Când vine vorba de o vizită la doctor, bărbații, ca și copiii, se lasă destul de greu. Dacă pe copii îi mai ademenești cu exemple de curaj ale eroilor de poveste, pe majoritatea bărbaților e aproape imposibil să-i faci curioși în chestiuni medicale. Dar și pentru unii și pentru alții există o veste bună: BioFeedback, o metodă de investigație exhaustivă la îndemâna oricui. Prin această metodă rapidă, necostisitoare și nedureroasă de măsurare și evaluare a caracteristicilor organismului, avem șansa extraordinară să primim un volum impresionant de informații despre propriul corp și despre starea lui de funcționare. Este ca și cum s-ar întruni o echipă de 15 specialiști, care ne-ar investiga în amănunt timp de o lună, pentru a ne pune la dispoziție o sumă de date, începând de la sensibilitățile noastre genetice și terminând cu tipare din propriul subconștient. Și totul se petrece în doar 90 de minute.
Cum se realizează concret aceste măsurători? Cu ajutorul unor senzori plasați pe cap, la încheieturile mâinilor și la glezne, cu principiu de funcționare asemănător electrozilor de la EKG. După măsurarea parametrilor electro-fiziologici ai persoanei, urmează o a doua etapă, în care practicianul face analiza și interpretarea rezultatelor, cu ajutorul unui program de calculator. Evaluarea durează 90 de minute, dar credeți-mă, fiecare minut de așteptare merită din plin!
Drd. NINEL BAUER - specialist în inginerie clinică și medicală, expert în biofeedback și neurofeedback, cu peste 5000 de cazuri analizate în 15 ani de practică
- Am ajuns în fața aparatelor dvs., în urma unei experiențe legate de sănătate, încercând să aflu cauzele care duc la apariția bolilor și-am aflat. De aceea, am hotărât să fac publice aceste informații cititorilor revistei "Formula AS". Prin urmare, vă întreb ca la școală: de ce ar dori cineva să vină să-și facă o evaluare de biofeedback?
-BioFeedback-ul este o metodă de evaluare holistică, în care vedem, după o scanare de aproximativ 90 de minute, foarte multe aspecte profunde, care țin de starea unei persoane, trecând prin măsurători funcționale ale fiecărui organ în parte. Cantitatea de informație obținută e uriașă, dar ea trebuie interpretată și oferită pacienților într-o formă cât mai explicită și concisă. Majoritatea oamenilor vor să știe ce trebuie să facă ca să nu se îmbolnăvească, ce au voie să mănânce, ce nu au voie să mănânce. Adică se limitează la aspectele fizice. Unii vor să primească asigurări că sunt bine, că fac bine ceea ce fac. Sunt și cei care refuză să creadă că obiceiurile ori comportamentele lor de o viață îi "ajută" să se îmbolnăvească. Unii se revoltă, nu acceptă, merg acasă și fac exact opusul a ceea ce li se recomandă, alții, cei care sunt pregătiți să schimbe ceva, revin, după trei luni, la evaluare, în primul rând, cu temele făcute. Sunt cei care își înțeleg boala ca pe o atenționare și vor să fie ajutați să iasă din zona de rezistență.
- Investigarea prin Biofeedback oferă și informații care țin de planul psiho-emoțional?
- Da, dincolo de profilul genetic, care se poate evidenția la biofeedback, harta emoțională a pacientului relevă informații foarte interesante. De ce revine el la obiceiul dăunător de a fuma, de exemplu? Sau de ce mănâncă compulsiv? Sau de ce gândește distructiv? Se relevă informații și despre eventualele traume emoționale din trecutul pacientului. Dar mulți oameni nu sunt pregătiți să se confrunte cu aceste aspecte ale ființei lor și atunci le refuză. Oamenii, în general, au o rezistență destul de mare la schimbare, pentru că asta îi scoate din zona de confort. "N-am voie vită?". Plec de la cabinet direct la restaurant și-mi comand un grătar. "Aia-mi face rău? Aia-mi asum". În astfel de cazuri trebuie să identifici care e tiparul autodistructiv, pentru că niciun om conștient de sine și care dorește să se vindece ori să fie sănătos nu ignoră recomandările, nu face opusul.
