Mă numesc Georgeta Baba, sunt din București și îndrăznesc să vă scriu, pentru că se apropie un eveniment major, Crăciunul, și acesta este felul meu de a-mi manifesta bucuria uriașă și emoția, comunicând cu voi, pe care vă simt apropiați și "pe aceeași lungime de undă".
Am urmărit în ultimele numere ale revistei, cum văd anumiți oameni celebri lupta aceasta cu "urâtul", pe care o ducem fiecare dintre noi. Și m-am gândit să vă împărtășesc și eu "rețeta" mea infailibilă, de a fenta mizeria care ne înconjoară. Eu mă încarc cu energie pozitivă și cu putere pentru toată săptămâna, mergând în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Ceea ce trăiesc acolo mă face să uit de tot ceea ce e urât sau neplăcut în viața mea sau în jurul meu. Mărturisindu-L pe Hristos și încercând, după puterile mele, să-L urmez, îmi aduc în suflet o stare minunată, care nu poate fi învinsă de nici un "urât" din afară. Mulțumindu-I Lui pentru toate darurile minunate pe care Le aduce în viața mea, pentru prezența Lui continuă lângă mine (chiar și atunci când sunt tulburată de "realitatea" vieții), pentru răbdarea și dragostea Lui infinite și, mai ales, pentru jertfa Lui pentru noi toți, pe care nimeni altcineva n-a mai făcut-o, mulțumindu-I, deci, pentru toate și pentru tot, "urâtul" se micșorează văzând cu ochii, devine abia sesizabil. Își mai arată colții, pentru că nu se poate lăsa învins așa, cu una cu două, dar nu are nici cea mai mică șansă de victorie, în această luptă care durează toată viața noastră, pentru că victoria trebuie - creștini fiind - să fie a Luminii, a Binelui și a Frumosului, a Păcii și a Liniștei, adică a Lui Hristos Mântuitorul care ne-a iubit și ne iubește, așa cum nimeni n-a mai făcut-o până acum, dezinteresat și necondiționat și fără să ceară răsplată pentru asta. Și ce chinuri infernale a răbdat pentru noi, ca să fim izbăviți de toate greșelile adunate pe zapis.
Luna aceasta - decembrie - mă face să trăiesc așa, cumva euforic, în așteptarea minunii care stă să vină: Nașterea Domnului, cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ar fi putut să ni-l facă. Am primit deja un dar înainte de Sfânta Naștere: ziua Sfântului Nicolae, care anul acesta a căzut duminică, iar Sfânta Liturghie din acea zi m-a făcut să nu-mi mai doresc nimic altceva. Iar pentru ziua de Nașterea Domnului, tot acest dar îl aștept cu nerăbdare: participarea la Sfintele Slujbe, care vor ține mai multe zile, și minunatele colinde cântate în biserică, ce mă fac să plâng de bucurie: "Leru-i Ler, Leru-i Ler, Leru-i Ler și Domn din Cer".
În concluzie, pentru că m-am lungit la scris și - din păcate - nu am talentul acesta pe care voi, dragilor, îl aveți, de a transpune sentimentele în vorbe frumoase, vreau doar să spun că rugăciunea continuă, și căutarea lui Dumnezeu în sfintele biserici mi se pare cea mai bună armă în lupta cu urâtul. Ca să nu mai vorbesc de desăvârșita Taină a Sfintei Împărtășanii, care, efectiv, pune la pământ orice formă de urât.
Dragii mei, se Naște Domnul, Fecioara își caută deja loc să-L aducă în lume. Noi oare suntem pregătiți să-L primim? Sunt sigură că dacă fiecare din noi I-am deschide ușa sufletului, ar intra și ar goni tot "urâtul". Nu sunt eu vrednică să mă pronunț pentru toată lumea, Dumnezeu ne-a lăsat fiecăruia libertatea de a alege, eu, în felul acesta, scriindu-vă vouă, "strig" tuturor: "Alegeți-L pe El! Alegeți-L pe Domnul Hristos! Hristos înseamnă salvarea de «urât»!".
Cu mult drag, vă doresc ca Nașterea Domnului să vă aducă bucurie și pace în suflete.
GEORGETA BABA - str. Pupitrului 35, București
P.S. Să mă iertați, sunt foarte emoționată, cele ce le-am spus chiar le simt, nu trebuie să mă luați în seamă, este doar strigătul meu de bucurie. Mulțumesc pentru tot și La mulți ani!