- Într-o lume ideală, România ar trebui să fie pentru Republica Moldova ceea ce a fost Germania Federală pentru RDG, adică un stat-model, cu care fraţii moldoveni să dorească să se unească pentru a scăpa de tarele trecutului sovietic şi de eşecul erei post-sovietice. Nu întâmplător, preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, fost dizident din fosta RDG, l-a întrebat pe ambasadorul Republicii Moldova câţi dintre concetăţenii săi doresc unirea cu România. Deşi unioniştii nu sunt majoritari în Republica Moldova, ei reprezintă totuşi peste 20% şi s-ar putea înmulţi, dacă unirea cu România va deveni unica soluţie, dictată de disperare, pentru un număr crescând de moldoveni cu aspiraţii occidentale, care nu mai cred în promisiunile partidelor zise pro-europene dar la fel de corupte şi de apropiate de cercurile de afaceri ruseşti ca şi predecesoarele lor. Doar guvernele "pro-europene", sunt cele care au vândut aeroportul din Chişinău ruşilor, au cedat conductele către Gazprom şi au patronat devalizarea băncilor de către o reţea mafiotă. Este adevărat, însă, că unirea cu Moldova ar fi riscantă pentru România, pentru că i-ar aduce în jur de un milion de ruşi şi ucraineni, prin care Vladimir Putin, auto-declarat apărătorul rusofonilor de pretutindeni, poate destabiliza ţara. Totodată, România nu are forţa economică şi instituţională pentru a prelua povara unui stat în pragul falimentului, cu ajutoarele europene şi accesul la pieţele financiare europene blocate de lipsa unui acord cu FMI, şi cu o populaţie sărăcită dramatic, în plus, şi un stat aproape eşuat, cu instituţii fundamentale infestate de oamenii oligarhilor. Dar România trebuie să ajute Moldova să se cureţe şi să se reformeze pentru a-şi relua parcursul european şi a pune capăt haosului controlat de acum, care convine atât de mult Rusiei. Este şi în interesul nostru să avem un vecin care se guvernează după standarde occidentale, nu un protectorat al Kremlinului. România ar trebui, aşadar, să prezinte public un mesaj în acest sens, preşedintele Iohannis ar trebui să-şi descleşteze fălcile, să articuleze o viziune pentru Republica Moldova şi să creeze structuri instituţionale dedicate susţinerii Moldovei la preşedinţie şi la MAE. Dar domnul Iohannis nu are viziune, nici măcar pentru România, pe plan extern este eventual reactiv şi nicidecum pro-activ, iar România însăşi nu s-a curăţat de structurile mafiote generate de succesorii regimului comunist. Poate tocmai de aceea îi lipseşte acum curajul de a interveni decisiv într-un spaţiu revendicat de Rusia. Marţi seară, ministrul de Externe pleda pentru continuarea dialogului cu Rusia, cu care am avea interese economice. A uitat însă să ne spună ce avantaje economice a avut vreodată România din relaţiile cu Rusia şi ce consecinţe dezastruoase pentru România, NATO şi UE ar avea cedarea definitivă a Republicii Moldova către Rusia lui Putin. Şi aşa se face că, deşi suntem singurii care putem susţine orientarea pro-occidentală a Moldovei, noi ne străduim să nu-l supărăm pe şeful de la Kremlin.
- PNL a provocat un conflict cu premierul Cioloş, cerându-i să introducă un al doilea tur de scrutin pentru alegerile locale prin ordonanţă de urgenţă. Premierul a refuzat, invocând existenţa unei legi adoptate de Parlament. Cui foloseşte această confruntare?
- Avem de-a face cu un joc politic de-a dreptul mizerabil din partea PNL, care încearcă să arunce în curtea guvernului Cioloş, pisica moartă a unui posibil eşec, la viitoarele alegeri locale. Îl numesc mizerabil şi necinstit, pentru că PNL a votat alături de PSD legea electorală în formula actuală, care prevede un singur tur de scrutin pentru alegerea primarilor şi preşedinţilor de CJ, şi s-a opus, tot alături de PSD, modificării acestei legi de către guvernul Cioloş. Sub presiunea propriilor aleşi locali, care sunt avantajaţi de actualul sistem, PNL şi PSD au sacrificat interesul public, care dicta o largă reprezentativitate şi o solidă legitimitate a aleşilor locali. PNL a uitat că nici Klaus Iohannis nu ar fi devenit preşedinte dacă alegerile prezidenţiale s-ar fi desfăşurat într-un singur tur de scrutin şi nu a calculat că va împărţi electoratul anti-psd-ist cu independenţii, din care unii, susţinuţi de societatea civilă, cum este Nicuşor Dan la Bucureşti, vor obţine probabil un mare număr de voturi. Fără un al doilea tur de scrutin, PNL nu va putea recupera voturile pierdute în primul şi va favoriza victoria partidului-monolit PSD. Când sondajele i-au trezit la realitatea unei probabile înfrângeri, liderii PNL s-au gândit că bine ar fi să-i ceară în mod ipocrit lui Dacian Cioloş, să schimbe prin ordonanţă de urgenţă ce au votat ei în Parlament, ştiind că modificarea legii electorale prin OUG, cu mai puţin de un an înainte de alegeri, este vulnerabilă din punct de vedere juridic şi contravine recomandărilor Comisiei de la Veneţia. Liberalii ar fi avut o soluţie onorabilă pentru alegerile locale: să desemneze candidaţi curaţi şi puternici şi să colaboreze cu societatea civilă, susţinând, în anumite cazuri, un candidat independent valoros. În schimb, îi vedem promovând la Bucureşti candidatura dubiosului Cristian Buşoi, apropiat de clanul Duicu şi suspectat că ar fi profitat de despăgubiri ilegale. Aflăm din presă că domnul Buşoi ar fi fost propus de directorul SRI, Eduard Hellvig, şi ne înfiorăm la gândul că SRI s-ar putea implica în politică şi că, după ce Elena Udrea a compromis alegerile din 2012 promovând candidatura lui Silviu Prigoană, PNL merge azi pe aceeaşi cale, promovând un candidat sortit eşecului, pentru a-i face pe plac unui amic al preşedintelui. Alte măşti, aceeaşi piesă? În tot cazul, falimentul moral şi politic al PNL, ca partid de opoziţie, se conturează ca una din primele certitudini ale anului 2016.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
