O putere europeană în turism: BULGARIA

Ion Longin Popescu
- Paradisul schiorilor și al tradițiilor bine păstrate -

În perioada ianuarie-decembrie 2015, un număr de circa 7 milioane de turiști străini au vizitat Bul­garia! În aceeași perioadă, un număr de aproape cinci ori mai mic de vizitatori străini a călcat pământul României. La o populație de circa 19 milioane de ro­mâni, s-au înregistrat doar peste un milion și jumătate de turiști de peste hotare, în timp ce, în țara vecină din sud, la 6,9 milioane de locuitori, s-au înregistrat cele 7 mi­li­oane menționate. O altă statistică vine să ne uimească: în 2013, 2014 și 2015, pentru prima oară în ultimul sfert de secol, numărul turiștilor români care au vizitat Bulgaria l-a depășit pe cel al germanilor (între 940.000 - 960.000 români, față de 680.000 - 690.000 germani), România situându-se pe locul întâi, la dis­tan­ță apreciabilă de alte țări europene din care Bul­garia și-a atras turiștii. Toată lumea știe că, pe litoralul Mării Negre din țara vecină, restaurantele bulgărești ofe­ră meniul și în limba română, ospătarii vorbesc ro­mânește, iar oficiile de schimb valutar afișează și cursul leului, alături de principalele valute. Situația s-a generalizat în stațiunile balneare, în cele de schi și în zo­nele cu terenuri de golf. Tot mai des se vorbește de "miracolul bulgar", rezultând dintr-o remarcabilă mo­destie la scară națională, din grija aproape obsesivă pentru servicii, din resursele naturale și culturale fără egal și din echilibrul preț/calitate de invidiat. Într-o ex­cursie recentă, am avut ocazia să vizitez stațiunile de schi cele mai importante: Borovets, Bansko și Pam­po­rovo, cu opriri în diverse alte localități pitorești, precum Shiroka Laka și Zlatograd. O excursie din care s-a văzut, pe lângă prezentarea unor facilități și fru­mu­seți turistice nebănuite și a unei filosofii de succes în domeniul promovării acestora, respectul pe care ve­ci­nii noștri îl mai poartă cuvântului scris, presei tipă­ri­te și online, publicității "la fața locului", mult mai efi­cientă uneori decât publicitatea televizată. Pe scurt, iată doar câteva dintre tentațiile cu care gazdele noas­tre au gândit întărirea prezenței românești pe piața bul­gară, dacă se poate, până la două milioane de turiști...

Serdica da, Șibot nu

Hotelul "Arena di Serdica" este singurul hotel de cinci stele din Europa așezat pe un amfiteatru al unui oraș roman, numit Serdica (capitala provinciei Dacia Inferior, fondată în anul 272 d.Hr.). Descoperit cu oca­zia săpăturilor pentru fundație, zidurile monumentale au determinat schimbarea proiectului și integrarea ves­tigiilor antice în structura arhitecturală. Așa s-a ajuns ca turiștii, în drum spre bazinele de apă minerală și sălile de fitness, de tratamente și masaj din sectorul așa-zis de spa, să treacă printre zidurile ce datează din secolul al II-lea după Hristos, ascultând parcă, impreg­nate în pietrele reci, zgomotul luptelor de gladiatori, vuietul mulțimii și agitația carelor de luptă. Cercetat de vestitul arheolog Nikolai Ovcharov, amfiteatrul es­te al treilea ca mărime din Europa, putând găzdui, în vre­mea împăratului Traian, peste 25.000 de spectatori. Primind de la marele împărat cuceritor al Daciei titlul de "Ulpia Serdica", ca însemn al autonomiei sale ad­ministrative, orașul a fost numit în antichitate "cel mai strălucit oraș al serdilor". Mai târziu, marele împărat bizantin Constantin cel Mare (527-565) îl va numi "Roma mea". După adoptarea creș­ti­nismului, orașul se va numi Sofia, preluând nu­mele înțelepciunii divine. Treptat, componența et­ni­că se schimbă, populația orășenească devine do­mi­nant slavă. În fine, la 18 secole de la ridicarea lui, orașul roman reînvie în chip neașteptat. Oa­me­nii de știință slavi/bulgari de azi, alături de auto­ri­tă­țile municipale și statale, îi acordă un respect ne­mărginit, deși romanitatea și latinitatea nu fac parte din structura etnică și lingvistică locală. A fost res­taurată doar a șasea parte, iar restul își așteaptă rândul sub pământ și chiar la vedere, într-o stație de metrou ("Serdica") și pe străzile în­vecinate. Ambițioșii ar­he­ologi visează la ziua când clădirile moderne, une­le interbelice, printre care Institutul German Goethe, vor fi demolate și, în locul lor, vor ieși la ivea­lă piața, cartierele, clădirile publice și stră­zile pavate cu dale de acum două mii de ani, ca la Pompei. Dacă acest lu­cru se va întâmpla, So­fia va fi probabil primul oraș modern european care și-ar pune mai pre­sus ves­tigiile arheolo­gi­ce decât structura sa de arhitectură actuală. Ar fi un sacrificiu fără prece­dent pe altarul istoriei și culturii. Oare es­te cazul să ne amintim de ora­șul roman descoperit acum patru ani la Șibot, în Transilvania, extrem de bine conservat și întins pe o suprafață apreciabilă, pe traseul autostrăzii Deva-Nădlac, care a fost ras cu buldozerul, cu aprobarea Ministerului Culturii și a Muzeului de Istorie din Si­biu?

