O putere europeană în turism: BULGARIA

- Paradisul schiorilor şi al tradiţiilor bine păstrate -

În perioada ianuarie-decembrie 2015, un număr de circa 7 milioane de turişti străini au vizitat Bul­garia! În aceeaşi perioadă, un număr de aproape cinci ori mai mic de vizitatori străini a călcat pământul României. La o populaţie de circa 19 milioane de ro­mâni, s-au înregistrat doar peste un milion şi jumătate de turişti de peste hotare, în timp ce, în ţara vecină din sud, la 6,9 milioane de locuitori, s-au înregistrat cele 7 mi­li­oane menţionate. O altă statistică vine să ne uimească: în 2013, 2014 şi 2015, pentru prima oară în ultimul sfert de secol, numărul turiştilor români care au vizitat Bulgaria l-a depăşit pe cel al germanilor (între 940.000 - 960.000 români, faţă de 680.000 - 690.000 germani), România situându-se pe locul întâi, la dis­tan­ţă apreciabilă de alte ţări europene din care Bul­garia şi-a atras turiştii. Toată lumea ştie că, pe litoralul Mării Negre din ţara vecină, restaurantele bulgăreşti ofe­ră meniul şi în limba română, ospătarii vorbesc ro­mâneşte, iar oficiile de schimb valutar afişează şi cursul leului, alături de principalele valute. Situaţia s-a generalizat în staţiunile balneare, în cele de schi şi în zo­nele cu terenuri de golf. Tot mai des se vorbeşte de "miracolul bulgar", rezultând dintr-o remarcabilă mo­destie la scară naţională, din grija aproape obsesivă pentru servicii, din resursele naturale şi culturale fără egal şi din echilibrul preţ/calitate de invidiat. Într-o ex­cursie recentă, am avut ocazia să vizitez staţiunile de schi cele mai importante: Borovets, Bansko şi Pam­po­rovo, cu opriri în diverse alte localităţi pitoreşti, precum Shiroka Laka şi Zlatograd. O excursie din care s-a văzut, pe lângă prezentarea unor facilităţi şi fru­mu­seţi turistice nebănuite şi a unei filosofii de succes în domeniul promovării acestora, respectul pe care ve­ci­nii noştri îl mai poartă cuvântului scris, presei tipă­ri­te şi online, publicităţii "la faţa locului", mult mai efi­cientă uneori decât publicitatea televizată. Pe scurt, iată doar câteva dintre tentaţiile cu care gazdele noas­tre au gândit întărirea prezenţei româneşti pe piaţa bul­gară, dacă se poate, până la două milioane de turişti...

Serdica da, Şibot nu

Hotelul "Arena di Serdica" este singurul hotel de cinci stele din Europa aşezat pe un amfiteatru al unui oraş roman, numit Serdica (capitala provinciei Dacia Inferior, fondată în anul 272 d.Hr.). Descoperit cu oca­zia săpăturilor pentru fundaţie, zidurile monumentale au determinat schimbarea proiectului şi integrarea ves­tigiilor antice în structura arhitecturală. Aşa s-a ajuns ca turiştii, în drum spre bazinele de apă minerală şi sălile de fitness, de tratamente şi masaj din sectorul aşa-zis de spa, să treacă printre zidurile ce datează din secolul al II-lea după Hristos, ascultând parcă, impreg­nate în pietrele reci, zgomotul luptelor de gladiatori, vuietul mulţimii şi agitaţia carelor de luptă. Cercetat de vestitul arheolog Nikolai Ovcharov, amfiteatrul es­te al treilea ca mărime din Europa, putând găzdui, în vre­mea împăratului Traian, peste 25.000 de spectatori. Primind de la marele împărat cuceritor al Daciei titlul de "Ulpia Serdica", ca însemn al autonomiei sale ad­ministrative, oraşul a fost numit în antichitate "cel mai strălucit oraş al serdilor". Mai târziu, marele împărat bizantin Constantin cel Mare (527-565) îl va numi "Roma mea". După adoptarea creş­ti­nismului, oraşul se va numi Sofia, preluând nu­mele înţelepciunii divine. Treptat, componenţa et­ni­că se schimbă, populaţia orăşenească devine do­mi­nant slavă. În fine, la 18 secole de la ridicarea lui, oraşul roman reînvie în chip neaşteptat. Oa­me­nii de ştiinţă slavi/bulgari de azi, alături de auto­ri­tă­ţile municipale şi statale, îi acordă un respect ne­mărginit, deşi romanitatea şi latinitatea nu fac parte din structura etnică şi lingvistică locală. A fost res­taurată doar a şasea parte, iar restul îşi aşteaptă rândul sub pământ şi chiar la vedere, într-o staţie de metrou ("Serdica") şi pe străzile în­vecinate. Ambiţioşii ar­he­ologi visează la ziua când clădirile moderne, une­le interbelice, printre care Institutul German Goethe, vor fi demolate şi, în locul lor, vor ieşi la ivea­lă piaţa, cartierele, clădirile publice şi stră­zile pavate cu dale de acum două mii de ani, ca la Pompei. Dacă acest lu­cru se va întâmpla, So­fia va fi probabil primul oraş modern european care şi-ar pune mai pre­sus ves­tigiile arheolo­gi­ce decât structura sa de arhitectură actuală. Ar fi un sacrificiu fără prece­dent pe altarul istoriei şi culturii. Oare es­te cazul să ne amintim de ora­şul roman descoperit acum patru ani la Şibot, în Transilvania, extrem de bine conservat şi întins pe o suprafaţă apreciabilă, pe traseul autostrăzii Deva-Nădlac, care a fost ras cu buldozerul, cu aprobarea Ministerului Culturii şi a Muzeului de Istorie din Si­biu?

