Şi, ca şi cum atât n-ar fi de ajuns, tusea provocată de o răceală se poate prelungi uneori până la trei săptămâni. Dacă ar fi să dăm crezare statisticilor întocmite de American College of Chest Physicians, acesta ar fi cel mai frecvent motiv care îi aduce pe pacienţi la medicul de familie.
Prin urmare, n-ar trebui să ne mire faptul că vânzările de medicamente antitusive ajung la sume de-a dreptul incredibile. Căci cine suferă atât de rău este dispus să cheltuiască pentru a obţine alinarea pe care o caută. Din păcate, în această privinţă nu vom putea să vă dăm decât veşti proaste: conţinutul sticluţelor frumos aliniate în rafturile farmaciilor nu vă ajută. O serie de studii au demonstrat că dextromethorphanul - substanţa activă cel mai des utilizată în acest tip de medicamente - nu dă rezultate mai bune decât un placebo.
Pornind de la constatările făcute de cercetători, American College of Chest Physicians a recomandat în 2006, ca bolnavii diagnosticaţi cu bronşită să renunţe la administrarea soluţiilor antitusive. Depăşirea dozei prescrise de medic este periculoasă pentru pacienţii tineri, putând chiar să le ameninţe viaţa. De aceea, copiii mai mici de 15 ani n-ar trebui trataţi niciodată cu preparate farmaceutice contra tusei.
Acum urmează însă veştile bune. Există numeroase remedii pe bază de plante, care pot ameliora tusea. Desigur, dacă ea persistă, în ciuda tratamentului, va fi cazul să consultaţi un medic. Tusea apare cel mai adesea ca o consecinţă a răcelii, totuşi, simptomele cronice pot semnala afecţiuni mai severe. Cu prilejul unui studiu, specialiştii de la clinica Mayo au observat că, la o treime dintre pacienţii examinaţi, tusea cronică era provocată de prezenţa unei sinuzite. Autorii studiului au stabilit că principalele trei cauze ale tusei cronice sunt alergiile, refluxul gastroesofagian şi sinuzita.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva tusei
*** Cuişoarele
Acest condiment de culoare brun-roşietică este foarte îndrăgit în Sri Lanka şi India de Nord. Datorită aromei plăcute, îşi găseşte o largă întrebuinţare la prepararea mâncărurilor, a sosurilor şi deserturilor. Însă proprietăţile lui curative îl recomandă şi pentru utilizarea în scopuri medicale. De altfel, există dovezi că ar fi fost folosit încă de timpuriu în medicina tradiţională chineză. El conţine, printre altele, şi substanţe cu acţiune antitusivă. Indienii, de pildă, obişnuiesc să sugă cuişoare pentru a-şi calma tusea seacă iritativă. Cuişoarele sunt de fapt mugurii uscaţi ai unui arbore înrudit cu mirtul, originar din insulele Molucca. Ele se găsesc în comerţ întregi sau măcinate.
*** Mierea
Mierea este un leac preţios, răspândit şi consumat cu plăcere în lumea întreagă. Când suntem răciţi şi tuşim, ea ne acoperă interiorul gâtului cu un strat protector, contribuind la ameliorarea iritaţiei. Are efect antioxidant şi antimicrobian, ajutând astfel la combaterea infecţiilor bacteriene, virale şi fungice.
Cercetătorii de la Pennsylvania State University College of Medicine au organizat nu de mult un experiment cu 105 copii, care aveau accese de tuse în cursul nopţii, din cauza unei infecţii virale a căilor respiratorii superioare. Ei au cerut părinţilor să le dea micilor pacienţi înainte de culcare puţină miere de hrişcă (o miere de culoare închisă, deosebit de bogată în antioxidanţi), un preparat de la farmacie sau absolut nimic. Din relatările părinţilor a reieşit că tratamentul cu miere fusese cel mai eficient.
