De vreo patru-cinci ani, de când jurnaliştii par (mai) determinaţi să facă zile fripte politicienilor, de când politicienii sar mai hotărâţi unii la beregăţile (sic!) celorlalţi - nu importă motivele!, iar peste toţi, specialiştii, politologii, analiştii de tot felul ne desluşesc, care mai de care, misterele (altfel) de nepătruns ale mizeriei societăţii în care - vrem, nu vrem - trebuie să trăim, aşadar, cu cât lupta este mai crâncenă, cu atât a crescut fariseismul protagoniştilor. Da, ne "omorâm" mediatic, da, ne înjurăm (aproape) ca la uşa cortului, da, avem venin în noi, de suntem în pericol de auto-otrăvire, dar dacă e să ne distrugem, (hai să) o facem cu stil! E "săltat" unu' de Poliţie sau e în "vilegiatură" pe la DNA - pentru că este potenţial hoţ, mafiot, plagiator, lepădătură, hahaleră, nulitate şi aşa mai departe, dar dacă vorbim despre el, s-o facem cu Domnia Sa!
Şi uite-aşa, pe sticlă, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa, nu vezi/auzi decât Domniile Lor în sus, Domniile Lor în jos, Domnia Sa a făcut, Domnia Sa a dres...
Şi este chiar şi mai caraghios atunci când Domniile Lor sunt căinate prin platourile tv - fie pentru că au ajuns în beciurile domneşti, fie pentru că se-ndreaptă implacabil şi vertiginos către o carieră de scriitor... -zebră..., iar ele, Domniile Lor, vezi Doamne!, sunt (ditamai) oameni de afaceri, stâlpi ai societăţii care, da, au furat, da, au devalizat ţara, da, au falimentat ramuri întregi ale industriei, da' au făcut, domne, şi mult bine - au ajutat săracii, copiii fără viitor (care tot fără viitor au rămas şi după ajutorul respectiv, oferit doar în "sclipiciul" camerelor tv, exclusiv pentru imagine). Iar Domnia Sa este pomenit, în Jalea de platou, ca dom' Profesor/Preşedinte (de ceva, de orice)/ Ministru/ Senator/Deputat/Director, ca Latifundiaru', Magnatul, Regele' a ceva..., a orice, numai să se ocolească a spune ceea ce este, de fapt, Domnia Sa: un om certat cu legea, aflat în "pragul" celulei şi al unei cariere de "scriitor" de ultimă fiţă.
Şi ceea ce este evident, dar pare că nu (mai) deranjează pe nimeni, este că discursul public, cu cât mai afundat în mocirlă este, cu atât abundă de emfatice formule de (hiper-extra-ultra-mega)politeţe. Aproape că nu mai sesizăm grotescul formulărilor gen Domnia Sa a plagiat, Pe numele Domniei Sale a fost deschis un nou dosar penal de evaziune, Domnia Sa a fost scos în cătuşe din sediul DNA..., Domnia Sa a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, acuzaţiile aduse Domniei Sale vizează un prejudiciu de (multe) milioane de euro adus bugetului statului ş.a.m.d... Domnia Sa merită, aşadar, tot respectul, deci, JOS PĂLĂRIA!
Şi cât de uşor, simplu şi natural ar fi să revenim la pronumele personal de politeţe... normală, ca să zic aşa - DÂNSUL (sau DÂNSA, DÂNŞII, DÂNSELE, după caz). Acest mod de adresare ar concorda considerabil mai mult cu situaţia unei persoane aflate în mijlocul unui scandal public (sau al mai multora), din care foarte, foarte rar (eu nu-mi amintesc niciun caz...) se iese curat!
Este..., cum să zic? Ca şi cum ne-am adresa lui Ghiţă - locatarul coteţului, cu apelativul Domnule! Sigur, putem să o facem, dar asta nu-i va da jos "haina" de noroi în care se simte el cel mai bine.
În final, aş menţiona faptul că nu sunt filolog, am pregătire în cu totul alt domeniu, însă am fost dintotdeauna preocupată să nu "schingiuiesc" limba română, să îi caut şi înţeleg subtilităţile şi nuanţele, să mă delectez cu savoarea lor, dar şi să încerc, pe cât mi-a stat în putere, să împărtăşesc celor din jurul meu, din cunoştinţele şi micile mele descoperiri, pentru a repurta, cu toţii, aceeaşi, hai să spunem, mică victorie - dar într-un ocean de nepăsare.
CRISTINA-TATIANA MIRICĂ
Bucureşti, 14.02.2016
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
