Pentru amatorii de istorie, recomand acest titlu tocmai pentru că autorul britanic, profesor la Cambridge, scrie pe cât posibil fără părtinire (chiar Ministerul Educației din Polonia a inclus cartea pe lista lecturilor obligatorii în învățământul de stat). Se știe că istoria ca știință nu poate fi redusă la povestirea cronologică a evenimentelor sau la explicația acestora prin grile ideologice. Încercările de stabilire a unor "legi ale istoriei" în funcție de care să fie interpretate evenimentele succesive au fost sortite eșecului. În plus, cercetătorul format într-o anume comunitate - etnică, politică, religioasă etc. - e tentat să transfigureze trecutul acelei colectivități, să-i supraliciteze rolul. Chiar și atunci când intervin comandamente ideologice (cum s-a întâmplat după 1945 în Europa de Est), istoricul tinde în mod normal să țină partea propriei națiuni, să-i găsească "scuze" pentru ratarea vreunui moment esențial ce i-ar fi deschis alt traseu geopolitic. "Miturile fondatoare" ale unui popor își au sursa tocmai în aceste ocazii pierdute, în ecourile unor tragedii care, la momentul producerii lor, păreau accidentale sau minore. Ce vreau să spun e că o istorie obiectivă e foarte greu de scris, iar Norman Davies tocmai asta și-a propus în "Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu". Subtitlul sugerează cât de zbuciumat a fost trecutul acestei țări, cu suișuri și coborâșuri, cu mișcări în spațiu ale granițelor sale (mutate în timp cu peste 1000 de km), cu dispariția de pe hartă (anunțată de potopul invaziilor străine din sec. XVIII) și renașterea ei generată de destrămarea imperiilor ce și-o împărțiseră. Polonia a avut o dezvoltare aparte începând de la mijlocul sec. XVI: o Republică nobiliară, a șlehtei (casta supradezvoltată a nobilimii), condusă - după dispariția primelor dinastii ereditare, ale Piastilor și Jagellonilor - de un rege ales și controlat de totalitatea nobilimii. Libertățile șlehtei, inclusiv dreptul oricărui nobil de a bloca o decizie a puterii regale sau a Seimului (adunarea reprezentanților nobilimii), au generat treptat o stare de anarhie, căreia Republica, înconjurată de imperii și de state cu monarhi absoluți, nu i-a rezistat. Norman Davies cercetează detașat și riguros toate datele acestui parcurs, de la condițiile de mediu natural, de culoar între Europa și Asia, la cele economice, etnice, religioase, politico-militare, găsind motivele măreției, decăderii și supraviețuirii Poloniei după invazii din toate părțile ce au culminat cu împărțirea teritoriului. Istoricul englez justifică ascensiunea democrației nobiliare poloneze și declinul ei brutal prin prisma civilizației pe care au făurit-o din sinteza valorilor occidentale cu cele orientale-slave. Un creuzet în care s-a format o cultură multietnică: pe teritoriul instabil al Republicii conviețuiau polonezi, lituanieni, germani, evrei, ucraineni ș.a. Expunerea succesiunii regimurilor politice este dublată de analiza doctrinelor politice, sociale, economice dominante în diferite epoci și ilustrate cu statistici, hărți, diagrame, dar și cu opere artistice.
Nu lipsesc din tabloul complex referințe la relațiile polonezilor cu Țările Române (Moldova a fost în sec. XV sub suzeranitate poloneză, Transilvania i-a dat Poloniei, prin Ștefan Báthori, un mare rege) sau cu România modernă, țară în care s-au refugiat autoritățile ei după înfrângerea din 1939 și reîmpărțirea teritoriului între Germania și URSS. O analiză nuanțată e făcută și perioadei postbelice, între granițele trasate de Stalin, cu o mulțime de amănunte care ne ajută să înțelegem rezistența poloneză la tentativele de anulare a identității naționale. Ni se lămurește astfel și de ce tocmai în Polonia "socialismul triumfător" a primit cea mai dură lovitură, marcând începutul prăbușirii sale. Davies nu e însă, cum s-ar putea crede, un admirator necondiționat al polonității și nu ezită să amendeze excesele acelei societăți de-a lungul vremii, capcanele în care ea s-a aruncat prin exacerbarea propriului rol istoric, prin excesul de naționalism, prin șovinism și antisemitism. După lectura celor două volume, predominantă e totuși admirația față de capacitatea polonezilor de a rezista tuturor intemperiilor, felul cum au rămas o echipă națională pe "terenul de joacă al lui Dumnezeu".