Modul de funcţionare
Rinichiul stâng şi sistemul genital împart o mare parte din circulaţia lor venoasă şi limfatică. Această apropiere este aşa de puternică, încât dacă dorim să obţinem efect asupra unuia, trebuie să acţionăm asupra celuilalt. Astfel se explică faptul că rinichiul stâng este legat de sexualitate şi de organele genitale. Rinichiul drept este mai degrabă dependent de sistemul digestiv. Situat sub ficat, este de multe ori asociat cu el.
Gestionează apa din corp
Corpul omenesc este compus din 70% apă. Rinichii noştri se ocupă de menţinerea echilibrului şi a repartiţiei acestei ape. În simbioză cu celelalte organe, ei controlează volumul sanguin şi tensiunea arterială. În plus, menţin balanţa nivelului de sodiu, de potasiu, de calciu, de fosfor şi de bicarbonat în organismul nostru.
Elimină deşeurile
Rinichii filtrează peste 1500 de litri de sânge şi produc aproximativ 1 litru de urină pe zi. O muncă foarte solicitantă! Întregul volum sanguin este curăţat în 24 de ore. Ei elimină surplusul de apă şi sare, astfel încât ţesuturile noastre să nu le reţină într-o cantitate prea mare. Dacă funcţia are fluctuaţii, există riscul apariţiei unui edem. Rinichii elimină, de asemenea, deşeurile şi toxinele produse de celule. Împreună cu ficatul, rinichii sunt "curăţătoria" corpului nostru, marii epuratori. Ei transformă proteinele (care provin în cea mai mare parte din carne şi din brânzeturi) în uree şi în acid uric. Ei elimină şi anumite deşeuri solubile, precum deşeurile azotate, hormonii şi medicamentele. Rinichii joacă, de asemenea, un rol în sinteza prostaglandinei, care are efect asupra uterului, a sistemului digestiv, a bronhiilor şi a durerii. În plus, ei stimulează formarea globulelor roşii şi a vitaminei D şi permit conservarea glucozei.
Când rinichii au probleme...
Dacă au prea multe proteine şi toxine de eliminat, sau în caz de infecţie, rinichii transmit următoarele semne:
* Oboseală puternică, de care nu se poate scăpa.
* Somn puţin odihnitor.
* Ochi încercănaţi şi care suportă greu lumina.
* Pleoape umflate.
* Pielea feţei lăsată, tenul îngălbenit.
* Dureri de spate dimineaţa (şi care se atenuează în timpul zilei).
* Senzaţia neplăcută de foame, ca şi cum ar declanşa crampe la stomac.
* Impresia călcatului pe ace, dimineaţa, la coborârea din pat.
Simptome persistente
* Glezne şi picioare umflate, uneori chiar dimineaţa, la trezire.
* Senzaţie permanentă de frig. Repulsia faţă de apa rece.
* Tendinţă de a presa cu palmele zona lombară, pentru a uşura rinichii. Acest gest calmează durerea unei lombalgii de origine renală. În caz că durerea provine de la vertebre, apăsarea o accentuează.
* Tensiune arterială variabilă. Mai degrabă joasă la începutul afecţiunii, şi crescută în momentul cronicizării bolii. Dureri lombare în timpul nopţii.
* Crize de pesimism.
* Dureri vii în zona stomacului sau în şale, semnificând prezenţa nisipului (microlitiaza) în urina excretată de către rinichi. Durerea este de scurtă durată, dar antrenează de multe ori o oboseală intensă.
* Urină tulbure, cu puternic miros de amoniac.
Specific pentru rinichiul stâng
Pentru că sistemul venos al organelor genitale este în relaţie strânsă cu cel al rinichiului stâng, toate infecţiile genitale au repercusiuni asupra lui.
Specific pentru rinichiul drept
Despre rinichiul drept se spune că este prea-plinul ficatului. Când amândouă organele funcţionează prost în acelaşi timp, înseamnă că organismul nu mai are multe posibilităţi de a compensa. Persoana se simte atunci foarte obosită, dărâmată din punct de vedere psihologic, având nevoie neapărat de un ajutor terapeutic.
Calculii renali
Rinichii nu reuşesc să elimine anumite deşeuri, care se cristalizează în calculi. Aceştia se pot forma şi în uretră sau în vezică. În majoritatea cazurilor, sunt evacuaţi prin urină, fără simptome, dar alteori provoacă o durere intensă, ca o înţepătură de cuţit.
Căderea rinichilor (ptozele renale)
Rinichii nu sunt organe legate foarte solid în interiorul organismului. În plus, din cauza marii lor densităţii, sunt foarte sensibili la undele de şoc produse de anumite traumatisme, care pot provoca chiar microfracturi. Rinichii sunt înconjuraţi de grăsimi care îi protejează şi îi menţin, în acelaşi timp. Iată principalele cauze ale ptozelor renale: * căderile pe coccis * traumatisme importante * slăbitul prea rapid * starea de slăbiciune şi de depresie * urmările naşterilor * urmările operaţiilor chirurgicale * tusea cronică.
