Modul de funcționare
Rinichiul stâng și sistemul genital împart o mare parte din circulația lor venoasă și limfatică. Această apropiere este așa de puternică, încât dacă dorim să obținem efect asupra unuia, trebuie să acționăm asupra celuilalt. Astfel se explică faptul că rinichiul stâng este legat de sexualitate și de organele genitale. Rinichiul drept este mai degrabă dependent de sistemul digestiv. Situat sub ficat, este de multe ori asociat cu el.
Gestionează apa din corp
Corpul omenesc este compus din 70% apă. Rinichii noștri se ocupă de menținerea echilibrului și a repartiției acestei ape. În simbioză cu celelalte organe, ei controlează volumul sanguin și tensiunea arterială. În plus, mențin balanța nivelului de sodiu, de potasiu, de calciu, de fosfor și de bicarbonat în organismul nostru.
Elimină deșeurile
Rinichii filtrează peste 1500 de litri de sânge și produc aproximativ 1 litru de urină pe zi. O muncă foarte solicitantă! Întregul volum sanguin este curățat în 24 de ore. Ei elimină surplusul de apă și sare, astfel încât țesuturile noastre să nu le rețină într-o cantitate prea mare. Dacă funcția are fluctuații, există riscul apariției unui edem. Rinichii elimină, de asemenea, deșeurile și toxinele produse de celule. Împreună cu ficatul, rinichii sunt "curățătoria" corpului nostru, marii epuratori. Ei transformă proteinele (care provin în cea mai mare parte din carne și din brânzeturi) în uree și în acid uric. Ei elimină și anumite deșeuri solubile, precum deșeurile azotate, hormonii și medicamentele. Rinichii joacă, de asemenea, un rol în sinteza prostaglandinei, care are efect asupra uterului, a sistemului digestiv, a bronhiilor și a durerii. În plus, ei stimulează formarea globulelor roșii și a vitaminei D și permit conservarea glucozei.
Când rinichii au probleme...
Dacă au prea multe proteine și toxine de eliminat, sau în caz de infecție, rinichii transmit următoarele semne:
* Oboseală puternică, de care nu se poate scăpa.
* Somn puțin odihnitor.
* Ochi încercănați și care suportă greu lumina.
* Pleoape umflate.
* Pielea feței lăsată, tenul îngălbenit.
* Dureri de spate dimineața (și care se atenuează în timpul zilei).
* Senzația neplăcută de foame, ca și cum ar declanșa crampe la stomac.
* Impresia călcatului pe ace, dimineața, la coborârea din pat.
Simptome persistente
* Glezne și picioare umflate, uneori chiar dimineața, la trezire.
* Senzație permanentă de frig. Repulsia față de apa rece.
* Tendință de a presa cu palmele zona lombară, pentru a ușura rinichii. Acest gest calmează durerea unei lombalgii de origine renală. În caz că durerea provine de la vertebre, apăsarea o accentuează.
* Tensiune arterială variabilă. Mai degrabă joasă la începutul afecțiunii, și crescută în momentul cronicizării bolii. Dureri lombare în timpul nopții.
* Crize de pesimism.
* Dureri vii în zona stomacului sau în șale, semnificând prezența nisipului (microlitiaza) în urina excretată de către rinichi. Durerea este de scurtă durată, dar antrenează de multe ori o oboseală intensă.
* Urină tulbure, cu puternic miros de amoniac.
Specific pentru rinichiul stâng
Pentru că sistemul venos al organelor genitale este în relație strânsă cu cel al rinichiului stâng, toate infecțiile genitale au repercusiuni asupra lui.
Specific pentru rinichiul drept
Despre rinichiul drept se spune că este prea-plinul ficatului. Când amândouă organele funcționează prost în același timp, înseamnă că organismul nu mai are multe posibilități de a compensa. Persoana se simte atunci foarte obosită, dărâmată din punct de vedere psihologic, având nevoie neapărat de un ajutor terapeutic.
Calculii renali
Rinichii nu reușesc să elimine anumite deșeuri, care se cristalizează în calculi. Aceștia se pot forma și în uretră sau în vezică. În majoritatea cazurilor, sunt evacuați prin urină, fără simptome, dar alteori provoacă o durere intensă, ca o înțepătură de cuțit.
Căderea rinichilor (ptozele renale)
Rinichii nu sunt organe legate foarte solid în interiorul organismului. În plus, din cauza marii lor densității, sunt foarte sensibili la undele de șoc produse de anumite traumatisme, care pot provoca chiar microfracturi. Rinichii sunt înconjurați de grăsimi care îi protejează și îi mențin, în același timp. Iată principalele cauze ale ptozelor renale: * căderile pe coccis * traumatisme importante * slăbitul prea rapid * starea de slăbiciune și de depresie * urmările nașterilor * urmările operațiilor chirurgicale * tusea cronică.
