- Într-o lume ideală, România ar trebui să fie pentru Republica Moldova ceea ce a fost Germania Federală pentru RDG, adică un stat-model, cu care frații moldoveni să dorească să se unească pentru a scăpa de tarele trecutului sovietic și de eșecul erei post-sovietice. Nu întâmplător, președintele Germaniei, Joachim Gauck, fost dizident din fosta RDG, l-a întrebat pe ambasadorul Republicii Moldova câți dintre concetățenii săi doresc unirea cu România. Deși unioniștii nu sunt majoritari în Republica Moldova, ei reprezintă totuși peste 20% și s-ar putea înmulți, dacă unirea cu România va deveni unica soluție, dictată de disperare, pentru un număr crescând de moldoveni cu aspirații occidentale, care nu mai cred în promisiunile partidelor zise pro-europene dar la fel de corupte și de apropiate de cercurile de afaceri rusești ca și predecesoarele lor. Doar guvernele "pro-europene", sunt cele care au vândut aeroportul din Chișinău rușilor, au cedat conductele către Gazprom și au patronat devalizarea băncilor de către o rețea mafiotă. Este adevărat, însă, că unirea cu Moldova ar fi riscantă pentru România, pentru că i-ar aduce în jur de un milion de ruși și ucraineni, prin care Vladimir Putin, auto-declarat apărătorul rusofonilor de pretutindeni, poate destabiliza țara. Totodată, România nu are forța economică și instituțională pentru a prelua povara unui stat în pragul falimentului, cu ajutoarele europene și accesul la piețele financiare europene blocate de lipsa unui acord cu FMI, și cu o populație sărăcită dramatic, în plus, și un stat aproape eșuat, cu instituții fundamentale infestate de oamenii oligarhilor. Dar România trebuie să ajute Moldova să se curețe și să se reformeze pentru a-și relua parcursul european și a pune capăt haosului controlat de acum, care convine atât de mult Rusiei. Este și în interesul nostru să avem un vecin care se guvernează după standarde occidentale, nu un protectorat al Kremlinului. România ar trebui, așadar, să prezinte public un mesaj în acest sens, președintele Iohannis ar trebui să-și descleșteze fălcile, să articuleze o viziune pentru Republica Moldova și să creeze structuri instituționale dedicate susținerii Moldovei la președinție și la MAE. Dar domnul Iohannis nu are viziune, nici măcar pentru România, pe plan extern este eventual reactiv și nicidecum pro-activ, iar România însăși nu s-a curățat de structurile mafiote generate de succesorii regimului comunist. Poate tocmai de aceea îi lipsește acum curajul de a interveni decisiv într-un spațiu revendicat de Rusia. Marți seară, ministrul de Externe pleda pentru continuarea dialogului cu Rusia, cu care am avea interese economice. A uitat însă să ne spună ce avantaje economice a avut vreodată România din relațiile cu Rusia și ce consecințe dezastruoase pentru România, NATO și UE ar avea cedarea definitivă a Republicii Moldova către Rusia lui Putin. Și așa se face că, deși suntem singurii care putem susține orientarea pro-occidentală a Moldovei, noi ne străduim să nu-l supărăm pe șeful de la Kremlin.
- PNL a provocat un conflict cu premierul Cioloș, cerându-i să introducă un al doilea tur de scrutin pentru alegerile locale prin ordonanță de urgență. Premierul a refuzat, invocând existența unei legi adoptate de Parlament. Cui folosește această confruntare?
- Avem de-a face cu un joc politic de-a dreptul mizerabil din partea PNL, care încearcă să arunce în curtea guvernului Cioloș, pisica moartă a unui posibil eșec, la viitoarele alegeri locale. Îl numesc mizerabil și necinstit, pentru că PNL a votat alături de PSD legea electorală în formula actuală, care prevede un singur tur de scrutin pentru alegerea primarilor și președinților de CJ, și s-a opus, tot alături de PSD, modificării acestei legi de către guvernul Cioloș. Sub presiunea propriilor aleși locali, care sunt avantajați de actualul sistem, PNL și PSD au sacrificat interesul public, care dicta o largă reprezentativitate și o solidă legitimitate a aleșilor locali. PNL a uitat că nici Klaus Iohannis nu ar fi devenit președinte dacă alegerile prezidențiale s-ar fi desfășurat într-un singur tur de scrutin și nu a calculat că va împărți electoratul anti-psd-ist cu independenții, din care unii, susținuți de societatea civilă, cum este Nicușor Dan la București, vor obține probabil un mare număr de voturi. Fără un al doilea tur de scrutin, PNL nu va putea recupera voturile pierdute în primul și va favoriza victoria partidului-monolit PSD. Când sondajele i-au trezit la realitatea unei probabile înfrângeri, liderii PNL s-au gândit că bine ar fi să-i ceară în mod ipocrit lui Dacian Cioloș, să schimbe prin ordonanță de urgență ce au votat ei în Parlament, știind că modificarea legii electorale prin OUG, cu mai puțin de un an înainte de alegeri, este vulnerabilă din punct de vedere juridic și contravine recomandărilor Comisiei de la Veneția. Liberalii ar fi avut o soluție onorabilă pentru alegerile locale: să desemneze candidați curați și puternici și să colaboreze cu societatea civilă, susținând, în anumite cazuri, un candidat independent valoros. În schimb, îi vedem promovând la București candidatura dubiosului Cristian Bușoi, apropiat de clanul Duicu și suspectat că ar fi profitat de despăgubiri ilegale. Aflăm din presă că domnul Bușoi ar fi fost propus de directorul SRI, Eduard Hellvig, și ne înfiorăm la gândul că SRI s-ar putea implica în politică și că, după ce Elena Udrea a compromis alegerile din 2012 promovând candidatura lui Silviu Prigoană, PNL merge azi pe aceeași cale, promovând un candidat sortit eșecului, pentru a-i face pe plac unui amic al președintelui. Alte măști, aceeași piesă? În tot cazul, falimentul moral și politic al PNL, ca partid de opoziție, se conturează ca una din primele certitudini ale anului 2016.