Prezentare generală
Optimiştii zodiaculuiTrăsătura comună pe care o împărătăşesc Săgetătorii, indiferent de gen, de statură, de vârstă, de îmbrăcăminte sau de statut social, este faptul că se fac remarcaţi. În general, sunt două ipostaze în care captează atenţia celor din jur. Prima e cea a copilului teribil, care-şi permite să facă sau să spună ceva ce nimeni altcineva n-ar îndrăzni să facă sau să spună. Un exemplu potrivit în acest sens ar fi copilul din povestea "Hainele noi ale împăratului". Un croitor mai şmecher l-a convins pe împărat că are nevoie de haine noi, şi nu de orice fel, ci nişte haine speciale, pe care le pot vedea doar cei cu inima curată. Împăratul a acceptat oferta şi croitorul s-a apucat, vezi Doamne, de treabă. Când aşa-zisele haine au fost gata, împăratul (care n-a îndrăznit nici el să spună că nu le vedea) a ieşit în lume. Nimeni nu a făcut vreun comentariu, altfel ar fi putut fi acuzat de lipsă de curăţenie sufletească. Dar un copil (Săgetător, desigur), care nu putea fi acuzat de nimic, a strigat ceea ce era evident pentru toţi: "Împăratul este gol!". Acest tip de Săgetător este atât de preocupat de spunerea adevărului, încât, uneori, face gafe. Dar, pentru că afirmaţiile sale nu conţin niciun grăunte de răutate, ele nu pot să-i supere decât pe cei care refuză să se confrunte cu adevărul. Cea de-a doua tipologie de Săgetător este copilul precoce. Acesta pune mâna pe chitara tatălui său şi, ca prin minune, nimereşte trei acorduri. Şi are doar patru ani. Evident că, până la cinci ani, va avea deja propriul său public. Ca şi în cazul copilului teribil, copilul-minune atrage şi el atenţia asupra sa, fără să se străduiască în mod deosebit. Este vorba despre încrederea cu care face ceea ce face. În comparaţie cu restul lumii, Săgetătorul se naşte cu o doză suplimentară de optimism şi de entuziasm, care-i permit să înfrunte cu seninătate situaţii în faţa cărora alţii s-ar simţi dezarmaţi. Săgetătorul nu porneşte niciodată de la premiza că ceva nu se poate, precum copilul care pune mâna pe chitara tatălui, convins că va reuşi s-o stăpânească. Ambele sunt atitudini care duc la reuşită, o reuşită care, astrologic vorbind, este pusă pe seama marelui benefic Jupiter. Acesta justifică din plin atributul de "mare", căci este de departe cea mai mare planetă din sistemul nostru solar. Ca să avem o imagine mai clară asupra dimensiunilor sale, să ne închipuim că dacă am lua toate planetele existente şi le-am îndesa în Jupiter, ar încăpea chiar toate. De două ori! De altfel, "mare" li se potriveşte şi reprezentanţilor lui Jupiter pe Pământ, adică Săgetătorilor. Nimic din ceea ce este mic sau puţin nu îi caracterizează. De la stilul de a se exprima, cu vorbe mari, cu gesturi mari, cu voce puternică, până la trăsăturile feţei, care de cele mai multe ori sunt mari, clasice, nobile.
La fel de mare este şi viziunea Săgetătorului asupra lumii, amplă, cuprinzătoare şi, cel mai adesea, prezentată celorlalţi cu o porţie de umor. Nativul zodiei este mai mult decât mulţumit să lase detaliile pe seama altora (ceea ce uneori îl costă) pentru a se concentra pe principii şi idei pe care nu le dă niciodată din mână. El ştie că a venit pe acestă lume nu pentru a urma cărări bătătorite, ci pentru a strânge suficiente cunoştinţe menite să-i dea o filozofie de viaţă proprie, unică, devenind astfel un model demn de urmat. Duşmanul cel mai mare al Săgetătorului este mediocritatea, mai ales mediocritatea în idei şi acceptarea orbească a normelor impuse de alţii. Printre nenumăratele întrebări care se perindă prin mintea Săgetătorului, cea mai frecventă este "de ce?", pentru că el are nevoie să descopere cauza, originile tuturor lucrurilor.
