Optimiștii zodiacului
Trăsătura comună pe care o împărătășesc Săgetătorii, indiferent de gen, de statură, de vârstă, de îmbrăcăminte sau de statut social, este faptul că se fac remarcați. În general, sunt două ipostaze în care captează atenția celor din jur. Prima e cea a copilului teribil, care-și permite să facă sau să spună ceva ce nimeni altcineva n-ar îndrăzni să facă sau să spună. Un exemplu potrivit în acest sens ar fi copilul din povestea "Hainele noi ale împăratului". Un croitor mai șmecher l-a convins pe împărat că are nevoie de haine noi, și nu de orice fel, ci niște haine speciale, pe care le pot vedea doar cei cu inima curată. Împăratul a acceptat oferta și croitorul s-a apucat, vezi Doamne, de treabă. Când așa-zisele haine au fost gata, împăratul (care n-a îndrăznit nici el să spună că nu le vedea) a ieșit în lume. Nimeni nu a făcut vreun comentariu, altfel ar fi putut fi acuzat de lipsă de curățenie sufletească. Dar un copil (Săgetător, desigur), care nu putea fi acuzat de nimic, a strigat ceea ce era evident pentru toți: "Împăratul este gol!". Acest tip de Săgetător este atât de preocupat de spunerea adevărului, încât, uneori, face gafe. Dar, pentru că afirmațiile sale nu conțin niciun grăunte de răutate, ele nu pot să-i supere decât pe cei care refuză să se confrunte cu adevărul. Cea de-a doua tipologie de Săgetător este copilul precoce. Acesta pune mâna pe chitara tatălui său și, ca prin minune, nimerește trei acorduri. Și are doar patru ani. Evident că, până la cinci ani, va avea deja propriul său public. Ca și în cazul copilului teribil, copilul-minune atrage și el atenția asupra sa, fără să se străduiască în mod deosebit. Este vorba despre încrederea cu care face ceea ce face. În comparație cu restul lumii, Săgetătorul se naște cu o doză suplimentară de optimism și de entuziasm, care-i permit să înfrunte cu seninătate situații în fața cărora alții s-ar simți dezarmați. Săgetătorul nu pornește niciodată de la premiza că ceva nu se poate, precum copilul care pune mâna pe chitara tatălui, convins că va reuși s-o stăpânească. Ambele sunt atitudini care duc la reușită, o reușită care, astrologic vorbind, este pusă pe seama marelui benefic Jupiter. Acesta justifică din plin atributul de "mare", căci este de departe cea mai mare planetă din sistemul nostru solar. Ca să avem o imagine mai clară asupra dimensiunilor sale, să ne închipuim că dacă am lua toate planetele existente și le-am îndesa în Jupiter, ar încăpea chiar toate. De două ori! De altfel, "mare" li se potrivește și reprezentanților lui Jupiter pe Pământ, adică Săgetătorilor. Nimic din ceea ce este mic sau puțin nu îi caracterizează. De la stilul de a se exprima, cu vorbe mari, cu gesturi mari, cu voce puternică, până la trăsăturile feței, care de cele mai multe ori sunt mari, clasice, nobile.
La fel de mare este și viziunea Săgetătorului asupra lumii, amplă, cuprinzătoare și, cel mai adesea, prezentată celorlalți cu o porție de umor. Nativul zodiei este mai mult decât mulțumit să lase detaliile pe seama altora (ceea ce uneori îl costă) pentru a se concentra pe principii și idei pe care nu le dă niciodată din mână. El știe că a venit pe acestă lume nu pentru a urma cărări bătătorite, ci pentru a strânge suficiente cunoștințe menite să-i dea o filozofie de viață proprie, unică, devenind astfel un model demn de urmat. Dușmanul cel mai mare al Săgetătorului este mediocritatea, mai ales mediocritatea în idei și acceptarea orbească a normelor impuse de alții. Printre nenumăratele întrebări care se perindă prin mintea Săgetătorului, cea mai frecventă este "de ce?", pentru că el are nevoie să descopere cauza, originile tuturor lucrurilor.