Există totuşi şi unele restricţii, de care vă sfătuim să ţineţi seama. N-au voie să primească miere copiii mai mici de un an, întrucât se pot îmbolnăvi de botulismul sugarului. Această afecţiune este declanşată de sporii unor bacterii care pot ajunge în miere prin contactul cu praful şi impurităţile. Pătrunzând în organismul copiilor mici, ei riscă să provoace simptome respiratorii de o gravitate deosebită, mergând până la deces. Nu uitaţi, de asemenea, că mierea favorizează formarea de carii dentare, din care cauză vă îndemnăm să n-o consumaţi în exces. Iar dacă aveţi diabet, va fi necesar să vă supravegheaţi permanent glicemia, care poate creşte cu fiecare linguriţă de miere.
*** Supa de găină
Dacă tusea dvs. provine dintr-o răceală, supa de găină vă va ajuta să vă menţineţi în echilibru balanţa lichidelor din corp. Ea întăreşte capacitatea naturală de autoapărare a organismului, oferă antioxidanţii necesari pentru lupta împotriva viruşilor, participă la eliminarea mucozităţilor şi reduce inflamaţia. Potrivit unui studiu clinic efectuat la Nebraska Medical Center, supa de găină restrânge mişcarea neutrofilelor în sânge (este vorba de o categorie de leucocite cu rol important în distrugerea agenţilor patogeni). Diminuarea activităţii lor indică o atenuare a inflamaţiei, ca şi a celorlalte simptome de răceală de pe căile respiratorii.
*** Ghimbirul
Ghimbirul este un leac binecunoscut din arsenalul medicinei populare. El ajută la calmarea tusei iritative şi a durerilor, precum şi la scăderea febrei. Totodată, sesquiterpenele pe care le conţine combat rinoviruşii, germenii patogeni cel mai frecvent întâlniţi în răceli. Îl puteţi folosi la condimentarea diverselor supe - mai ales a celei de găină, despre care tocmai a fost vorba - sau vă puteţi prepara un ceai, turnând o cană de apă clocotită peste o bucăţică de rădăcină de ghimbir, proaspăt rasă.
*** Usturoiul
Usturoiul este un important aliment-medicament, de care n-ar trebui să uitaţi, atunci când vă chinuie tusea. Terapeutul Chris Deatherage din Missouri aplică împotriva tusei, răcelii, febrei, gripei, pneumoniei, faringitei streptococice şi infecţiilor fungice o combinaţie de usturoi şi hidroterapie. Pacienţii stau 25 de minute într-o baie fierbinte, care le ridică temperatura corpului la 38-39 de grade. În timp ce se află în cadă, li se dă să bea suc de morcov cu echinacea şi usturoi crud. Celor foarte grav bolnavi li se recomandă să ia din două în două ore câte trei căţei de usturoi tăiaţi mărunt sau zdrobiţi, în 150 mililitri de suc de morcov.
La rândul ei, şi fitoterapeuta Jill Stansbury de la National College of Naturopathic Medicine din Portland, Oregon, îşi sfătuieşte studenţii să trateze tusea asociind usturoiul cu podbal şi cu una din plantele cu acţiune cunoscută asupra plămânilor, de exemplu yerba santa (iarba sfântă), care creşte în America de Nord şi a fost cândva iarba de leac a amerindienilor. În locul ei, europenii pot întrebuinţa o plantă din flora continentului lor, cum ar fi plămânărica (Pulmonaria officinalis).
** Sucul de ananas
Burton Goldberg afirmă în cartea sa Alternative Medicine - The Definitive Guide că tusea poate fi calmată cu suc de ananas şi miere. Ananasul conţine enzima numită bromelaină, capabilă să reducă inflamaţiile şi să amelioreze sinuzita. Iar mierea activează bromelaina.
