Senzaţia de frig este, la urma urmei, o condiţie perceptivă normală a corpului uman, mai ales în anotimpurile reci, însă, în cazul persoanelor care acuză această senzaţie mai tot timpul, fără un motiv obiectiv (scăderea temperaturii, rafale de vânt reci etc.), problema poate avea alte conotaţii, care includ obiceiurile nesănătoase legate de stilul de viaţă, sau chiar existenţa unor probleme delicate de sănătate. Astfel, dacă uneori senzaţia de frig poate fi indusă de factori legaţi de stilul de viaţă, precum sărirea peste mese (poate face ca organismul să conserve energia şi să producă mai puţină căldură) sau somnul insuficient, alteori poate fi vorba de probleme medicale, care trebuie depistate şi tratate corespunzător. Dintre acestea, cele mai importante par a fi următoarele:
* Greutatea corporală scăzută - este cunoscut faptul că, cu cât corpul are mai puţin ţesut adipos, cu atât este mai puţin protejat de frig.
* Administrarea unor medicamente care pot induce senzaţia de frig, în special, beta inhibitorii utilizaţi în tratarea afecţiunilor cardio-vasculare.
* Anemia - senzaţia de frig poate fi şi un simptom al anemiei, în special dacă se asociază cu senzaţia de slăbiciune, paloare şi respiraţie greoaie.
* Nefropatia diabetică - unul dintre simptomele acestei afectări (deteriorarea rinichilor), consecutivă diabetului, este senzaţia permanentă de frig.
* Hipotiroidismul - hipofuncţia glandei tiroide este, în mod obişnuit, cauza senzaţiei de frig permanent.
* Disfuncţiile hipotalamusului, glanda care reglează receptorii de temperatură ai organismului, pot genera instalarea senzaţiei de frig. Disfuncţiile hipotalamusului pot fi cauzate de o serie de probleme, de la anorexie, până la traumatismele craniene.
* Boala Raynaud - afecţiune caracterizată de constricţia vaselor mici de sânge care irigă pielea, poate determina, pe lângă albirea şi învineţirea degetelor, şi senzaţia de răceală, amorţire şi durere, mai ales la nivelul extremităţilor.
* Stresul - se poate manifesta printr-o mare varietate de simptome, printre care şi sensibilitatea exagerată la frig. Persoanele care suferă de stres şi anxietate simt frigul mai intens, pentru că sunt mai sensibile la senzaţiile fizice.
În concluzie, sper ca descrierea posibilelor cauze care pot determina, în cazul dvs., instalarea senzaţiei permanente de frig să vă fie de folos în soluţionarea pozitivă a situaţiei, după depistarea exactă a factorului declanşator prin teste diagnostice, care ţin, în special, de domeniul endocrinologiei.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Cum mă pot vindeca de dishidroză palmară?"
(Răspuns pentru DANA S. - Cluj, F. AS 1167)
Stimată doamnă, dishidroza este o afecţiune recurentă, acută, care afectează mâinile şi picioarele. Se manifestă cu vezicule sau bule (băşici mici şi mari), care sunt intens pruriginoase (mănâncă foarte tare). Degetele, palmele şi tălpile sunt cele mai afectate. Afecţiunea este considerată drept o reacţie de hipersensibilitate, adică trupul reacţionează într-un mod exagerat la un element din exterior. Printre cauzele implicate sunt unele metale, cum ar fi nichelul sau cobaltul, agenţii infecţioşi (în special fungi); dermatita atopică (o formă de alergie), stresul psihic şi chiar razele ultraviolete. Cauza reală este, însă, necunoscută.
Majoritatea celor afectaţi de dishidroză palmară au vârste între 20-40 ani, dar şi vârste cuprinse între 4-76 ani pot fi afectate. Ambele sexe se îmbolnăvesc în egală măsură. Cam 5-20% din consultaţiile pentru eczema mâinilor se datorează dishidrozei.
Din punct de vedere al medicinei alternative, posibilele abordări includ:
* Eliminarea fumatului, care este considerat ca fiind un factor de risc.
* Practicarea exerciţiului fizic, care ajută la eliminarea stresului psihic, prin urmare, ajută la eliminarea bolii.
* O soluţie de Burow (10% acetat de aluminiu, diluat 1:40), folosită în calitate de compresă; sau loţiunea de calamine (oxid de zinc + 0,5% oxid de ferrum) aplicate local calmează pruritul.
* Dieta ar trebui să excludă sursele de nichel (alimente conservate în cutii făcute din nichel, tacâmuri şi vase din nichel), sau cobalt.
* Plante medicinale: se recomandă pudra de ovăz sau compresele cu Hamamelis.
* Homeopatia este excelentă pentru dishidroză. Medicamentul meu preferat pentru faza acută este Rhus toxicodendron, dar pot fi folosite şi Apis mellifica, Mercuris solubilis şi Sulphur. Totuşi, un medicament individualizat este cel mai util.
* Acupunctura elimină căldura la nivelul intestinului şi reglează energiile externe protectoare, care se află la nivelul cutanat.
* Igiena este importantă, pentru a elimina sursele de hipersensibilitate, provenite de la microbi.