Rezervele de energie profundă
Care este diferenţa între energia profundă şi energia superficială? Să presupunem că suntem răciţi, că ne curge nasul, avem gâtul roşu şi febră, frisoane care ne pun la pat. Cu toate că ne simţim epuizaţi, odihna suficientă şi un regim alimentar sănătos ne vor pune rapid pe picioare. După această stare gripală, tocmai am pierdut puţină energie superficială. Există însă cealaltă energie, energia profundă, pe care o păstrăm în rezervă şi care ne ajută să ieşim din marile dificultăţi fizice şi emoţionale. O maladie gravă, o dramă în familie, o depresie vor necesita o mare parte din rezerva noastră de energie profundă, pentru a ne reveni. Ei bine, rinichii sunt organele care au legătură directă cu această energie profundă, mai ales rinichiul stâng.
Un potenţial de putere
Există o diferenţă foarte importantă între putere şi energie. Ele funcţionează ca un curent electric. Puterea furnizează energie. Avem cu toţii un potenţial iniţial, dar el nu este acelaşi pentru toată lumea. Poate că e nedrept, dar oamenii nu sunt egali în energie, fiecare are motorul său. Şi chiar dacă motoarele au putere egală, ele nu furnizează aceeaşi energie. Iar în clipa în care rinichii nu funcţionează cum trebuie, consumă foarte multă energie.
Teama existenţială
Din păcate, este ancorată în noi. Este profundă şi ancestrală. O purtăm, cu siguranţă, în genele noastre. Nu există viaţă fără teamă, şi aşa a fost dintotdeauna. Teama de foc, de apă, de cutremure, de trăsnet, de catastrofe, de răni, de moarte... Această frică existenţială este îngropată în adâncul nostru, gata să izbucnească la cea mai mică alertă. Când rinichiul este bolnav, teama existenţială este şi mai profundă, şi mai adânc ancorată.
Teama de abandon
Suntem dotaţi cu o stare afectivă atât de dezvoltată, încât încă din primii ani ai copilăriei, avem nevoie să fim ocrotiţi. În primul rând, de mamă, mai târziu de cei din intimitatea noastră: fraţi, surori, bunici, soţ sau soţie, partenerul de viaţă, iar în final, de propriii noştri copii. A fi abandonat înseamnă a ne simţi noi înşine abandonaţi. Ne pierdem reperele, ne simţim pierduţi. E momentul intrării în scenă a rinichilor, care pot să reacţioneze sub formă de infecţie, de calcul sau de hipertensiune.
Sentimentul de nesiguranţă
Persoanele cu probleme la rinichi nu se simt niciodată în siguranţă. Ele încearcă să refuleze această angoasă devenind extrem de active. De exemplu, muncind în exces pentru a păstra siguranţa materială a celor apropiaţi sau, pe plan afectiv, luând tot felul de precauţii care perturbă grav relaţia de cuplu, care nu poate fi fondată pe teamă.
Nevoia de a ne depăşi
Oare eroii aveau rinichii uriaşi? Nu se ştie, sigur este că persoanele cu probleme renale simt, din când în când, nevoia de a-şi depăşi limitele, de a se implica total. Uneori fac chiar prea mult în dorinţa de a-şi dovedi că sunt capabile să facă faţă unor provocări dificile. Asta poate duce de la o performanţă sportivă normală, la un curaj nebunesc, cu riscul vieţii, ori de la îndeplinirea normală a sarcinilor profesionale, la exagerări stahanoviste. Şi nu pentru a le demonstra celorlalţi de ce sunt capabile, ci lor însele.
Forţa generoasă
Generozitatea li se pare naturală oamenilor cu rinichi sensibili. Spontan şi invariabil, aceştia le vin în ajutor celorlalţi, în orice circumstanţă. Se poate conta pe ei şi pentru a garanta buna dispoziţie în cadrul unui grup de prieteni, al unei petreceri sau asociaţii.
Nevoia de a domina
Pline de antren, când rinichii nu le ridică probleme, persoanele vulnerabile la boli renale sunt convinse că au dreptate în tot ce fac, vor neapărat să-i convingă şi pe ceilalţi de adevărul lor şi încearcă să îl inoculeze şi celorlalţi. Ele nu acceptă să fie contrazise sau să nu fie urmate în ideile sau proiectele lor. În clipele acelea, simt fulgerător dureri lombare, care nu sunt legate de probleme vertebrale, ci de rinichi. Aceste dureri le pot bloca chiar şi respiraţia. Forţa de convingere este scutul lor, o formă de protecţie de care au chiar ei nevoie în primul rând. Atitudinea lor este impulsivă. În general, convingerea le dă liderilor forţa să acţioneze. Dar asta nu înseamnă şi că sunt siguri pe ei. Din contră, de cele mai multe ori, sunt bântuiţi de îndoieli.
