Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Norman Davies, "Istoria Poloniei. Te­renul de joacă al lui Dumnezeu", vol. I, "De la origini până în 1795", 488 p.; vol. II, "Din 1795 până în prezent", 632 p., Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40).

Pentru amatorii de istorie, recomand acest titlu toc­mai pentru că autorul britanic, profesor la Cambridge, scrie pe cât posibil fără părtinire (chiar Ministerul Educației din Polonia a inclus cartea pe lista lecturilor obligatorii în învățământul de stat). Se știe că istoria ca știință nu poate fi redusă la povestirea cronologică a evenimentelor sau la explicația acestora prin grile ideologice. Încercările de stabilire a unor "legi ale is­to­riei" în funcție de care să fie interpretate eveni­men­tele succesive au fost sortite eșecului. În plus, cerce­tă­torul format într-o anume comunitate - etnică, po­li­ti­că, religioasă etc. - e tentat să transfigureze trecutul ace­lei colectivități, să-i supraliciteze rolul. Chiar și atunci când intervin comandamente ideo­logice (cum s-a întâmplat după 1945 în Europa de Est), istoricul tinde în mod normal să țină partea propriei națiuni, să-i gă­seas­că "scu­ze" pentru ratarea vre­unui mo­ment esen­țial ce i-ar fi des­­chis alt traseu geo­po­litic. "Mi­turi­le fon­datoare" ale unui popor își au sur­sa tocmai în aceste oca­zii pierdute, în eco­u­rile unor tragedii care, la mo­men­tul producerii lor, pă­reau accidentale sau minore. Ce vreau să spun e că o is­torie obiectivă e foarte greu de scris, iar Nor­man Davies tocmai asta și-a propus în "Istoria Polo­niei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu". Subtitlul su­ge­rează cât de zbuciumat a fost trecutul acestei țări, cu suișuri și coborâșuri, cu mișcări în spațiu ale grani­țelor sale (mutate în timp cu peste 1000 de km), cu dis­pariția de pe hartă (anunțată de potopul in­vaziilor stră­ine din sec. XVIII) și re­naș­terea ei generată de destră­marea im­periilor ce și-o îm­păr­ți­seră. Po­lonia a avut o dez­vol­­tare apar­te începând de la mij­locul sec. XVI: o Republică nobi­liară, a șleh­tei (casta supra­dez­voltată a no­bilimii), condusă - du­pă dis­pa­riția primelor dinastii ere­di­tare, ale Piastilor și Jagellonilor - de un rege ales și controlat de totalitatea nobilimii. Libertățile șlehtei, in­clu­siv dreptul oricărui nobil de a bloca o decizie a pu­te­rii regale sau a Seimului (adu­na­rea reprezen­tan­ți­lor nobilimii), au generat treptat o sta­re de anarhie, căreia Republica, înconjurată de im­perii și de state cu mo­narhi absoluți, nu i-a rezistat. Norman Davies cer­ce­tea­ză detașat și ri­guros toate datele acestui parcurs, de la condițiile de me­­diu natural, de culoar în­tre Europa și Asia, la cele eco­nomice, etnice, religioase, politico-mi­­litare, găsind motivele mă­re­ției, decăderii și supra­vie­țuirii Poloniei după invazii din toate părțile ce au culminat cu împăr­ți­rea terito­riu­lui. Istoricul englez justifică ascensiunea demo­cra­ției nobiliare poloneze și declinul ei brutal prin prisma civilizației pe care au fă­urit-o din sinteza va­lorilor occidentale cu cele orien­ta­le-slave. Un creuzet în care s-a format o cul­tură mul­tietnică: pe teritoriul instabil al Republicii conviețuiau po­lonezi, lituanieni, ger­mani, evrei, ucrai­neni ș.a. Ex­punerea succesiunii regi­mu­rilor politice este dublată de analiza doctrinelor politice, sociale, economice domi­nan­te în diferite epoci și ilustrate cu statistici, hărți, dia­grame, dar și cu opere ar­tistice.
Nu lipsesc din tabloul complex referințe la relațiile polonezilor cu Țările Române (Moldova a fost în sec. XV sub suzeranitate poloneză, Transilvania i-a dat Po­lo­niei, prin Ștefan Báthori, un mare rege) sau cu Ro­mâ­nia modernă, țară în care s-au refugiat auto­ri­tățile ei după înfrângerea din 1939 și reîmpărțirea teri­to­riului între Germania și URSS. O analiză nuanțată e făcută și perioadei postbelice, între granițele trasate de Stalin, cu o mulțime de amănunte care ne ajută să înțelegem re­zistența poloneză la tentativele de anulare a identității na­ționale. Ni se lămurește astfel și de ce tocmai în Po­lonia "socialismul triumfător" a primit cea mai dură lovitură, marcând începutul prăbușirii sale. Davies nu e însă, cum s-ar putea crede, un admirator necon­di­țio­nat al polonității și nu ezită să amendeze excesele ace­lei societăți de-a lungul vremii, capcanele în care ea s-a aruncat prin exacerbarea propriului rol istoric, prin ex­cesul de naționalism, prin șovinism și antisemitism. Du­pă lectura celor două volume, predominantă e to­tuși admirația față de ca­pacitatea polonezilor de a rezista tuturor intemperiilor, felul cum au rămas o echipă națională pe "terenul de joacă al lui Dumnezeu".