Bărbatul SăgetătorDin fragedă pruncie, Săgetătorul este convins că îi e dat să înfăptuiască lucruri măreţe. Pentru că are, de obicei, o sumă de talente la dispoziţie, reuşeşte curând să iasă în evidenţă, iar acesta este un punct crucial în dezvoltarea sa. Dacă se lasă doar în voia înzestrărilor native şi nu munceşte suficient pentru a le dezvolta, va constata, nu peste multă vreme, că alţii, poate mai puţin talentaţi nativ, reuşesc să i-o ia înainte. Aici se separă cei care "s-au născut «talent» şi au murit «speranţă»" de cei care şi-au investit puternica energie jupiteriană în dezvoltarea aptitudinilor. Săgetătorul care a depăşit acest moment critic se poate considera deja un învingător. Este mai preocupat, de multe ori, de cunoaştere şi de felul în care o împărtăşeşte publicului, decât de o relaţie stabilă. Sigur că da, îi place să fie admirat şi nu se fereşte de câte o aventură. Va spune însă pe şleau că nu este dornic de un angajament şi nu va recurge la clasica vrăjeală pentru a cuceri. Asta nu înseamnă că nu are o natură de cuceritor. Doar că, de multe ori, preferă să cucerească un auditoriu întreg, în locul unei persoane anume. Partenerul preferat al Săgetătorului este, de regulă, publicul.
În cazul în care se îndrăgosteşte, Săgetătorul intră în relaţie cu tot avântul entuziast care-l caracterizează. Aduce cu sine o veselie copilărească şi e plin de idei despre ceea ce ar putea întreprinde cu partenerul. Cineva care-şi doreşte o viaţă de cuplu liniştită şi o rutină previzibilă nu prea are cum să facă faţă ritmului său. Cea care va intra, însă, în acest joc, îşi va păstra şi tinereţea, acest atribut care face parte integrantă din pronunţatul farmec personal al bărbatului Săgetător. Şi pentru că Săgetătorul este lipsit de prejudecăţi privitoare la rase şi culturi, ba chiar este fascinat de aceste diferenţe, va fi adesea atras de o parteneră care provine dintr-un mediu social total diferit de al său, sau de cineva dintr-o altă ţară, dacă se poate, chiar de pe un alt continent. Aceste diferenţe îi vor menţine interesul treaz o bună bucată de vreme.
Femeia SăgetătorIată pe cineva care nu se bazează pe clasicele trucuri feminine nici în viaţă, nici în relaţii. Pe de altă parte, nici nu are nevoie. Asta, din mai multe motive. Primul este contrastul unic între inteligenţă, de multe ori sclipitoare, şi o candoare soră cu naivitatea. Poartă conversaţii fascinante şi face parte dintre femeile care împărtăşesc cu uşurinţă preocupările - să zicem mai bărbăteşti - ale partenerilor lor, cum ar fi sportul sau interesul pentru ştiinţă. Din acest motiv, bărbatul care are drept parteneră o Săgetătoare nu are nevoie să iasă la bere sau la miuţe cu "băieţii". Pe de altă parte, poate să-şi ia foarte bine iubita cu el în gaşca de băieţi, pentru că ştie că va fi primită cu braţele deschise. După cum spuneam, Săgetătorul, bărbat sau femeie, rareori are probleme când vine vorba să câştige publicul de partea sa. Problema o poate avea mai degrabă iubitul, când Săgetătoarea doreşte să întreprindă ceva singură, căci e o persoană independentă şi nu are nevoie de aprobarea nimănui pentru a face ceva ce o interesează. Un partener gelos îşi taie singur craca de sub picioare, căci Săgetătoarea poate reacţiona de-a dreptul agresiv, dacă nu i se acordă încredere. Ea ştie foarte bine că dacă lucrurile nu merg bine în cuplu, va ridica problema direct şi se va despărţi, fără să aibă o alternativă pregătită dinainte. Dar dacă partenerul nu-i cunoaşte onestitatea sau nu i-o validează, Săgetătoarea va tolera foarte puţină vreme această stare de lucruri. În schimb, un partener care va şti să îi arate încredere se va delecta cu o mulţime de poveşti interesante pe care i le va povesti Săgetătoarea, odată întoarsă din escapadele ei inofensive. Dintre atributele care nu au voie să lipsească din viaţa amoroasă a Săgetătoarei, trebuie neapărat să menţionăm spontaneitatea. Dacă, ajunsă la 70 de ani, află că a devenit, în sfârşit, posibilă călătoria către Marte, ea îşi va lua hotărâtă partenerul de mână gata să o pornească în marea aventură. Iar dacă acesta ezită, ei bine, nici nu-l va mai invita când va pleca pe Jupiter.
