"Se pare că rămâne un singur tur în alegeri. Turul incompetenţilor bine plasaţi"
- Luna trecută, un spaţiu semnificativ în dezbaterile publice l-a ocupat problema alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin, din care PSD a făcut o temă de viaţă şi de moarte, ajungând să şantajeze cu boicotarea alegerilor locale. Este PSD chiar atât de dependent de această lege care îl favorizează?
- PSD încearcă să-şi păstreze supremaţia la numărul de primari pe care îi are, dar riscă să se decredibilizeze şi mai mult. Cineva care se teme atât de tare de alegerile în două tururi, deşi deţine 1.400 de primari, din care aproape o treime racolaţi de la alte partide, înseamnă că nu e prea sigur de el. Poate că PSD nu se mai bazează pe oamenii săi, sau ştie că e mai slab decât pare. Oricum, PSD dovedeşte un instinct de sinucigaş, după ce a votat în Comitetul Executiv să nu participe la alegerile locale dacă ele vor avea loc în două tururi. Cum să nu intre în alegeri cel mai mare partid din ţară? Menirea oricărui partid este să obţină puterea, de la nivel local până la nivel central. Iar pentru asta, trebuie să aibă candidaţi. Cred că, dacă o asemenea hotărâre se pune în practică, primii nemulţumiţi vor fi chiar pesediştii. Sunt în PSD o mulţime de primari care speră la un nou mandat. Cum să nu mai candideze? Or să migreze la alte partide. Cu hotărârea asta, PSD atinge culmea antipoliticii şi a antidemocraţiei. Pe de altă parte, dacă PSD se va răzgândi, cum e de aşteptat, îşi va eroda bruma de credibilitate. Nu că nu s-ar mai fi răzgândit şi altă dată. Dar una e să retractezi o declaraţie, alta e să anulezi un vot în conducerea partidului.
- În bătălia pentru impunerea alegerilor de primari în două tururi, şi PNL se află într-o situaţie dificilă...
- Da, pentru că anul trecut a votat în Parlament, alături de PSD, noua lege electorală, care prevede alegerea primarilor într-un singur tur. Atunci le convenea liberalilor această lege, pentru că îşi imaginau că va cădea Victor Ponta şi vor veni ei la guvernare, vor atrage mai mulţi actuali primari şi, în consecinţă, îşi vor adjudeca numărul cel mai mare de primari în alegerile din iunie 2016. A fost limpede de atunci, iar noi am subliniat-o imediat, că un primar ales astfel nu poate fi reprezentativ, căci ar însemna să câştige cel care obţine cele mai multe voturi, dar nu majoritatea simplă, de 50% plus 1 din voturile valabil exprimate. Or, nu poate fi reprezentativ, de pildă, un primar ales de 500 de cetăţeni, dintr-o comună de 5.000 de locuitori, pentru că au fost 20 de candidaţi care şi-au împărţit voturile şi o prezenţă redusă la vot, şi nu s-a organizat un nou tur între primii doi clasaţi. PNL ştie că nu stă la fel de bine ca anul trecut şi, deci, şi-a adus aminte acum că e mai democratic să fie două tururi de scrutin. Aşadar, PNL vrea schimbarea legii, dar nu în Parlament, că e mai greu, ci prin ordonanţă de urgenţă sau prin asumarea răspunderii de către guvern. Klaus Iohannis, preşedintele statului, şi-a dat seama şi el, acum, de acest adevăr. Nu i-a trebuit decât un an - o iuţeală de gândire de-a dreptul uluitoare. Premierul Dacian Cioloş a declarat că nu dă ordonanţă de urgenţă, pentru că nu e legal să fie modificată astfel o lege electorală. Prin asumarea răspunderii, iarăşi nu se poate face legal, căci în Parlament există deja un proiect de lege similar, depus de PNL. În plus, asumarea răspunderii s-ar putea să-l coste debarcarea de la guvernare. Pentru că nu poţi şti dacă această "coaliţie împotriva electoratului", cum o numesc liberalii, alcătuită din PSD, UNPR şi ALDE, nu depune o moţiune de cenzură şi nu pică guvernul Cioloş, cu ocazia asumării răspunderii. Cu toate acestea, d-l Cioloş a avut consultări cu partidele, apoi a refuzat să rişte şi a retrimis decizia în Parlament, întrucât e o soluţie politică, iar guvernul "nu vrea să fie folosit de un partid în interesul acestuia". Problema e că atunci când nu te laşi folosit de unii, eşti folositor altora. În cazul de faţă, PSD-ului. Se pare că rămâne un singur tur. Eventual, turul incompetenţilor bine plasaţi.