** Ciocolata amăruie
În ciocolată se găseşte teobromină, o substanţă care poate stopa tusea. Cercetătorii de la National Heart and Lung Institute din Londra au studiat efectul teobrominei atât asupra animalelor, cât şi a oamenilor. În cadrul unui experiment, animalelor li s-a provocat tusea, utilizând în acest scop acidul citric timp de trei minute. Apoi au fost tratate cu teobromină sau codeină, pentru ca, o oră mai târziu, să fie din nou expuse la acţiunea acidului citric. Rezultatul: teobromina a reuşit să calmeze tusea pentru un interval de patru ore.
În studiul cu subiecţi umani, celor zece voluntari li s-a declanşat tusea cu capsaicină. După aceea, li s-a administrat de trei ori fie teobromină, fie capsaicină, fie un placebo. După ce participanţii au luat teobromină, a trebuit suplimentată cu o treime cantitatea de capsaicină necesară pentru a-i face să tuşească. Specialiştii presupun că teobromina blochează activitatea nervului vag, responsabil pentru reflexul de tuse. Alte efecte secundare nu există.
Cacao şi ciocolata amăruie conţin foarte multă teobromină, însă ponderea ei variază în funcţie de calitatea boabelor de cacao. La studiul amintit, cercetătorii au administrat participanţilor 1.000 miligrame de teobromină, ceea ce înseamnă cu mult mai mult decât cele 184 miligrame aflate într-un baton de ciocolată amăruie de 40 grame. (Unii specialişti afirmă însă că 50 grame de ciocolată neagră ar conţine până la 519 miligrame de teobromină.)
În final, un avertisment pentru marii amatori de ciocolată: n-ar trebui pierdute din vedere densitatea calorică şi ponderea însemnată a grăsimilor în compoziţia ei. 40 grame de ciocolată amăruie vă aduc 218 calorii şi 13 grame de grăsime.
** Fructele proaspete şi produsele din soia
În China a fost studiată alimentaţia a 49.140 de persoane care sufereau de tuse cu expectoraţii, remarcându-se faptul că un consum sporit de fructe şi produse din soia coincidea în majoritatea cazurilor cu o intensitate mai redusă a simptomelor. Un alt studiu a condus la concluzia că fibrele prezente în fructe sunt benefice pentru sănătatea plămânilor şi pot scurta perioadele de tuse cu formare de mucus. Specialiştii sunt de părere că, alături de fibre, şi flavonoidele din produsele de soia şi din fructe ca merele şi perele îmbunătăţesc funcţionarea plămânilor. Alte fructe, dintre care merită menţionate în primul rând portocalele şi căpşunile, sunt bogate şi în vitamina C, un antioxidant cunoscut pentru faptul că atenuează simptomele de răceală în medie cu 23%.
Luând în considerare cele arătate mai sus, vă îndemnăm să includeţi în meniul dvs. o diversitate cât mai mare de fructe, de pildă portocale, grepfruit, mere, pere, struguri, pepeni, kiwi, ananas, piersici, prune, caise şi fructe de pădure.
** Ceaiul de muşeţel
Muşeţelul cuprinde în structura sa chimică o mulţime de compuşi care combat tusea, răceala, gripa sau bronşita. Preparaţi-vă un ceai din flori de muşeţel. În timp ce aşteptaţi ca apa să dea în clocot, inspiraţi aroma florilor, iar când infuzia este gata, inhalaţi cu prudenţă aburii. Amândouă vă vor aduce alinare - atât inhalarea aburilor, cât şi ceaiul.
** Hreanul
** Menta
Se ştie că inhalarea uleiurilor eterice, aşa cum este cel de mentă, poate uşura respiraţia, atunci când nasul este înfundat din cauza unei răceli, gripe sau sinuzite. Însă menta vă ajută şi la tuse. Faceţi gargară cu infuzie de mentă, sugeţi bomboane mentolate şi luaţi pastile cu mentă, care se ţin în gură, până se topesc. Toate acestea pot ameliora tusea şi durerile în gât.
