Când vine vorba de o vizită la doctor, bărbaţii, ca şi copiii, se lasă destul de greu. Dacă pe copii îi mai ademeneşti cu exemple de curaj ale eroilor de poveste, pe majoritatea bărbaţilor e aproape imposibil să-i faci curioşi în chestiuni medicale. Dar şi pentru unii şi pentru alţii există o veste bună: BioFeedback, o metodă de investigaţie exhaustivă la îndemâna oricui. Prin această metodă rapidă, necostisitoare şi nedureroasă de măsurare şi evaluare a caracteristicilor organismului, avem şansa extraordinară să primim un volum impresionant de informaţii despre propriul corp şi despre starea lui de funcţionare. Este ca şi cum s-ar întruni o echipă de 15 specialişti, care ne-ar investiga în amănunt timp de o lună, pentru a ne pune la dispoziţie o sumă de date, începând de la sensibilităţile noastre genetice şi terminând cu tipare din propriul subconştient. Şi totul se petrece în doar 90 de minute.
Cum se realizează concret aceste măsurători? Cu ajutorul unor senzori plasaţi pe cap, la încheieturile mâinilor şi la glezne, cu principiu de funcţionare asemănător electrozilor de la EKG. După măsurarea parametrilor electro-fiziologici ai persoanei, urmează o a doua etapă, în care practicianul face analiza şi interpretarea rezultatelor, cu ajutorul unui program de calculator. Evaluarea durează 90 de minute, dar credeţi-mă, fiecare minut de aşteptare merită din plin!
Drd. NINEL BAUER - specialist în inginerie clinică şi medicală, expert în biofeedback şi neurofeedback, cu peste 5000 de cazuri analizate în 15 ani de practică
- Am ajuns în faţa aparatelor dvs., în urma unei experienţe legate de sănătate, încercând să aflu cauzele care duc la apariţia bolilor şi-am aflat. De aceea, am hotărât să fac publice aceste informaţii cititorilor revistei "Formula AS". Prin urmare, vă întreb ca la şcoală: de ce ar dori cineva să vină să-şi facă o evaluare de biofeedback?
- Investigarea prin Biofeedback oferă şi informaţii care ţin de planul psiho-emoţional?
- Da, dincolo de profilul genetic, care se poate evidenţia la biofeedback, harta emoţională a pacientului relevă informaţii foarte interesante. De ce revine el la obiceiul dăunător de a fuma, de exemplu? Sau de ce mănâncă compulsiv? Sau de ce gândeşte distructiv? Se relevă informaţii şi despre eventualele traume emoţionale din trecutul pacientului. Dar mulţi oameni nu sunt pregătiţi să se confrunte cu aceste aspecte ale fiinţei lor şi atunci le refuză. Oamenii, în general, au o rezistenţă destul de mare la schimbare, pentru că asta îi scoate din zona de confort. "N-am voie vită?". Plec de la cabinet direct la restaurant şi-mi comand un grătar. "Aia-mi face rău? Aia-mi asum". În astfel de cazuri trebuie să identifici care e tiparul autodistructiv, pentru că niciun om conştient de sine şi care doreşte să se vindece ori să fie sănătos nu ignoră recomandările, nu face opusul.
- De unde ar trebui să înceapă omul să facă ceva pentru sănătatea lui, odată confruntat cu toate aceste informaţii despre propria persoană?
Dar e important să se înţeleagă că nu e deloc de neglijat aspectul fizic. Trupul e sălaşul sufletului. Or, ca să ajung să experimentez pe deplin trăirea sufletească, nu e mai bine să am grijă de trup? Să nu pierd timpul, în care aş putea să mă bucur, văicărindu-mă, au ficatul, au spatele, au picioarele, au, au...? Faptul că respectăm corpul fizic, că avem grijă de el, înseamnă că avem un alt nivel de conştiinţă de sine, deci, ca spirit, avem o altă înţelegere a experienţei noastre terestre. Ooo! Păi, dintr-odată, iată că este o recompensă uriaşă să încerc să mă împac cu mine, ca existenţă în trup, fără să fie asta o preocupare şi o frustrare, ci un alt nivel de înţelegere a mea, ca suflet. Aşa că, fie iei un argument medical, fie unul religios, fie unul psiho-emoţional, tot acolo ajungi.
- De multe ori ne vine greu să înţelegem cauzele pentru care ne îmbolnăvim, dar, în general, căutăm motive externe...
- Trebuie să înţelegem că în organismul uman lucrurile nu sunt în relaţie simplă de cauzalitate, adică un lucru să determine clar o anumită consecinţă. Când vorbim de sisteme biologice, mai ales la om, e nevoie de minimum trei cauze ca să faci o boală fizică. Şi atunci, de multe ori, această somatizare se manifestă pe organe cu sensibilitate genetică, pe care le-am şi suprasolicitat (oboseală, nelinişte, alimentaţie neadecvată). În biofeedback se vede clar harta emoţională, se văd profilul genetic, factorii declanşatori ai bolii şi manifestarea ei în plan fizic. Şi e simplu să faci o deosebire, să afli dacă respectiva afecţiune e de natură genetică sau de natură funcţională, şi doar declanşatorul e psiho-somatic.
