Ca și după revolta din decembrie 1989, "politicienii" au cedat doar aparent la cererile "străzii", mascându-și interesul de a continua păstrarea privilegiilor pe care ei înșiși și le-au acordat. "Strada" a strigat împotriva corupției! Ei bine, câțiva corupți au fost livrați DNA, Șova, Oltean și alți câțiva profitori fără limite de pozițiile ocupate de ei în "sistem", au fost sacrificați. După ce, înainte de explozia spontană a "străzii", Parlamentul i-a apărat pe cei mai mulți dintre membrii săi, acuzați cu dovezi, de aceeași DNA, acum, salvarea lor ar fi fost prea gogonată. Indignaților, cetățenilor de rând, trebuia să li se ofere ceva. Dar "esența" sistemului nu poate fi schimbată. Ridicarea "imunității" parlamentare, după care tânjește majoritatea absolută a politicienilor, ar fi - pentru clasa (casta) lor - inadmisibilă. Ei știu că zicala "Câinii latră, caravana trece!" este perfect funcțională, în cazul mișcărilor spontane de masă. "Să le aruncăm un os câinilor, vor uita pentru ce au lătrat!". În Parlament s-au conturat deja noile încercări de limitare a acțiunilor Justiției. Sub conducerea "maestrului" Tăriceanu, reprezentanții ALDE, dar și ai altor partide (de la putere și din opoziție) au început să se împotrivească tot mai fățiș cererilor de amendare a politicienilor corupți. A fost de ajuns, cred ei, că Ponta, Oprea și "echipa" lor s-au "sacrificat" pentru "greșelile" făcute. Au fost pedepsiți pentru excesele lor. Dar sistemul trebuie să continue!
Redeșteptarea politicienilor, după "tulburarea de moment" provocată de protestele străzii, este sesizabilă mai ales într-o problemă care poate afecta chiar esența "sistemului": respingerea celor două tururi de scrutin, în alegerile locale. Reprezentanții societății civile, ai "străzii", au formulat clar acest deziderat, în consultările cu președintele Klaus Iohannis. "Strada" a considerat, pe drept, că alegerea oricărui edil, responsabil de viața cotidiană a unei comunități este mult mai corectă în urma unei confruntări în turul de scrutin secund, între primii doi candidați. O majoritate de peste 50% dintre alegătorii prezenți conferă astfel legitimitate evidentă câștigătorului. El devine reprezentativ pentru ansamblul comunității, asigurând stabilitatea funcționării acesteia. Actuala lege a "localelor" permite, însă, desemnarea conducătorilor diverselor comunități într-un singur tur de scrutin, ocupantul primului loc în ierarhia preferințelor cetățenești fiind considerat câștigător, indiferent de "scorul" realizat. Cu doar 5-10-15% din voturile exprimate, candidații pot să devină primari, ceilalți competitori, cu scoruri mai mici, fiind declarați respinși. Legea favorizează, evident, primarii aflați în funcțiune, care pot recurge la "tradiționalele" pomeni electorale, în perfectă cunoștință de cauză și, mai mult, pot angaja falși contracandidați, care să le ușureze alegerea. Deși un primar ales cu un procent mult sub majoritatea legitimă de 50%+1 vot nu este reprezentativ, partidele parlamentare susțin formula (sub pretextul subțire al reducerii cheltuielilor electorale) pentru că pătrunderea unor oameni în primăriile betonate, deja, cu aleși ai puterii, ar strica „echilibrul". Alegerile într-un singur tur de scrutin asigură conservarea clasei politice actuale, blocând orice încercare de destabilizare a "sistemului". Prin urmare, deși mimează deschidere față de propunerile societății civile, clasa politică (prin reprezentanții ei parlamentari) ridică din umeri a neputință, arătând că actuala lege a alegerilor locale nu mai poate fi modificată. Schimbarea ei ar intra în conflict cu recomandările Comisiei de la Veneția, instituție tutelată de Consiliul Europei, care susține - printr-un Cod de bune practici electorale - că legislațiile pentru alegeri nu pot fi modificate cu un an înainte de organizarea scrutinului. Același parlament care, la "lovitura de stat" din 2012, modifica "din mers" legislația, pentru a-și atinge scopul (eliminarea președintelui incomod), a devenit - brusc și total - păzitorul strict al legii, cel mai "respectabil" organism politic al țării. Comisia de la Veneția - și, în prelungirea recomandărilor ei, Curtea Constituțională a României - blochează însă, în felul acesta, modificările ce limitează drepturile electorale ale cetățenilor, așa cum sunt definite de Constituție. Un singur tur de scrutin restrânge posibilitatea de alegere a corpului electoral, cetățeanul nemaiputând să se reorienteze spre altă opțiune, apropiată de aspirațiile sale, dacă prima sa preferință nu a reunit un scor mulțumitor. De altfel, atât Comisia de la Veneția, cât și CCR, pot permite modificări ale legii electorale sub termenul stabilit, dacă ele întăresc, după principiile democrației, alegerile locale. O ordonanță de urgență a guvernului, sau chiar un vot în Parlament, ar fi - din perspectiva dată - justificate și în deplin acord cu cerințele "străzii", pe care politicienii jură că o respectă și se supun dorinței ei de înnoire. Sigur, nu le e nici lor ușor! Un al doilea tur de scrutin, în orice alegere, poate demola planurile inițiale, cum s-a întâmplat la ultimele "prezidențiale", unde actualul șef de stat a reușit să răstoarne calculul PSD, pulverizând diferența de 10% cu care Ponta se anunța, după primul tur, câștigător.
Dar adevăratul motiv al menținerii legislației actuale e mai complex: chiar și aleși de o minoritate de oameni, actualii primari trebuie să rămână în funcții, ca să-și susțină partidele pe care le reprezintă, la "parlamentarele" din toamna lui 2016. Cu primarii actuali, realeși într-un singur tur de scrutin, clasa politică grupată în partidele parlamentare este sigură că nu-și va pierde autoritatea în teritoriu. Altfel spus, deși împodobită "cu altă pălărie" ("țesută" din declarații de cinste și responsabilitate), ea va păstra "sistemul" care i-a asigurat superioritatea și bunăstarea în raport cu ceilalți.
Rămâne de văzut dacă "indignații" care au dus la schimbarea guvernului în România se vor lăsa păcăliți de jocurile cu măști.