fii prudent, atunci îți ții banii doar la bancă.