Ca şi după revolta din decembrie 1989, "politicienii" au cedat doar aparent la cererile "străzii", mascându-şi interesul de a continua păstrarea privilegiilor pe care ei înşişi şi le-au acordat. "Strada" a strigat împotriva corupţiei! Ei bine, câţiva corupţi au fost livraţi DNA, Şova, Oltean şi alţi câţiva profitori fără limite de poziţiile ocupate de ei în "sistem", au fost sacrificaţi. După ce, înainte de explozia spontană a "străzii", Parlamentul i-a apărat pe cei mai mulţi dintre membrii săi, acuzaţi cu dovezi, de aceeaşi DNA, acum, salvarea lor ar fi fost prea gogonată. Indignaţilor, cetăţenilor de rând, trebuia să li se ofere ceva. Dar "esenţa" sistemului nu poate fi schimbată. Ridicarea "imunităţii" parlamentare, după care tânjeşte majoritatea absolută a politicienilor, ar fi - pentru clasa (casta) lor - inadmisibilă. Ei ştiu că zicala "Câinii latră, caravana trece!" este perfect funcţională, în cazul mişcărilor spontane de masă. "Să le aruncăm un os câinilor, vor uita pentru ce au lătrat!". În Parlament s-au conturat deja noile încercări de limitare a acţiunilor Justiţiei. Sub conducerea "maestrului" Tăriceanu, reprezentanţii ALDE, dar şi ai altor partide (de la putere şi din opoziţie) au început să se împotrivească tot mai făţiş cererilor de amendare a politicienilor corupţi. A fost de ajuns, cred ei, că Ponta, Oprea şi "echipa" lor s-au "sacrificat" pentru "greşelile" făcute. Au fost pedepsiţi pentru excesele lor. Dar sistemul trebuie să continue!
Redeşteptarea politicienilor, după "tulburarea de moment" provocată de protestele străzii, este sesizabilă mai ales într-o problemă care poate afecta chiar esenţa "sistemului": respingerea celor două tururi de scrutin, în alegerile locale. Reprezentanţii societăţii civile, ai "străzii", au formulat clar acest deziderat, în consultările cu preşedintele Klaus Iohannis. "Strada" a considerat, pe drept, că alegerea oricărui edil, responsabil de viaţa cotidiană a unei comunităţi este mult mai corectă în urma unei confruntări în turul de scrutin secund, între primii doi candidaţi. O majoritate de peste 50% dintre alegătorii prezenţi conferă astfel legitimitate evidentă câştigătorului. El devine reprezentativ pentru ansamblul comunităţii, asigurând stabilitatea funcţionării acesteia. Actuala lege a "localelor" permite, însă, desemnarea conducătorilor diverselor comunităţi într-un singur tur de scrutin, ocupantul primului loc în ierarhia preferinţelor cetăţeneşti fiind considerat câştigător, indiferent de "scorul" realizat. Cu doar 5-10-15% din voturile exprimate, candidaţii pot să devină primari, ceilalţi competitori, cu scoruri mai mici, fiind declaraţi respinşi. Legea favorizează, evident, primarii aflaţi în funcţiune, care pot recurge la "tradiţionalele" pomeni electorale, în perfectă cunoştinţă de cauză şi, mai mult, pot angaja falşi contracandidaţi, care să le uşureze alegerea. Deşi un primar ales cu un procent mult sub majoritatea legitimă de 50%+1 vot nu este reprezentativ, partidele parlamentare susţin formula (sub pretextul subţire al reducerii cheltuielilor electorale) pentru că pătrunderea unor oameni în primăriile betonate, deja, cu aleşi ai puterii, ar strica „echilibrul". Alegerile într-un singur tur de scrutin asigură conservarea clasei politice actuale, blocând orice încercare de destabilizare a "sistemului". Prin urmare, deşi mimează deschidere faţă de propunerile societăţii civile, clasa politică (prin reprezentanţii ei parlamentari) ridică din umeri a neputinţă, arătând că actuala lege a alegerilor locale nu mai poate fi modificată. Schimbarea ei ar intra în conflict cu recomandările Comisiei de la Veneţia, instituţie tutelată de Consiliul Europei, care susţine - printr-un Cod de bune practici electorale - că legislaţiile pentru alegeri nu pot fi modificate cu un an înainte de organizarea scrutinului. Acelaşi parlament care, la "lovitura de stat" din 2012, modifica "din mers" legislaţia, pentru a-şi atinge scopul (eliminarea preşedintelui incomod), a devenit - brusc şi total - păzitorul strict al legii, cel mai "respectabil" organism politic al ţării. Comisia de la Veneţia - şi, în prelungirea recomandărilor ei, Curtea Constituţională a României - blochează însă, în felul acesta, modificările ce limitează drepturile electorale ale cetăţenilor, aşa cum sunt definite de Constituţie. Un singur tur de scrutin restrânge posibilitatea de alegere a corpului electoral, cetăţeanul nemaiputând să se reorienteze spre altă opţiune, apropiată de aspiraţiile sale, dacă prima sa preferinţă nu a reunit un scor mulţumitor. De altfel, atât Comisia de la Veneţia, cât şi CCR, pot permite modificări ale legii electorale sub termenul stabilit, dacă ele întăresc, după principiile democraţiei, alegerile locale. O ordonanţă de urgenţă a guvernului, sau chiar un vot în Parlament, ar fi - din perspectiva dată - justificate şi în deplin acord cu cerinţele "străzii", pe care politicienii jură că o respectă şi se supun dorinţei ei de înnoire. Sigur, nu le e nici lor uşor! Un al doilea tur de scrutin, în orice alegere, poate demola planurile iniţiale, cum s-a întâmplat la ultimele "prezidenţiale", unde actualul şef de stat a reuşit să răstoarne calculul PSD, pulverizând diferenţa de 10% cu care Ponta se anunţa, după primul tur, câştigător.
Dar adevăratul motiv al menţinerii legislaţiei actuale e mai complex: chiar şi aleşi de o minoritate de oameni, actualii primari trebuie să rămână în funcţii, ca să-şi susţină partidele pe care le reprezintă, la "parlamentarele" din toamna lui 2016. Cu primarii actuali, realeşi într-un singur tur de scrutin, clasa politică grupată în partidele parlamentare este sigură că nu-şi va pierde autoritatea în teritoriu. Altfel spus, deşi împodobită "cu altă pălărie" ("ţesută" din declaraţii de cinste şi responsabilitate), ea va păstra "sistemul" care i-a asigurat superioritatea şi bunăstarea în raport cu ceilalţi.
Rămâne de văzut dacă "indignaţii" care au dus la schimbarea guvernului în România se vor lăsa păcăliţi de jocurile cu măşti.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