Copilul Săgetător
Alături de copilul din Gemeni, cel din Săgetător întruchipează esenţa copilăriei. De aceea, în astrologia tradiţională, axa acestor două zodii poartă un nume semnificativ: puer eternus, adică veşnicul copil. Dar cum se poartă o zodie a veşnicei copilării, când traversează însăşi vârsta copilăriei? În primul rând, sunt copii de o vioiciune ieşită din comun (şi nu e vorba despre sindromul ADHD), o vioiciune armonioasă, a corpului şi a spiritului, deopotrivă. Copilul Săgetător vrea să afle tot şi tot ce află îl motivează să afle şi mai mult. Nu se mulţumeşte niciodată cu răspunsuri superficiale, care îl fac să-şi simtă insultată inteligenţa, situaţie în care pune, de multe ori, întrebări încuietoare. Îi place, de asemenea, să vadă ce poate să facă cu corpul său, şi trebuie îndemnat să facă mişcare fizică cât mai des, pentru că altfel, în timp, acest frumos echilibru între fizic şi mental se poate rupe, în detrimentul fizicului, iar micuţii Săgetători, odată ce se îngraşă, scapă greu de kilogramele în plus, din pricina faptului că ficatul şi pancreasul lor au tendinţa să lenevească. Orientarea spre dans poate preveni îngrăşarea, dat fiind că multora dintre ei le place muzica ritmată şi sunt dansatori expresivi. Pot fi motivaţi să facă mişcare şi luându-le un câine sau ducându-i la lecţii de călărie. Deşi sunt buni sportivi şi dansatori, în viaţa de zi cu zi pot fi împiedicaţi sau stângaci.
Din pricina simţului pronunţat al independenţei, Săgetătorul copil nu poate fi manipulat cu texte de genul: "Se supără mama dacă faci cutare sau cutare lucru." Ei nu se simt ca aparţinând unei familii restrânse, ci unei familii mai largi, iubesc excursiile şi n-au probleme să se integreze în grupuri formate din persoane venite din toate mediile sociale posibile şi din toate colţurile lumii. Copilul Săgetător, deşi este foarte preocupat de adevăruri profunde, are, adesea, tendinţa de a exagera, de a prezenta lucrurile banale ca fiind ceva ieşit din comun. Această tendinţă trebuie controlată din copilărie, la fel ca cea de a face în grabă promisiuni pe care nu pot să le onoreze.
Profesii şi vocaţiiIndiferent ce profesie alege, Săgetătorul vrea să fie vizibil. Şi, de obicei, reuşeşte. Nu este deci de mirare că cel mai uşor se afirmă în profesii care, prin însăşi natura lor, asigură un factor de vizibilitate. Poate aceste afirmaţii sunt mai uşor de înţeles dacă ştim că instituţia Parlamentului este guvernată de Săgetător. Întocmirea legilor, pe baza principiilor morale, se leagă de aceeaşi zodie. În înaltele funcţii bisericeşti şi în curţile superioare de justiţie, în eşaloanele superioare ale diplomaţiei, în funcţii de inspector, ofiţeri superiori şi în politică, găsim mulţi Săgetători.
