De vreo patru-cinci ani, de când jurnaliștii par (mai) determinați să facă zile fripte politicienilor, de când politicienii sar mai hotărâți unii la beregățile (sic!) celorlalți - nu importă motivele!, iar peste toți, specialiștii, politologii, analiștii de tot felul ne deslușesc, care mai de care, misterele (altfel) de nepătruns ale mizeriei societății în care - vrem, nu vrem - trebuie să trăim, așadar, cu cât lupta este mai crâncenă, cu atât a crescut fariseismul protagoniștilor. Da, ne "omorâm" mediatic, da, ne înjurăm (aproape) ca la ușa cortului, da, avem venin în noi, de suntem în pericol de auto-otrăvire, dar dacă e să ne distrugem, (hai să) o facem cu stil! E "săltat" unu' de Poliție sau e în "vilegiatură" pe la DNA - pentru că este potențial hoț, mafiot, plagiator, lepădătură, hahaleră, nulitate și așa mai departe, dar dacă vorbim despre el, s-o facem cu Domnia Sa!
Și uite-așa, pe sticlă, de dimineața până seara și de seara până dimineața, nu vezi/auzi decât Domniile Lor în sus, Domniile Lor în jos, Domnia Sa a făcut, Domnia Sa a dres...
Și este chiar și mai caraghios atunci când Domniile Lor sunt căinate prin platourile tv - fie pentru că au ajuns în beciurile domnești, fie pentru că se-ndreaptă implacabil și vertiginos către o carieră de scriitor... -zebră..., iar ele, Domniile Lor, vezi Doamne!, sunt (ditamai) oameni de afaceri, stâlpi ai societății care, da, au furat, da, au devalizat țara, da, au falimentat ramuri întregi ale industriei, da' au făcut, domne, și mult bine - au ajutat săracii, copiii fără viitor (care tot fără viitor au rămas și după ajutorul respectiv, oferit doar în "sclipiciul" camerelor tv, exclusiv pentru imagine). Iar Domnia Sa este pomenit, în Jalea de platou, ca dom' Profesor/Președinte (de ceva, de orice)/ Ministru/ Senator/Deputat/Director, ca Latifundiaru', Magnatul, Regele' a ceva..., a orice, numai să se ocolească a spune ceea ce este, de fapt, Domnia Sa: un om certat cu legea, aflat în "pragul" celulei și al unei cariere de "scriitor" de ultimă fiță.
Și ceea ce este evident, dar pare că nu (mai) deranjează pe nimeni, este că discursul public, cu cât mai afundat în mocirlă este, cu atât abundă de emfatice formule de (hiper-extra-ultra-mega)politețe. Aproape că nu mai sesizăm grotescul formulărilor gen Domnia Sa a plagiat, Pe numele Domniei Sale a fost deschis un nou dosar penal de evaziune, Domnia Sa a fost scos în cătușe din sediul DNA..., Domnia Sa a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, acuzațiile aduse Domniei Sale vizează un prejudiciu de (multe) milioane de euro adus bugetului statului ș.a.m.d... Domnia Sa merită, așadar, tot respectul, deci, JOS PĂLĂRIA!
Și cât de ușor, simplu și natural ar fi să revenim la pronumele personal de politețe... normală, ca să zic așa - DÂNSUL (sau DÂNSA, DÂNȘII, DÂNSELE, după caz). Acest mod de adresare ar concorda considerabil mai mult cu situația unei persoane aflate în mijlocul unui scandal public (sau al mai multora), din care foarte, foarte rar (eu nu-mi amintesc niciun caz...) se iese curat!
Este..., cum să zic? Ca și cum ne-am adresa lui Ghiță - locatarul cotețului, cu apelativul Domnule! Sigur, putem să o facem, dar asta nu-i va da jos "haina" de noroi în care se simte el cel mai bine.
În final, aș menționa faptul că nu sunt filolog, am pregătire în cu totul alt domeniu, însă am fost dintotdeauna preocupată să nu "schingiuiesc" limba română, să îi caut și înțeleg subtilitățile și nuanțele, să mă delectez cu savoarea lor, dar și să încerc, pe cât mi-a stat în putere, să împărtășesc celor din jurul meu, din cunoștințele și micile mele descoperiri, pentru a repurta, cu toții, aceeași, hai să spunem, mică victorie - dar într-un ocean de nepăsare.
CRISTINA-TATIANA MIRICĂ
București, 14.02.2016