Mă numesc Georgeta Baba, sunt din Bucureşti şi îndrăznesc să vă scriu, pentru că se apropie un eveniment major, Crăciunul, şi acesta este felul meu de a-mi manifesta bucuria uriaşă şi emoţia, comunicând cu voi, pe care vă simt apropiaţi şi "pe aceeaşi lungime de undă".
Am urmărit în ultimele numere ale revistei, cum văd anumiţi oameni celebri lupta aceasta cu "urâtul", pe care o ducem fiecare dintre noi. Şi m-am gândit să vă împărtăşesc şi eu "reţeta" mea infailibilă, de a fenta mizeria care ne înconjoară. Eu mă încarc cu energie pozitivă şi cu putere pentru toată săptămâna, mergând în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Ceea ce trăiesc acolo mă face să uit de tot ceea ce e urât sau neplăcut în viaţa mea sau în jurul meu. Mărturisindu-L pe Hristos şi încercând, după puterile mele, să-L urmez, îmi aduc în suflet o stare minunată, care nu poate fi învinsă de nici un "urât" din afară. Mulţumindu-I Lui pentru toate darurile minunate pe care Le aduce în viaţa mea, pentru prezenţa Lui continuă lângă mine (chiar şi atunci când sunt tulburată de "realitatea" vieţii), pentru răbdarea şi dragostea Lui infinite şi, mai ales, pentru jertfa Lui pentru noi toţi, pe care nimeni altcineva n-a mai făcut-o, mulţumindu-I, deci, pentru toate şi pentru tot, "urâtul" se micşorează văzând cu ochii, devine abia sesizabil. Îşi mai arată colţii, pentru că nu se poate lăsa învins aşa, cu una cu două, dar nu are nici cea mai mică şansă de victorie, în această luptă care durează toată viaţa noastră, pentru că victoria trebuie - creştini fiind - să fie a Luminii, a Binelui şi a Frumosului, a Păcii şi a Liniştei, adică a Lui Hristos Mântuitorul care ne-a iubit şi ne iubeşte, aşa cum nimeni n-a mai făcut-o până acum, dezinteresat şi necondiţionat şi fără să ceară răsplată pentru asta. Şi ce chinuri infernale a răbdat pentru noi, ca să fim izbăviţi de toate greşelile adunate pe zapis.
Luna aceasta - decembrie - mă face să trăiesc aşa, cumva euforic, în aşteptarea minunii care stă să vină: Naşterea Domnului, cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ar fi putut să ni-l facă. Am primit deja un dar înainte de Sfânta Naştere: ziua Sfântului Nicolae, care anul acesta a căzut duminică, iar Sfânta Liturghie din acea zi m-a făcut să nu-mi mai doresc nimic altceva. Iar pentru ziua de Naşterea Domnului, tot acest dar îl aştept cu nerăbdare: participarea la Sfintele Slujbe, care vor ţine mai multe zile, şi minunatele colinde cântate în biserică, ce mă fac să plâng de bucurie: "Leru-i Ler, Leru-i Ler, Leru-i Ler şi Domn din Cer".
În concluzie, pentru că m-am lungit la scris şi - din păcate - nu am talentul acesta pe care voi, dragilor, îl aveţi, de a transpune sentimentele în vorbe frumoase, vreau doar să spun că rugăciunea continuă, şi căutarea lui Dumnezeu în sfintele biserici mi se pare cea mai bună armă în lupta cu urâtul. Ca să nu mai vorbesc de desăvârşita Taină a Sfintei Împărtăşanii, care, efectiv, pune la pământ orice formă de urât.
Dragii mei, se Naşte Domnul, Fecioara îşi caută deja loc să-L aducă în lume. Noi oare suntem pregătiţi să-L primim? Sunt sigură că dacă fiecare din noi I-am deschide uşa sufletului, ar intra şi ar goni tot "urâtul". Nu sunt eu vrednică să mă pronunţ pentru toată lumea, Dumnezeu ne-a lăsat fiecăruia libertatea de a alege, eu, în felul acesta, scriindu-vă vouă, "strig" tuturor: "Alegeţi-L pe El! Alegeţi-L pe Domnul Hristos! Hristos înseamnă salvarea de «urât»!".
Cu mult drag, vă doresc ca Naşterea Domnului să vă aducă bucurie şi pace în suflete.
GEORGETA BABA - str. Pupitrului 35, Bucureşti
P.S. Să mă iertaţi, sunt foarte emoţionată, cele ce le-am spus chiar le simt, nu trebuie să mă luaţi în seamă, este doar strigătul meu de bucurie. Mulţumesc pentru tot şi La mulţi ani!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