- Putem lua, vă rog, un exemplu concret, ca să fie mai uşor de asimilat informaţia?
- Poate fi o criză biliară, de exemplu. Cum ziceam, trebuie să se suprapună trei factori. Dacă prin moştenirea genetică avem o bilă mai leneşă, căreia i-am adăugat şi avem şi un fond de oboseală acumulată timp de câteva luni şi nu-i dăm voie ficatului să-şi facă procesele de detoxifiere peste noapte, ne culcăm după miezul nopţii, mâncăm mult zahăr, gluten, grăsimi, păi, e normal ca, la o furie mai mare, la o supărare, când ne enervăm, să apară criza biliară. Şi ăsta e un exemplu banal. Există o grămadă de situaţii... Osteoporoza, de exemplu, se poate diagnostica cu biofeedback. Am luat acest exemplu, pentru că este o afecţiune larg răspândită şi mult subdiagnosticată la noi în ţară. Se spune că osteoporoza vine din lipsă de calciu, din lipsă de minerale şi D3. Dar nu e destul să luăm calciu şi D3. Pentru că absorbţia calciului la nivelul sistemului osos depinde de foarte mulţi factori. Pe lângă cei endocrini, depinde şi de un echilibru al borului, al siliciului, lucruri care nu sunt investigate. Or, cu biofeedback-ul ne uităm, în primul rând, acolo. Care sunt valorile siliciului, ale borului, ale seleniului? Există o anumită pondere a acestor minerale, care trebuie verificată. Pot spune, din experienţă clinică (deja am trecut de zece ani de biofeedback) că, în cazurile de osteoporoză, cauzalitatea legată de deficienţa de D3 este sub 10%. Restul sunt alte dezechilibre, pe care le putem afla prin această metodă de diagnostic - biofeedback: nivelul de elastină, nivelul de colagen, nivelul de absorbţie a calciului, pe lângă seleniu, bor, siliciu, D3, cupru... Pe de altă parte sunt, iarăşi, celebrele greşeli majore de alimentaţie. Tot îi dăm înainte cu lactatele, cu laptele şi cu calciul din lapte, or, dimpotrivă, excesul de lactate scoate calciul din oase. Demineralizează oasele din cauza proceselor inflamatorii generate de digerarea dificilă a cazeinei şi a lactozei din lapte. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că pH-ul sângelui trebuie menţinut permanent între anumite limite. Iar dacă noi "bombardăm" organismul cu o alimentaţie preponderent acidă, cu exces de dulce, de grăsimi, de proteine de origine animală, cu produse de panificaţie din colţul străzii, cu produse procesate ş.a.m.d., mediul intern devine mai acid. Acest fapt încearcă să-l compenseze sângele, care scoate minerale din oase, ca să-şi păstreze pH-ul optim.
Din fericire, lucrurile astea se fundamentează şi în România. Noi facem nişte cursuri postuniversitare (anul trecut s-au făcut la Univ. "Titu Maiorescu", anul ăsta se fac la Fac. de Medicină "Carol Davila"), cu profesori din Germania, pentru că ei sunt mult înainte cu cercetarea în privinţa aspectelor biochimice. Numai că, din zeci de mii de cadre medicale din România, la cursul acesta de top, cu informaţii de ultimă oră, vin, poate, 200 de medici! Restul unde sunt? Într-adevăr, costă, dar nu putem să rămânem la nivelul de acum zece ani din medicină. Trebuie informare permanentă.
- Aveţi un sfat de sănătate pentru cei care vă citesc?
- E foarte important să stabilim ponderea şi ordinea factorilor care influenţează dezechilibrele majore, indiferent cât de actuale sau de vechi sunt ele. Chiar aseară citeam un studiu despre influenţa supraconsumului şi a epuizării fizice asupra hormonilor şi neurotransmiţătorilor. Ei bine - lipsa somnului de calitate a trecut pe locul doi în lista cauzelor bolii oncologice. Apar dezechilibre la nivel endocrin, fundamental, organele sunt puse să lucreze pe stres funcţional, ceea ce înseamnă o uzură mai mare şi înseamnă că ele colapsează mai devreme decât sunt prevăzute genetic. Astea sunt realităţi. Oameni morţi de oboseală. De asta se ajunge la limita adaptării funcţionale. Unii sunt mai adaptabili, alţii mai puţin. Suntem într-un continuu proces de schimbare şi, în funcţie de ceea ce trăim, de impactul emoţional, mental, o parte din procese se pot accelera. De asta e bine să le identificăm, să vedem în ce raport ne aflăm cu ele, care e ordinea, ca să nu ne pierdem pe o cauzalitate de nivel inferior.
Drd. Ninel Bauer poate fi contactat la Clinica Holistik, Bucureşti, tel. programări; 0746/202.400
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