Rinichii și stările sufletești
Rezervele de energie profundă
Care este diferența între energia profundă și energia superficială? Să presupunem că suntem răciți, că ne curge nasul, avem gâtul roșu și febră, frisoane care ne pun la pat. Cu toate că ne simțim epuizați, odihna suficientă și un regim alimentar sănătos ne vor pune rapid pe picioare. După această stare gripală, tocmai am pierdut puțină energie superficială. Există însă cealaltă energie, energia profundă, pe care o păstrăm în rezervă și care ne ajută să ieșim din marile dificultăți fizice și emoționale. O maladie gravă, o dramă în familie, o depresie vor necesita o mare parte din rezerva noastră de energie profundă, pentru a ne reveni. Ei bine, rinichii sunt organele care au legătură directă cu această energie profundă, mai ales rinichiul stâng.
Un potențial de putere
Există o diferență foarte importantă între putere și energie. Ele funcționează ca un curent electric. Puterea furnizează energie. Avem cu toții un potențial inițial, dar el nu este același pentru toată lumea. Poate că e nedrept, dar oamenii nu sunt egali în energie, fiecare are motorul său. Și chiar dacă motoarele au putere egală, ele nu furnizează aceeași energie. Iar în clipa în care rinichii nu funcționează cum trebuie, consumă foarte multă energie.
Teama existențială
Din păcate, este ancorată în noi. Este profundă și ancestrală. O purtăm, cu siguranță, în genele noastre. Nu există viață fără teamă, și așa a fost dintotdeauna. Teama de foc, de apă, de cutremure, de trăsnet, de catastrofe, de răni, de moarte... Această frică existențială este îngropată în adâncul nostru, gata să izbucnească la cea mai mică alertă. Când rinichiul este bolnav, teama existențială este și mai profundă, și mai adânc ancorată.
Teama de abandon
Suntem dotați cu o stare afectivă atât de dezvoltată, încât încă din primii ani ai copilăriei, avem nevoie să fim ocrotiți. În primul rând, de mamă, mai târziu de cei din intimitatea noastră: frați, surori, bunici, soț sau soție, partenerul de viață, iar în final, de propriii noștri copii. A fi abandonat înseamnă a ne simți noi înșine abandonați. Ne pierdem reperele, ne simțim pierduți. E momentul intrării în scenă a rinichilor, care pot să reacționeze sub formă de infecție, de calcul sau de hipertensiune.
Sentimentul de nesiguranță
Persoanele cu probleme la rinichi nu se simt niciodată în siguranță. Ele încearcă să refuleze această angoasă devenind extrem de active. De exemplu, muncind în exces pentru a păstra siguranța materială a celor apropiați sau, pe plan afectiv, luând tot felul de precauții care perturbă grav relația de cuplu, care nu poate fi fondată pe teamă.
Nevoia de a ne depăși
Oare eroii aveau rinichii uriași? Nu se știe, sigur este că persoanele cu probleme renale simt, din când în când, nevoia de a-și depăși limitele, de a se implica total. Uneori fac chiar prea mult în dorința de a-și dovedi că sunt capabile să facă față unor provocări dificile. Asta poate duce de la o performanță sportivă normală, la un curaj nebunesc, cu riscul vieții, ori de la îndeplinirea normală a sarcinilor profesionale, la exagerări stahanoviste. Și nu pentru a le demonstra celorlalți de ce sunt capabile, ci lor însele.
Forța generoasă
Generozitatea li se pare naturală oamenilor cu rinichi sensibili. Spontan și invariabil, aceștia le vin în ajutor celorlalți, în orice circumstanță. Se poate conta pe ei și pentru a garanta buna dispoziție în cadrul unui grup de prieteni, al unei petreceri sau asociații.
Nevoia de a domina
Pline de antren, când rinichii nu le ridică probleme, persoanele vulnerabile la boli renale sunt convinse că au dreptate în tot ce fac, vor neapărat să-i convingă și pe ceilalți de adevărul lor și încearcă să îl inoculeze și celorlalți. Ele nu acceptă să fie contrazise sau să nu fie urmate în ideile sau proiectele lor. În clipele acelea, simt fulgerător dureri lombare, care nu sunt legate de probleme vertebrale, ci de rinichi. Aceste dureri le pot bloca chiar și respirația. Forța de convingere este scutul lor, o formă de protecție de care au chiar ei nevoie în primul rând. Atitudinea lor este impulsivă. În general, convingerea le dă liderilor forța să acționeze. Dar asta nu înseamnă și că sunt siguri pe ei. Din contră, de cele mai multe ori, sunt bântuiți de îndoieli.