"DNA este premianta clasei"
- Un al doilea eveniment care a aprins opinia publică a fost prezentarea Raportului anual al Mecanismului de Cooperare şi de Verificare al UE (MCV) pe Justiţie. Aduce ceva nou?
- Raportul MCV este o oglindă a ceea ce se întâmplă în Justiţie şi în mecanismele democratice din ţara noastră. Este o evaluare, cu bune şi cu rele, şi care conţine anumite recomandări. Ca în fiecare an, instituţiile apreciate sunt cele care funcţionează şi de care suntem şi noi mulţumiţi, cum e Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), care rămâne premianta clasei. Raportul semnalează derapajele unor politicieni care au făcut presiuni asupra justiţiei, precum fostul prim-ministru Victor Ponta şi preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Şi recomandă transparenţă în numirile şefilor de la Parchetul General, DNA şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care vor avea loc în acest an. Tot ca de obicei, reacţiile au fost împărţite: cei de la putere au văzut partea plină a paharului şi au apreciat că e un raport favorabil, iar ceilalţi s-au simţit atinşi, cel mai virulent fiind d-l Tăriceanu, care a confirmat, prin ce-a spus, că a binemeritat menţiunea din raport. După ce, în 2007, avea pregătită o ordonanţă de urgenţă pentru desfiinţarea DNA, după ce a militat, alături de USL, pentru desfiinţarea DNA şi a altor instituţii necesare democraţiei, după ce că nu-şi ascunde aproape niciodată împotrivirea faţă de cererile DNA de ridicare a imunităţii unor parlamentari, acum găseşte de cuviinţă să avanseze noi modalităţi de numire a şefilor din Justiţie, pentru a-i putea controla, probabil. Reacţia d-lui Tăriceanu e previzibilă, ca a unui reprezentant de seamă al Parlamentului, care apare în Raportul MCV drept principala frână a luptei anticorupţie. Având în vedere că este al treilea an în care Raportul MCV apreciază evoluţia Justiţiei, ministrul de resort, d-na Raluca Prună, a declarat că România ar trebui să facă diligenţe pentru a ieşi de sub această monitorizare. Or, să fim bine înţeleşi, fără MCV, nu exista nici un fel de progres în Justiţie şi aveam un simulacru de luptă anticorupţie.
- Cel mai recent apăruţi pe lista de "victime" sunt generalul Gabriel Oprea, preşedintele UNPR, şi procurorul general, Tiberiu Niţu.
- Încă un motiv pentru a rămâne în vigoare MCV-ul. Dacă şi cu ochii Bruxelles-ului pe noi, avem demnitari la vârf care încalcă legea, vă daţi seama ce ar fi fără asta. Iată că d-l Oprea a fost pus sub urmărire penală pentru abuz în serviciu, mai exact, pentru abuz de coloane oficiale. De asemenea, i-a făcut acest hatâr, de a-i acorda coloană oficială, şi procurorului general, Tiberiu Niţu. Abuzurile astea s-au soldat cu moartea unui poliţist care îl escorta pe d-l Oprea, fost vicepremier, şi aşa am aflat şi noi de ele. Gabriel Oprea se declară nevinovat şi se pretinde "o victimă colaterală a luptei pentru putere". Avem la "victime" politice, de a-i zice că suntem într-o dictatură atroce. Cum se urcă şi ei într-o maşină cu escortă de poliţişti, să se ducă la un Spa, la un coafor, la un restaurant, ceva, sare dictatura pe ei şi-i nenoroceşte. Dacă d-l Oprea e victimă colaterală, poliţistul care a murit în escorta lui ce-o fi? Cât îl priveşte pe d-l Tiberiu Niţu, faptul că acesta s-a bucurat de un privilegiu necuvenit, de un avantaj ilegal, cum ne spune DNA, nu e de mirare. Domnia sa şi-a luat şi certificat de revoluţionar, pe baza căruia a primit un teren în mod gratuit, deşi în decembrie 1989 era militar în termen şi a tras, deci a fost de partea cealaltă a baricadei, aşa cum singur a mărturisit. Întrebată ce măsuri va lua în acest caz, dacă îl revocă din funcţie pe procurorul general sau nu, d-na ministru al Justiţiei, Raluca Prună, a spus că întâi va discuta cu el şi apoi va face o declaraţie, dacă va fi cazul. Ei bine, n-a fost cazul. Iar d-l Niţu a dat un comunicat, după câteva zile, în care, ce să credeţi, se pretinde şi el "victimă". Totuşi, o lună mai târziu, a demisionat, afirmând că face un "gest de responsabilitate şi onoare", în contextul în care numele său este asociat "în mod artificial cu o situaţie de natură să aibă consecinţe asupra imaginii instituţiei". I-a luat ceva timp să-şi găsească onoarea şi responsabilitatea.