Săgetătorul îşi face cu uşurinţă un nume şi ca justiţiar, atunci când lucrează ca jurnalist, scriitor sau întemeiază un ONG, prin care să apere drepturile celor defavorizaţi de soartă sau ale animalelor. Dacă ne uităm la aceste meserii şi profesii, ne dăm seama mai bine de ce în aceste domenii Săgetătorii pot să-şi utilizeze cu folos capacitatea de a pune punctul pe "i" acolo unde alţii nu îndrăznesc să o facă, şi să propage idei şi viziuni noi, cu condiţia să nu trebuiască să se ocupe de detalii. Expresivitatea şi forţa le sunt puse în valoare în acele ocupaţii care îi ajută să devină un model pentru cei care le urmăresc expunerile. Rareori se găseşte un Săgetător care să apere ideile altora. Ei îşi trăiesc propriile adevăruri şi îşi expun propriile concepţii. De aceea sunt atât de convingători, de aceea reuşesc să-i pună pe oameni pe gânduri.
Este greu pentru un Săgetător să facă un singur lucru, oricât de bine l-ar face şi oricât de pasionat ar fi de subiect. Îi trebuie, întotdeauna, o completare sau un hobby de cu totul altă natură, ca să fie cu adevărat echilibrat. Un asemenea hobby poate fi muzica sau o activitate în aer liber. De exemplu, alpinismul. Sau pot să studieze filozofie ori culturile şi civilizaţiile exotice. Turismul cultural a fost probabil o invenţie a unui Săgetător, plictistit de o slujbă de la nouă la cinci, şi care între timp a devenit bogat şi faimos în urma acestei idei.
Setea de cunoaştere a Săgetătorului durează toată viaţa şi este contagioasă, pentru că, pe lângă toate celelalte înzestrări, a fost hăruit şi cu darul povestirii. Este un talent care-i face să exceleze în cariera de profesor, mai ales în mediul universitar, pentru că au capacitatea de-a transmite noţiuni şi concepte complexe de aşa manieră încât să fie nu doar uşor înţelese, ci să trezească studenţilor interesul de-a le aprofunda.
Şeful SăgetătorÎn cazul multor Săgetători, se poate ca angajaţii nici să nu ştie prea bine cum arată şeful lor, care preferă să îşi rezolve problemele de comunicare folosindu-se de toate avantajele tehnologiei moderne. De aceea, poate fi derutant să lucrezi în subordinea unui Săgetător, care nu este deloc un şef tipic. Nu ţine să i se spună "şefu'" sau "dumneavoastră". Ţine, în schimb, să se facă bine înţeles de cei cu care lucrează. Nu încearcă să îi controleze, ci să îi inspire. Această frumoasă însuşire are însă şi dezavantajele sale, pentru că cei mai mulţi oameni funcţionează cel mai bine dacă li se spune exact ce au de făcut. Şeful Săgetător porneşte însă de la premiza că toată lumea este înzestrată măcar cu o părticică din creativitatea sa, şi este tare dezamăgit să vadă că, de multe ori, nu e cazul. Dar pentru că este tolerant şi are umor, va continua să îşi îndrume (şi să îşi educe) subordonaţii după o scurtă izbucnire de nemulţumire. E pregătit să aibă înţelegere pentru slăbiciunile omeneşti, dar va reacţiona radical, atunci când sunt încălcate principiile etice. Va sancţiona mult mai sever minciuna decât incapacitatea, pe motiv că un incapabil bine intenţionat va reuşi să-şi îmbunătăţească performanţa profesională, în timp ce unui mincinos nu-i va reuşi prea lesne să-şi schimbe caracterul. Oricât de relaxată, uneori chiar boemă, ar fi atitudinea unui şef Săgetător, nimeni nu va avea ideea să-i conteste o dispoziţie. În momentul în care îşi comunică o decizie, chiar dacă înainte s-a consultat cu echipa lui, hotărârea este rostită fără echivoc şi pe deplin asumată. Şeful Săgetător face parte dintre puţinii şefi care sunt în stare nu doar să admită că au greşit, ci să se amuze uneori copios pe seama propriilor erori. Greşeala pe care o fac, uneori, angajaţii unui asemenea şef este să creadă că acesta este lipsit de ambiţie şi, din cauza aceasta, nu va face prea mare caz, atunci când activitatea lor lasă de dorit. Ei bine, se înşeală amarnic. E foarte adevărat, şeful Săgetător nu este nici pe departe un pisălog, dar este animat de dorinţa de a arăta ce poate şi nu face rabat de la calitate. Îi displace profund să renunţe la colaboratori, este un umanitar, dar nu este dispus să sacrifice un obiectiv (care la el e de cele mai multe ori şi un ideal) pentru cineva care nu este dispus să evolueze.