BANSKO, capitala de iarnă a Balcanilor

Ajungem la munte, la Bansko, supranumit "Ca­pi­tala de iarnă a Bal­ca­nilor". Un adevărat paradis al schiorilor! Vârfuri de peste 2500 de me­tri, pârtii întinse pe 75 de kilometri, inclusiv pen­tru competiţii internaţionale, zăpadă na­tu­rală de circa 50 de centimetri, curenţi de aer pri­e­tenoşi, venind din văile munţilor Pirin, care garantează schiatul până în luna mai, mai exact până după Paşte. Un "Paşte al schiorilor", cum le place localnicilor să spună, amintind că, în Bulgaria, la fel ca în unele locuri din România, se mai sărbătoreşte, încă, un alt paşte decât cel creştin: "Paştele cailor". Cea mai vestită loca­litate pentru această sărbătoare este Zlatograd, o rezervaţie de arhitectură şi tradiţii, de muzee şi cimpoieşi veseli şi mustăcioşi care, dintr-un burduf enorm de viţel, scot melodiile atât de specifice Balcanilor. Revenind la Bansko, am observat liniile de telecabină întinse pe 22 de kilometri, care te pot duce în "inima" din care pleacă pârtiile de slalom uriaş. De notat că întreaga infrastructură este construită de marile firme austriece şi germane din domeniu, oferă garanţii de siguranţă şi supraveghere non stop, pentru evitarea accidentelor. De la Bansko, fa­cem un salt la Borovets, o altă staţiune de po­veste, unde se defăşoară competiţii de nivel eu­ro­pean şi internaţional. Aici, faima o face vâr­ful Musala, de 2925 de metri, cu cele 24 de pâr­tii care "izvorăsc" de pe versanţii parcă ne­sfârşiţi. Aici a crescut şi a învăţat monstrul sacru al schiului bulgar, Petar Popangelov, deţinătorul a 128 de cupe şi 180 de medalii. O pârtie de 1085 de metri îi poartă numele. Localnicii se mândresc că la Borovets s-a ţinut primul congres al Uniunii de schi din Bulgaria, în anul 1934, iar în 1981, tot aici s-a ţinut Cupa Mondială de Schi alpin. În februarie 2013, s-a desfăşurat Cupa Europeană de slalom şi slalom uriaş la bărbaţi. Mai la sud cu 160 de kilo­metri, la o altitudine de 1650 de metri, în Munţii Rodopi, te întâmpină com­plexul turistic Pam­porovo, aflat în cea mai însorită lo­ca­litate din Bulgaria (240 de zile pe an), unde se poa­­te totuşi schia până du­pă Paşte. Graţie pantelor sale lente, a fost declarat "cel mai bun centru de schiori începători din Eu­ropa" de către mai mul­te organizaţii internaţionale, printre care "Neilson Ac­tive Holidays". În momen­tul vizitei noastre, Ilyia Cernev, proprietarul unei agenţii de turism locale, ne-a informat că pe pârtiile din Pamporovo schiau cir­ca 750 de români.

Nestemate arheologice

O excursie de cinci zile este suficientă pentru a te lă­muri asupra multor as­pec­te nebănuite despre o ţară. Am trecut prin Bul­garia de mai mult de 30 de ori, în ultimii ani. Mereu pe drumurile de tranzit, me­reu în grabă, mereu atent doar la regulile de cir­culaţie şi la radarele poliţiei. Acum, îmi dau seama că Bulgaria profundă este altceva, parcă o altă ţară... Are o experienţă nebănuită în turism, ştie să-şi pri­meas­că oaspeţii, să-i atragă ca un magnet. Ştie să facă nu numai turism de iarnă şi de vară; ştie să facă turism cultural, având o bază impresionantă de circa 40.000 de monumente istorice listate, 36 de rezervaţii cultu­ra­le, 330 de muzee şi galerii de artă. Aici s-au descoperit 15 cavouri din vremea tracilor, pe valea Regilor traci. În necropola de la Varna a fost descoperită cea mai veche comoară de podoabe de aur prelucrat din lume. A fost descoperit sanctuarul zeului Dionis, la Per­pe­rikon, şi tot acolo a fost găsit mormântul lui Orfeu. Pe insula "Sveti Ivan" au fost descoperite şi confirmate ştiinţific moaştele Sfântului Ioan Botezătorul! Iată o putere europeană în turism, un exemplu de la care autorităţile române ar trebui să ia notiţe. După mine, orice candidat politic (pe tehnocraţi îi punem, cu sim­patie, în paranteze) la postul de ministru al Culturii şi al Turismului de la Bucureşti ar trebui să fie condiţio­nat măcar de un stagiu de două săptămâni în Bulgaria. Păcat că marele nostru rege, Carol I, a refuzat oferta de a fi şi regele Bulgariei, imediat după eliberarea de sub jugul otoman, din 1878. Poate am fi avut şi astăzi un regat comun româno-bulgar, şi am avea mai multă mo­des­tie şi mai multă înţelepciune, iubire de ţară şi res­pect pentru identitatea naţională.