- De unde ar trebui să înceapă omul să facă ceva pentru sănătatea lui, odată confruntat cu toate aceste informații despre propria persoană?
- Pacienții pleacă din cabinetul meu cu o fișă de recomandări pe care sunt notate aspectele esențiale care trebuie aplicate după prima întrevedere. Acolo apar indicații cu privire la nutriție, în funcție de particularitățile fiecărei persoane, predispoziții, riscuri, moștenire genetică, tablou enzimatic pentru digestie, carențe de vitamine, minerale, aminoacizi etc. Unora le prescriu suplimente, altora le fac recomandări stricte de alimentație, pe alții îi încurajez să înceapă să facă exerciții fizice. Pe unii îi trimit la RMN, de exemplu. Sau le spun să lase fumatul, în timp ce altora le spun că pot continua să fumeze până la 10 țigări pe zi, dacă asta vor. Când vine vorba de aspectele psiho-emoționale, însă, recomandările devin mai complicate, lucrul cu propria persoană cere timp și onestitate și nu mulți sunt dispuși să le ofere. În funcție de cât de disponibil e fiecare om să schimbe lucrurile, apare cerința. Dacă ea nu apare, înseamnă că omul nu e pregătit să facă schimbări în plan psiho-emoțional sau subconștient.
Dar e important să se înțeleagă că nu e deloc de neglijat aspectul fizic. Trupul e sălașul sufletului. Or, ca să ajung să experimentez pe deplin trăirea sufletească, nu e mai bine să am grijă de trup? Să nu pierd timpul, în care aș putea să mă bucur, văicărindu-mă, au ficatul, au spatele, au picioarele, au, au...? Faptul că respectăm corpul fizic, că avem grijă de el, înseamnă că avem un alt nivel de conștiință de sine, deci, ca spirit, avem o altă înțelegere a experienței noastre terestre. Ooo! Păi, dintr-odată, iată că este o recompensă uriașă să încerc să mă împac cu mine, ca existență în trup, fără să fie asta o preocupare și o frustrare, ci un alt nivel de înțelegere a mea, ca suflet. Așa că, fie iei un argument medical, fie unul religios, fie unul psiho-emoțional, tot acolo ajungi.
- De multe ori ne vine greu să înțelegem cauzele pentru care ne îmbolnăvim, dar, în general, căutăm motive externe...
- Trebuie să înțelegem că în organismul uman lucrurile nu sunt în relație simplă de cauzalitate, adică un lucru să determine clar o anumită consecință. Când vorbim de sisteme biologice, mai ales la om, e nevoie de minimum trei cauze ca să faci o boală fizică. Și atunci, de multe ori, această somatizare se manifestă pe organe cu sensibilitate genetică, pe care le-am și suprasolicitat (oboseală, neliniște, alimentație neadecvată). În biofeedback se vede clar harta emoțională, se văd profilul genetic, factorii declanșatori ai bolii și manifestarea ei în plan fizic. Și e simplu să faci o deosebire, să afli dacă respectiva afecțiune e de natură genetică sau de natură funcțională, și doar declanșatorul e psiho-somatic.
- Putem lua, vă rog, un exemplu concret, ca să fie mai ușor de asimilat informația?