BANSKO, capitala de iarnă a Balcanilor

Ajungem la munte, la Bansko, supranumit "Ca­pi­tala de iarnă a Bal­ca­nilor". Un adevărat paradis al schiorilor! Vârfuri de peste 2500 de me­tri, pârtii întinse pe 75 de kilometri, inclusiv pen­tru competiții internaționale, zăpadă na­tu­rală de circa 50 de centimetri, curenți de aer pri­e­tenoși, venind din văile munților Pirin, care garantează schiatul până în luna mai, mai exact până după Paște. Un "Paște al schiorilor", cum le place localnicilor să spună, amintind că, în Bulgaria, la fel ca în unele locuri din România, se mai sărbătorește, încă, un alt paște decât cel creștin: "Paștele cailor". Cea mai vestită loca­litate pentru această sărbătoare este Zlatograd, o rezervație de arhitectură și tradiții, de muzee și cimpoieși veseli și mustăcioși care, dintr-un burduf enorm de vițel, scot melodiile atât de specifice Balcanilor. Revenind la Bansko, am observat liniile de telecabină întinse pe 22 de kilometri, care te pot duce în "inima" din care pleacă pârtiile de slalom uriaș. De notat că întreaga infrastructură este construită de marile firme austriece și germane din domeniu, oferă garanții de siguranță și supraveghere non stop, pentru evitarea accidentelor. De la Bansko, fa­cem un salt la Borovets, o altă stațiune de po­veste, unde se defășoară competiții de nivel eu­ro­pean și internațional. Aici, faima o face vâr­ful Musala, de 2925 de metri, cu cele 24 de pâr­tii care "izvorăsc" de pe versanții parcă ne­sfârșiți. Aici a crescut și a învățat monstrul sacru al schiului bulgar, Petar Popangelov, deținătorul a 128 de cupe și 180 de medalii. O pârtie de 1085 de metri îi poartă numele. Localnicii se mândresc că la Borovets s-a ținut primul congres al Uniunii de schi din Bulgaria, în anul 1934, iar în 1981, tot aici s-a ținut Cupa Mondială de Schi alpin. În februarie 2013, s-a desfășurat Cupa Europeană de slalom și slalom uriaș la bărbați. Mai la sud cu 160 de kilo­metri, la o altitudine de 1650 de metri, în Munții Rodopi, te întâmpină com­plexul turistic Pam­porovo, aflat în cea mai însorită lo­ca­litate din Bulgaria (240 de zile pe an), unde se poa­­te totuși schia până du­pă Paște. Grație pantelor sale lente, a fost declarat "cel mai bun centru de schiori începători din Eu­ropa" de către mai mul­te organizații internaționale, printre care "Neilson Ac­tive Holidays". În momen­tul vizitei noastre, Ilyia Cernev, proprietarul unei agenții de turism locale, ne-a informat că pe pârtiile din Pamporovo schiau cir­ca 750 de români.

Nestemate arheologice

O excursie de cinci zile este suficientă pentru a te lă­muri asupra multor as­pec­te nebănuite despre o țară. Am trecut prin Bul­garia de mai mult de 30 de ori, în ultimii ani. Mereu pe drumurile de tranzit, me­reu în grabă, mereu atent doar la regulile de cir­culație și la radarele poliției. Acum, îmi dau seama că Bulgaria profundă este altceva, parcă o altă țară... Are o experiență nebănuită în turism, știe să-și pri­meas­că oaspeții, să-i atragă ca un magnet. Știe să facă nu numai turism de iarnă și de vară; știe să facă turism cultural, având o bază impresionantă de circa 40.000 de monumente istorice listate, 36 de rezervații cultu­ra­le, 330 de muzee și galerii de artă. Aici s-au descoperit 15 cavouri din vremea tracilor, pe valea Regilor traci. În necropola de la Varna a fost descoperită cea mai veche comoară de podoabe de aur prelucrat din lume. A fost descoperit sanctuarul zeului Dionis, la Per­pe­rikon, și tot acolo a fost găsit mormântul lui Orfeu. Pe insula "Sveti Ivan" au fost descoperite și confirmate științific moaștele Sfântului Ioan Botezătorul! Iată o putere europeană în turism, un exemplu de la care autoritățile române ar trebui să ia notițe. După mine, orice candidat politic (pe tehnocrați îi punem, cu sim­patie, în paranteze) la postul de ministru al Culturii și al Turismului de la București ar trebui să fie condițio­nat măcar de un stagiu de două săptămâni în Bulgaria. Păcat că marele nostru rege, Carol I, a refuzat oferta de a fi și regele Bulgariei, imediat după eliberarea de sub jugul otoman, din 1878. Poate am fi avut și astăzi un regat comun româno-bulgar, și am avea mai multă mo­des­tie și mai multă înțelepciune, iubire de țară și res­pect pentru identitatea națională.