Angajatul SăgetătorÎn echipele în care există măcar un Săgetător, se râde. Umorul este cel mai redutabil ingredient pe care îl foloseşte Săgetătorul ca să fraternizeze cu colegii şi să se facă agreat. O parte din acest umor poate să fie involuntar, dacă ne gândim la stângăciile pe care le poate comite, cum ar fi, de exemplu, să se împiedice şi să verse cafeaua exact în poala şefei, care a venit îmbrăcată la patru ace. Dar pentru că e evident că aceste incidente sunt involuntare (iar pentru spectatori, distractive), ele nu au cum să ducă la consecinţe serioase, dimpotrivă, pot deveni un subiect de rememorat, în momentele de plictiseală: "Îţi mai aduci aminte când...!?". Se prea poate ca angajatul Săgetător să nu fie cel mai punctual şi cel mai tipicar din birou, dar, în momentul în care e nevoie de o soluţie inedită sau de cineva care să salveze o situaţie cu adevărat gravă, atunci Săgetătorul cel stângaci se poate transforma pe loc într-un maestru al diplomaţiei. Cum procedează? Simplu. Spune adevărul cu claritate, punând lucrurile într-o perspectivă lesne de înţeles, fără a judeca pe nimeni, ci încercând să ajungă la o soluţie corectă. Şi iată că este perceput în altă lumină. Săgetătorului îi este aproape imposibil să vadă o nedreptate şi să nu sară, fără întârziere şi fără teamă, în ajutorul persoanei agresate, indiferent de funcţia sau influenţa agresorului. Acest simţ înnăscut al dreptăţii poate fi însă fructificat de persoanele manipulatoare, care se pot folosi de această trăsătură a Săgetătorului, astfel încât acesta să intervină în folosul lor, fără ca ele să se expună cu ceva.
Banii sunt şi nu sunt importanţi pentru Săgetător. Sunt importanţi în măsura în care îi lipseşte confortul material, care să-i permită să se dedice studiilor sau să întreprindă călătoriile sau activităţile necesare pentru a-şi lărgi orizontul. Sunt mai puţin importanţi, dacă Săgetătorul scrie, de exemplu, un roman (de preferinţă un science-fiction sau fantasy), caz în care se poate mulţumi cu foarte puţini bani, fiind mânat de pasiunea cu ajutorul căreia îşi aşterne pe hârtie viziunea.
Săgetătorii angajaţi nu sunt mulţi la număr, din mai multe motive. Primul dintre acestea ar fi faptul că au atributele necesare pentru a fi promovaţi cu rapiditate şi a deveni şefi. Al doilea motiv e faptul că, fiind firi independente şi versatile, nu le e greu să-şi pornească propriile afaceri, iar al treilea e că se simt foarte bine ca liber profesionişti, mai ales dacă se ocupă de scris ori activează într-un domeniu artistic.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