- Poate fi o criză biliară, de exemplu. Cum ziceam, trebuie să se suprapună trei factori. Dacă prin moștenirea genetică avem o bilă mai leneșă, căreia i-am adăugat și avem și un fond de oboseală acumulată timp de câteva luni și nu-i dăm voie ficatului să-și facă procesele de detoxifiere peste noapte, ne culcăm după miezul nopții, mâncăm mult zahăr, gluten, grăsimi, păi, e normal ca, la o furie mai mare, la o supărare, când ne enervăm, să apară criza biliară. Și ăsta e un exemplu banal. Există o grămadă de situații... Osteoporoza, de exemplu, se poate diagnostica cu biofeedback. Am luat acest exemplu, pentru că este o afecțiune larg răspândită și mult subdiagnosticată la noi în țară. Se spune că osteoporoza vine din lipsă de calciu, din lipsă de minerale și D3. Dar nu e destul să luăm calciu și D3. Pentru că absorbția calciului la nivelul sistemului osos depinde de foarte mulți factori. Pe lângă cei endocrini, depinde și de un echilibru al borului, al siliciului, lucruri care nu sunt investigate. Or, cu biofeedback-ul ne uităm, în primul rând, acolo. Care sunt valorile siliciului, ale borului, ale seleniului? Există o anumită pondere a acestor minerale, care trebuie verificată. Pot spune, din experiență clinică (deja am trecut de zece ani de biofeedback) că, în cazurile de osteoporoză, cauzalitatea legată de deficiența de D3 este sub 10%. Restul sunt alte dezechilibre, pe care le putem afla prin această metodă de diagnostic - biofeedback: nivelul de elastină, nivelul de colagen, nivelul de absorbție a calciului, pe lângă seleniu, bor, siliciu, D3, cupru... Pe de altă parte sunt, iarăși, celebrele greșeli majore de alimentație. Tot îi dăm înainte cu lactatele, cu laptele și cu calciul din lapte, or, dimpotrivă, excesul de lactate scoate calciul din oase. Demineralizează oasele din cauza proceselor inflamatorii generate de digerarea dificilă a cazeinei și a lactozei din lapte. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că pH-ul sângelui trebuie menținut permanent între anumite limite. Iar dacă noi "bombardăm" organismul cu o alimentație preponderent acidă, cu exces de dulce, de grăsimi, de proteine de origine animală, cu produse de panificație din colțul străzii, cu produse procesate ș.a.m.d., mediul intern devine mai acid. Acest fapt încearcă să-l compenseze sângele, care scoate minerale din oase, ca să-și păstreze pH-ul optim.
Din fericire, lucrurile astea se fundamentează și în România. Noi facem niște cursuri postuniversitare (anul trecut s-au făcut la Univ. "Titu Maiorescu", anul ăsta se fac la Fac. de Medicină "Carol Davila"), cu profesori din Germania, pentru că ei sunt mult înainte cu cercetarea în privința aspectelor biochimice. Numai că, din zeci de mii de cadre medicale din România, la cursul acesta de top, cu informații de ultimă oră, vin, poate, 200 de medici! Restul unde sunt? Într-adevăr, costă, dar nu putem să rămânem la nivelul de acum zece ani din medicină. Trebuie informare permanentă.
- Aveți un sfat de sănătate pentru cei care vă citesc?
- E foarte important să stabilim ponderea și ordinea factorilor care influențează dezechilibrele majore, indiferent cât de actuale sau de vechi sunt ele. Chiar aseară citeam un studiu despre influența supraconsumului și a epuizării fizice asupra hormonilor și neurotransmițătorilor. Ei bine - lipsa somnului de calitate a trecut pe locul doi în lista cauzelor bolii oncologice. Apar dezechilibre la nivel endocrin, fundamental, organele sunt puse să lucreze pe stres funcțional, ceea ce înseamnă o uzură mai mare și înseamnă că ele colapsează mai devreme decât sunt prevăzute genetic. Astea sunt realități. Oameni morți de oboseală. De asta se ajunge la limita adaptării funcționale. Unii sunt mai adaptabili, alții mai puțin. Suntem într-un continuu proces de schimbare și, în funcție de ceea ce trăim, de impactul emoțional, mental, o parte din procese se pot accelera. De asta e bine să le identificăm, să vedem în ce raport ne aflăm cu ele, care e ordinea, ca să nu ne pierdem pe o cauzalitate de nivel inferior.
Drd. Ninel Bauer poate fi contactat la Clinica Holistik, București, tel. programări; 0746/202.400