Un pesimism ciclic
Persoanele cu sensibilitate renală, pe cât pot fi de antrenate, în anumite împrejurări, pe atât de vulnerabile sunt la oboseală şi pesimism. Când rinichii le funcţionează mai prost, îşi pierd o mare parte din energia pe care o au.
Senzualitate accentuată
Pentru că rinichiul stâng se află în simbioză cu sistemul uro-genital, el devine ecoul sexualităţii şi al senzualităţii. Atenţie, însă, nu este vorba despre actul sexual în sine, ci despre un anume potenţial al persoanelor cu sensibilităţi renale, legat de instinctul sexual şi de satisfacţie.
Rinichiul stâng este partenerul privilegiat al forţei feminităţii şi a masculinităţii. Un potenţial pe care îl purtăm în noi şi pe care îl folosim mai mult sau mai puţin. Unele persoane cu sensibilitate renală, deşi nu au parteneri sexuali, conservă o mare energie a instinctului sexual şi o senzualitate ce se manifestă plenar.
Legătura biologică cu părinţii
Este relaţia fundamentală a făpturii umane. Nimeni nu poate renega legătura care îl ţine unit de părintele său, indiferent dacă îi convine sau nu. În cazul oamenilor cu rinichi sensibili, chiar dacă se află în conflict cu părinţii sau cu unul din ei, o forţă irezistibilă îi va duce la împăcare. Copiii adoptaţi, chiar dacă au fost abandonaţi de părinţii lor naturali, îi doresc cu atâta înverşunare, încât pot dezvolta disfuncţii renale grave. Interesant e şi faptul că femeile cu sensibilitate renală care nu au copii, în cazul când îi adoptă, manifestă faţă de ei comportamente maternale mai puternice decât ale mamelor biologice.
CUM SĂ NE ÎNGRIJIM RINICHII
Pe plan fizic
* Evitaţi să staţi aşezaţi mult timp.
* Atenţie la călătoriile lungi. În avion, trebuie să te ridici de pe scaun, o dată pe oră. Când călătoriţi cu maşina, opriţi din când în când şi faceţi paşi.
Pe plan alimentar
* Eliminaţi sau diminuaţi următoarele alimente: proteinele animale, mai ales seara: carnea roşie, brânza, laptele, mezelurile, derivatele din lapte (iaurturile, frişca), fructele de mare, măruntaiele.
* Sarea poate fi înlocuită cu ierburi aromate.
* Verificaţi compoziţia chimică a alimentelor şi a băuturilor. Industria alimentară are tendinţa să săreze preparatele în exces, pentru a ne stimula gustul şi a crea dependenţă. Se găseşte sare chiar şi unde nu ne-am fi gândit niciodată: în prăjiturile din comerţ, în băuturile gazoase, în mâncărurile semipreparate.
* Apele minerale gazoase bogate în sodiu.
* Carnea prea grasă sau gătită în prea mult ulei.
* Berea în exces. În cantitate mică, ea este diuretică, dar dincolo de 2-3 pahare, oboseşte rinichii.
* Atenţie la medicamente, mai ales la anti... inflamatoare. Este obligatoriu să citiţi explicaţiile însoţitoare, ca să vă informaţi asupra efectelor nedorite.
Sfaturi legate de apă
Apa este fundamentală în bolile de rinichi. Recomandarea: un litru şi jumătate-doi litri pe zi este, deja, o reţetă universală. În bolile de rinichi, apa băută suficient este cel mai important dintre medicamente. Există, totuşi, câteva amănunte: beţi des, dar puţin.
Atenţie la sfaturile după ureche care ne îndeamnă să bem 2-3 litri pe zi, fără să ţinem cont de parametrii fiziologici şi de activitatea fiecăruia în parte, de umiditatea şi de căldura ambientală. O persoană de 50 de kilograme nu are aceleaşi nevoi ca una de 80. Un sportiv sau un om care face muncă fizică beau mai mult decât o persoană sedentară. Important este să bem după cât ne este de sete, în cantităţi mici, şi de preferinţă, apă călduţă. A ne forţa să bem prea mult oboseşte rinichii. Un deget de suc de grepfruit cu multă apă este excelent pentru rinichi. Preparaţi-vă infuzii diuretice. Cele mai bune sunt ceaiurile: de cimbru, de rozmarin, de plop sau de cozi de cireşe. În timpul efortului, mai ales dacă este un efort de durată, trebuie să bem în cantităţi mici. Altfel există riscul de acumulări de toxine în organism sau de calculi renali, pentru o persoană cu rinichii sensibili care nu bea suficient în timpul unui efort. Din cauza transpiraţiei, urina devine mai concentrată şi mai puţin fluidă. Este bine să mâncăm pere, cartofi fierţi, spanac, fasole, andive şi mere. Ceaiurile sunt bune în orice circumstanţă, împiedicând deshidratarea.