* Se recomandă şi tratamentul infecţiilor fungice la nivelul pielii sau între degetele de la mâini.
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
"Fac foarte des pneumonie"
(Răspuns pentru MARIAN - Bucureşti, F. AS 1196)
Starea de sănătate pe care o descrieţi se datorează, în principal, faptului că aveţi o imunitate scăzută şi o sensibilitate pe zona pulmonară.
Iată câteva indicaţii terapeutice, care vă sunt de mare ajutor:
* Petreceţi cât mai mult timp, atunci când temperatura este de peste 10°C, în natură (plimbări în parcuri, la ţară, munte, mare). De aici aveţi posibilitatea de a prelua ionii negativi ("vitaminele aerului").
* Consumaţi 2 litri de apă plată alcalină pe parcursul unei zile, începând cu un pahar de 200 ml, imediat după trezire.
* Expuneţi-vă la soare în sezonul cald, la ore adecvate (până în ora 10:30 şi/sau după ora 16). Dacă nu v-aţi arătat soarelui de mult, începeţi cu 10 minute, apoi creşteţi treptat cu câte 5 minute zilnic, până ce ajungeţi la o oră. Este bine să aplicaţi apoi o cremă hidratantă, pe bază de aloe vera.
* Mergeţi ori de câte ori aveţi posibilitatea, desculţ, pe pământ, prin iarbă cu rouă sau pe nisip.
* Consumaţi multe fructe, legume crude de sezon, preferabil autohtone, provenite din culturi ecologice.
* Consumaţi proteine de calitate, pe care să le obtineţi din peşte, pui, curcan, quinoa, amarant şi leguminoase, nucifere şi seminţe.
* Efectuaţi efort fizic adecvat vârstei: mers pe jos în ritm alert, urcatul scărilor, înot, pilates.
* Suplimentaţi spectrul alimentar cu produse pe bază de antioxidanţi: vitamina A, C, E, Seleniu, Zinc, bioflavonoide, carotenoizi, resveratrol, glutation.
* Luaţi plante pentru creşterea imunităţii: echinacea, gheara-mâţei, schizandra.
* Folosiţi uleiuri volatile cu rol antibiotic: ulei de cimbru, de cuişoare, tea tree şi oregano sălbatic.
* Folosiţi plante cu efect favorabil asupra sistemului pulmonar: astragalus, cordyceps, unguraş, plămânărică.
Pentru personalizarea tratamentului care se efectuează şi în funcţie de alte aspecte de sănătate, scrieţi-mi pe adresa de e-mail.
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Ce pot face pentru a scăpa de amigdalită?"
(Răspuns pentru DANIELA - Cluj, F. AS nr. 1199)
Faringo-amigdalita este inflamaţia amigdalelor, a mucoasei faringiene şi a întregului inel limfatic Waldayer (amigdale palatine, tubare, faringiene şi linguale). Cauzele cele mai frecvente sunt: adenovirusurile, streptococii şi Haemofilus Influenzae, cu transmitere aerogenă. Rolul normal, fiziologic, al inelului Waldayer constă în dezvoltarea sistemului de apărare imunitară a copilului/adultului. Dacă este suspectată o infecţie streptococică (febră, depozite alb-gălbui pe amigdale, noduli ganglionari sensibili, la nivelul gâtului), medicul va confirma diagnosticul, prin testul rapid pentru Streptococul grup A, beta-hemolitic, şi va iniţia schema de moldaminizare.
O problemă importantă în diagnostic o reprezintă etichetarea amigdalelor bolnave drept focar de infecţie (pe baza unor criterii clinice şi paraclinice), responsabile de unele complicaţii la distanţă: reumatism articular acut, glomerulonefrită, determinări cardiace, etc. În acest caz, indicaţia operatorie (amigdalectomia), ca mijloc de tratament în amigdalita cronică - focar de infecţie, se va pune cu mult discernământ, de către medicul specialist ORL.
În cazul dvs., vă recomand corectarea limfantismului, a carenţelor de vitamine şi imunitate, după următoarea schemă de tratament:
* Dezobstrucţie nazo-faringiană, cu instilaţii nazale (reţetă magistrală proprie, individualizată) şi ulei de cătină: 3x2 picături/zi, în nas.
* Hidratare corespunzătoare şi gargară - cu ceai călduţ din muşeţel, salvie, gălbenele şi tătăneasă.
* Badijonaj local cu glicerină boraxată şi propolis sau glicerină iodurată (atenţie la alergia la propolis sau iod!)
* Apiterapie (miere de albine cristalizată, fagure de miere căpăcit sau Proposept: 3x1 tablete/zi).
* Susţinerea terenului immunologic, cu Imunorezistan Forte sau Sirop Imunitate Fares (un extract din Echinacea purpurea).
* Tonsilotren (homeopat) - 3x1 tabletă/zi.
* Decasept (conţine ulei de eucalipt, cedru, cimbru şi mentă) - 2x1 tabletă/zi.
* Administrarea a 10-15 şedinţe de aerosoli salini în staţiunea Ocna Sibiului şi pulverizaţii/ inhalaţii la domiciliu, cu "Ocnasept-spray" (aerosol salin natural, cu extract din plante medicinale aromatice).