O precizare este necesară totuşi: uleiul de mentă nu se administrează niciodată pe cale orală. Fiind toxic, el poate fi inhalat, dar nu înghiţit. Aceeaşi regulă e valabilă şi pentru eucalipt, fenicul şi cimbru, care la rândul lor calmează tusea. O alegere bună sunt şi preparatele cu balsam de Peru, obţinut din răşina copacului de balsa, întâlnit doar în America de Sud, şi anume în regiunea amazoniană. Tocmai din pricina rarităţii sale, este foarte scump. De asemenea, trebuie ştiut că, la unele persoane, balsamul de Peru poate declanşa reacţii alergice.
** Salvia
Întrebuinţaţi salvia pentru asezonarea mâncărurilor cu carne (inclusiv de pasăre). Dar şi tusea poate fi combătută eficient cu ajutorul acestei plante medicinale. În unele ţări, de exemplu în Ungaria, utilizarea ei în scopuri terapeutice este larg răspândită. Extractul de salvie are proprietăţi antiseptice şi conţine flavonoide, care blochează descărcările de histamină.
** Pasta de umeboshi
Fructele japoneze ume se aseamănă cu corcoduşele şi toată lumea le numeşte "prune ume", deşi în realitate se înrudesc cu caisele, iar nu cu prunele. Denumirea de umeboshi se aplică aceloraşi fructe după ce au fost murate, căpătând un gust foarte special, amărui şi sărat în acelaşi timp. Ele se pasează, fiind transformate într-o pastă care poate fi întinsă pe pâine, amestecată în dressingurile pentru salate sau mâncată lângă sushi. Americanul Burton Goldberg, autorul ghidului de medicină alternativă amintit anterior în cuprinsul acestui articol, recomandă pasta de umeboshi contra senzaţiei de uscăciune în gât.
** Piperul negru şi ardeii iuţi
Efectul curativ al supei de pui la tusea cu expectoraţii se datorează în parte piperului negru. În India, oamenii îşi calmează durerile în gât făcând gargară cu o soluţie ce conţine piper negru.
Ardeii iuţi pot domoli tusea, deoarece ei dilată vasele de sânge, reduc formarea de mucus şi îl elimină pe cel existent. Dr. Irwin Ziment de la UCLA School of Medicine recomandă să se mănânce în fiecare zi câte un ardei iute.
** Lămâia
Christopher Hobbs, specialist în plante medicinale şi autor al câtorva lucrări de fitoterapie, ne propune reţeta următoare contra tusei. Puneţi 2 linguriţe de coajă de lămâie rasă, 1 linguriţă de salvie şi 1/2 linguriţă de cimbru într-un vas cu apă clocotită, acoperiţi-l şi lăsaţi amestecul să infuzeze 15 minute. Apoi adăugaţi sucul stors din jumătate de lămâie şi o lingură de miere. Folosiţi neapărat coaja unei lămâi bio, fiindcă citricele sunt tratate cu pesticide, care se îndepărtează foarte greu prin spălare.
* Boabele de soc
Fitoterapeuţii laudă efectul boabelor de soc în combaterea tusei, răcelii, mononucleozei cronice (numită şi febră glandulară, deoarece provoacă inflamaţia ganglionilor), a febrei şi alergiilor. Ele conţin două substanţe cu acţiune antivirală. Din mănunchiurile de boabe de culoare neagră se poate prepara un gem delicios, dar şi un vin. Extractul de soc se găseşte încorporat într-un supliment numit Sambucol, intrat relativ recent şi pe piaţa românească. El se prezintă sub formă de soluţie sau de tablete masticabile.
* Ceapa
Pneumoniile, crupul (inflamarea şi îngustarea laringelui, traheei şi bronhiilor), precum şi alte afecţiuni ale aparatului respirator se tratează în mod tradiţional aplicând cataplasme cu ceapă şi se pare că există persoane care se pot vindeca, pur şi simplu, mâncând leguma ca atare. În anul 1995, un doctor spaniol relata într-un interviu un caz neobişnuit, întâlnit în practica sa medicală. Un libanez bolnav de tuberculoză fusese internat într-un sanatoriu. El a descoperit în vecinătatea spitalului o grămadă mare de cepe aruncate şi, fiindcă întâmplător îi plăceau, s-a apucat să mănânce câteva în fiecare zi. Patru săptămâni mai târziu, era sănătos.