Un pesimism ciclic
Persoanele cu sensibilitate renală, pe cât pot fi de antrenate, în anumite împrejurări, pe atât de vulnerabile sunt la oboseală și pesimism. Când rinichii le funcționează mai prost, își pierd o mare parte din energia pe care o au.
Senzualitate accentuată
Pentru că rinichiul stâng se află în simbioză cu sistemul uro-genital, el devine ecoul sexualității și al senzualității. Atenție, însă, nu este vorba despre actul sexual în sine, ci despre un anume potențial al persoanelor cu sensibilități renale, legat de instinctul sexual și de satisfacție.
Rinichiul stâng este partenerul privilegiat al forței feminității și a masculinității. Un potențial pe care îl purtăm în noi și pe care îl folosim mai mult sau mai puțin. Unele persoane cu sensibilitate renală, deși nu au parteneri sexuali, conservă o mare energie a instinctului sexual și o senzualitate ce se manifestă plenar.
Legătura biologică cu părinții
Este relația fundamentală a făpturii umane. Nimeni nu poate renega legătura care îl ține unit de părintele său, indiferent dacă îi convine sau nu. În cazul oamenilor cu rinichi sensibili, chiar dacă se află în conflict cu părinții sau cu unul din ei, o forță irezistibilă îi va duce la împăcare. Copiii adoptați, chiar dacă au fost abandonați de părinții lor naturali, îi doresc cu atâta înverșunare, încât pot dezvolta disfuncții renale grave. Interesant e și faptul că femeile cu sensibilitate renală care nu au copii, în cazul când îi adoptă, manifestă față de ei comportamente maternale mai puternice decât ale mamelor biologice.
CUM SĂ NE ÎNGRIJIM RINICHII
Pe plan fizic
* Evitați să stați așezați mult timp.
* Atenție la călătoriile lungi. În avion, trebuie să te ridici de pe scaun, o dată pe oră. Când călătoriți cu mașina, opriți din când în când și faceți pași.
Pe plan alimentar
* Eliminați sau diminuați următoarele alimente: proteinele animale, mai ales seara: carnea roșie, brânza, laptele, mezelurile, derivatele din lapte (iaurturile, frișca), fructele de mare, măruntaiele.
* Sarea poate fi înlocuită cu ierburi aromate.
* Verificați compoziția chimică a alimentelor și a băuturilor. Industria alimentară are tendința să săreze preparatele în exces, pentru a ne stimula gustul și a crea dependență. Se găsește sare chiar și unde nu ne-am fi gândit niciodată: în prăjiturile din comerț, în băuturile gazoase, în mâncărurile semipreparate.
* Apele minerale gazoase bogate în sodiu.
* Carnea prea grasă sau gătită în prea mult ulei.
* Berea în exces. În cantitate mică, ea este diuretică, dar dincolo de 2-3 pahare, obosește rinichii.
* Atenție la medicamente, mai ales la anti... inflamatoare. Este obligatoriu să citiți explicațiile însoțitoare, ca să vă informați asupra efectelor nedorite.
Sfaturi legate de apă
Apa este fundamentală în bolile de rinichi. Recomandarea: un litru și jumătate-doi litri pe zi este, deja, o rețetă universală. În bolile de rinichi, apa băută suficient este cel mai important dintre medicamente. Există, totuși, câteva amănunte: beți des, dar puțin.
Atenție la sfaturile după ureche care ne îndeamnă să bem 2-3 litri pe zi, fără să ținem cont de parametrii fiziologici și de activitatea fiecăruia în parte, de umiditatea și de căldura ambientală. O persoană de 50 de kilograme nu are aceleași nevoi ca una de 80. Un sportiv sau un om care face muncă fizică beau mai mult decât o persoană sedentară. Important este să bem după cât ne este de sete, în cantități mici, și de preferință, apă călduță. A ne forța să bem prea mult obosește rinichii. Un deget de suc de grepfruit cu multă apă este excelent pentru rinichi. Preparați-vă infuzii diuretice. Cele mai bune sunt ceaiurile: de cimbru, de rozmarin, de plop sau de cozi de cireșe. În timpul efortului, mai ales dacă este un efort de durată, trebuie să bem în cantități mici. Altfel există riscul de acumulări de toxine în organism sau de calculi renali, pentru o persoană cu rinichii sensibili care nu bea suficient în timpul unui efort. Din cauza transpirației, urina devine mai concentrată și mai puțin fluidă. Este bine să mâncăm pere, cartofi fierți, spanac, fasole, andive și mere. Ceaiurile sunt bune în orice circumstanță, împiedicând deshidratarea.