România nu a avut o strategie legată de Basarabia
- Corupţia şi abuzurile celor de la putere ţin capul de afiş şi în Republica Moldova, un stat care a ajuns în pragul falimentului din aceste cauze. Premierul Dacian Cioloş a condiţionat un ajutor de 150 de milioane de euro, de îndeplinirea unor condiţii pe care i le-a transmis noului prim-ministru moldovean, Pavel Filip. Oare face ceva cu adevărat pentru Basarabia, ori guvernul nostru nu face decât un balet politic populist? Ajută în mod decisiv o astfel de sumă? Există o preocupare reală a politicienilor noştri pentru fraţii de peste Prut?
- Am ajuns şi noi să dăm liste cu lucruri de făcut unora mai mici, aşa cum primea d-l Victor Ponta de la Bruxelles, pe când era premier. Acum, poate că şi contextul de la Chişinău l-a obligat pe d-l Cioloş la un astfel de gest, pentru că acolo e o devălmăşie totală, nu se mai ştie cine e comunist, cine democrat, cine e pro-european, cine pro-rus, cine e băiat bun, cine e băiat rău, căci s-au purtat prost şi s-au compromis cu toţii. E o neîncredere generală, pe fondul căreia au loc manifestaţii de protest neîntrerupte, care servesc Rusiei de minune. Şi-atunci era nevoie să li se spună: "Faceţi ceva ca să meritaţi ajutorul". Problema este că nu avem cum să le servim de un bun exemplu, căci la Chişinău se întâmplă exact ce se întâmplă şi la noi, de 25 de ani. Şi la noi s-au compromis toate partidele, inclusiv cele pe care le ţineam de "democratice" şi "pro-europene", de nu mai ştii pe cine să alegi. Singurul criteriu care mai funcţionează la departajare este strict cantitativ: voi aveţi 15 miniştri arestaţi, noi numai 13, voi aţi furat 17 miliarde şi noi numai 12, voi aţi făcut zeci de privatizări frauduloase, noi numai două... Cât despre "dragostea" faţă de fraţii de peste Prut - e tot un interes electoral. Dar şi acesta destul de slab, manifestat sporadic, la câte un eveniment. Şi când au fost ajutoare date cu bună-credinţă, nu a existat o strategie coerentă şi durabilă. În privinţa Republicii Moldova, trebuia să avem un proiect din anii '90, aşa cum am avut pentru aderarea UE şi NATO. Ce vrem cu Republica Moldova? Vrem unire, vrem doar bună vecinătate, vrem relaţii speciale? În funcţie de asta să acţionăm pe termen lung. Or, n-a fost aşa, ci după cum au dictat inspiraţia şi sentimentele unor preşedinţi şi premieri de pe ambele maluri ale Prutului. Nici acum nu sunt semne că politicienii noştri la vârf au vreo idee în legătură cu Republica Moldova. Preşedintele Klaus Iohannis, responsabil de politica externă a României, nu spune mai nimic despre Basarabia. A scris pe Facebook că urmăreşte "cu atenţie şi preocupare" ce se întâmplă acolo. Atât.
Pe de altă parte, există voci care susţin că singura soluţie este unirea celor două state româneşti. Pe această direcţie, cel mai vizibil este d-l Traian Băsescu. Totuşi, unirea nu se poate face peste noapte, mai ales că România nu e în stare să se descurce cu cetăţenii ei actuali, darămite dacă primeşte alte câteva milioane, din care mare parte ruşi sau rusofoni. Sună, prin urmare, mai degrabă a slogan electoral. Sigur că ar fi ideal să ne unim, însă pentru asta trebuie să facem un plan, pe care să-l urmeze mai multe guverne la rând.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