În Panama şi Peru, localnicii folosesc pentru tratarea pneumoniei planta anamu (Petiveria alliacea) din pădurile tropicale ale Amazonului. Dr. Richard Evans Schultes, părintele etnobotanicii, povesteşte că indienii pisează frunzele de Petiveria alliacea, le amestecă cu zeamă de lămâie şi o picătură de petrol şi cu această mixtură izbutesc să vindece pneumonia.
Alimente de consumat cu prudenţă
În funcţie de cauzele tusei, este posibil ca anumite alimente să vă înrăutăţească simptomele. Ar trebui să fiţi precauţi cu ele, dacă vă doriţi într-adevăr o ameliorare.
Alimentele care provoacă arsuri la stomac
Refluxul gastroesofagian poate cauza o tuse cronică. De aceea, dacă suferiţi de aşa-numita esofagită de reflux, o afecţiune tot mai răspândită în zilele noastre, este indicat să evitaţi alimentele care declanşează simptomele respective. Dintre ele putem aminti, printre altele, alcoolul, ciocolata, alimentele acre (ca oţetul, murăturile, fructele necoapte) sau mâncărurile foarte grase.
Grăsimile şi dulciurile
O alimentaţie săracă în nutrienţi nu vă va ajuta să vă apăraţi de acele boli care aduc cu ele tusea, adică răceala, gripa, bronşita şi sinuzita. Nu consumaţi mâncăruri cu conţinut ridicat de grăsimi şi zahăr, ci preferaţi o hrană sănătoasă, care vă întăreşte sistemul imunitar.
Lactatele
Laptele şi derivatele sale stimulează producţia de mucus pe căile respiratorii şi astfel vă agravează tusea. Cel puţin pe anumite perioade, este mai bine să le evitaţi.
Din cămara cu ierburi de leac
Anasonul (Pimpinella anisum)
Are efect expectorant şi calmează tusea. Vă recomandăm următorul ceai: zdrobiţi 1 sau 2 linguriţe de seminţe de anason şi lăsaţi-le 10-15 minute la infuzat în 1-2 căni de apă clocotită, după care strecuraţi. Se bea câte o cană, dimineaţa şi seara.
Pătlagina mare (Plantago major)
Conţine acid silicic, care întăreşte sistemul imunitar.
Ulmul roşu (Ulmus rubra)
Este un arbore care face parte din vegetaţia Americii de Nord. Ceaiul din scoarţă uscată de ulm roşu conţine mucilagii care dezinflamează gâtul şi calmează tusea.
Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra)
În lemnul dulce se găseşte un compus numit glicirizină, care ajută organismul să lupte contra viruşilor şi bacteriilor. Rădăcina acestei plante este întrebuinţată de multă vreme la tratarea tusei, bronşitei şi astmului, pentru efectul ei de calmare a mucoaselor. Vă puteţi prepara un ceai, cu o linguriţă de rădăcină la o cană de apă clocotită. Sau procuraţi-vă un extract standardizat, cu care să îndulciţi alte ceaiuri de plante.
Atenţie însă: nu luaţi lemn dulce, indiferent sub ce formă, mai mult de şase săptămâni, fiindcă administrarea îndelungată poate povoca dureri de cap, letargie, retenţie de sodiu şi apă, pierderi de potasiu şi hipertensiune arterială. Este contraindicat cu desăvârşire femeilor însărcinate sau celor care alăptează, persoanelor cu afecţiuni grave ale ficatului, rinichilor sau inimii, precum şi celor care suferă de hipertensiune ori iau diuretice.