Bărbatul Săgetător
Din fragedă pruncie, Săgetătorul este convins că îi e dat să înfăptuiască lucruri mărețe. Pentru că are, de obicei, o sumă de talente la dispoziție, reușește curând să iasă în evidență, iar acesta este un punct crucial în dezvoltarea sa. Dacă se lasă doar în voia înzestrărilor native și nu muncește suficient pentru a le dezvolta, va constata, nu peste multă vreme, că alții, poate mai puțin talentați nativ, reușesc să i-o ia înainte. Aici se separă cei care "s-au născut «talent» și au murit «speranță»" de cei care și-au investit puternica energie jupiteriană în dezvoltarea aptitudinilor. Săgetătorul care a depășit acest moment critic se poate considera deja un învingător. Este mai preocupat, de multe ori, de cunoaștere și de felul în care o împărtășește publicului, decât de o relație stabilă. Sigur că da, îi place să fie admirat și nu se ferește de câte o aventură. Va spune însă pe șleau că nu este dornic de un angajament și nu va recurge la clasica vrăjeală pentru a cuceri. Asta nu înseamnă că nu are o natură de cuceritor. Doar că, de multe ori, preferă să cucerească un auditoriu întreg, în locul unei persoane anume. Partenerul preferat al Săgetătorului este, de regulă, publicul.
În cazul în care se îndrăgostește, Săgetătorul intră în relație cu tot avântul entuziast care-l caracterizează. Aduce cu sine o veselie copilărească și e plin de idei despre ceea ce ar putea întreprinde cu partenerul. Cineva care-și dorește o viață de cuplu liniștită și o rutină previzibilă nu prea are cum să facă față ritmului său. Cea care va intra, însă, în acest joc, își va păstra și tinerețea, acest atribut care face parte integrantă din pronunțatul farmec personal al bărbatului Săgetător. Și pentru că Săgetătorul este lipsit de prejudecăți privitoare la rase și culturi, ba chiar este fascinat de aceste diferențe, va fi adesea atras de o parteneră care provine dintr-un mediu social total diferit de al său, sau de cineva dintr-o altă țară, dacă se poate, chiar de pe un alt continent. Aceste diferențe îi vor menține interesul treaz o bună bucată de vreme.
Femeia Săgetător
Iată pe cineva care nu se bazează pe clasicele trucuri feminine nici în viață, nici în relații. Pe de altă parte, nici nu are nevoie. Asta, din mai multe motive. Primul este contrastul unic între inteligență, de multe ori sclipitoare, și o candoare soră cu naivitatea. Poartă conversații fascinante și face parte dintre femeile care împărtășesc cu ușurință preocupările - să zicem mai bărbătești - ale partenerilor lor, cum ar fi sportul sau interesul pentru știință. Din acest motiv, bărbatul care are drept parteneră o Săgetătoare nu are nevoie să iasă la bere sau la miuțe cu "băieții". Pe de altă parte, poate să-și ia foarte bine iubita cu el în gașca de băieți, pentru că știe că va fi primită cu brațele deschise. După cum spuneam, Săgetătorul, bărbat sau femeie, rareori are probleme când vine vorba să câștige publicul de partea sa. Problema o poate avea mai degrabă iubitul, când Săgetătoarea dorește să întreprindă ceva singură, căci e o persoană independentă și nu are nevoie de aprobarea nimănui pentru a face ceva ce o interesează. Un partener gelos își taie singur craca de sub picioare, căci Săgetătoarea poate reacționa de-a dreptul agresiv, dacă nu i se acordă încredere. Ea știe foarte bine că dacă lucrurile nu merg bine în cuplu, va ridica problema direct și se va despărți, fără să aibă o alternativă pregătită dinainte. Dar dacă partenerul nu-i cunoaște onestitatea sau nu i-o validează, Săgetătoarea va tolera foarte puțină vreme această stare de lucruri. În schimb, un partener care va ști să îi arate încredere se va delecta cu o mulțime de povești interesante pe care i le va povesti Săgetătoarea, odată întoarsă din escapadele ei inofensive. Dintre atributele care nu au voie să lipsească din viața amoroasă a Săgetătoarei, trebuie neapărat să menționăm spontaneitatea. Dacă, ajunsă la 70 de ani, află că a devenit, în sfârșit, posibilă călătoria către Marte, ea își va lua hotărâtă partenerul de mână gata să o pornească în marea aventură. Iar dacă acesta ezită, ei bine, nici nu-l va mai invita când va pleca pe Jupiter.
Copilul Săgetător
Alături de copilul din Gemeni, cel din Săgetător întruchipează esența copilăriei. De aceea, în astrologia tradițională, axa acestor două zodii poartă un nume semnificativ: puer eternus, adică veșnicul copil. Dar cum se poartă o zodie a veșnicei copilării, când traversează însăși vârsta copilăriei? În primul rând, sunt copii de o vioiciune ieșită din comun (și nu e vorba despre sindromul ADHD), o vioiciune armonioasă, a corpului și a spiritului, deopotrivă. Copilul Săgetător vrea să afle tot și tot ce află îl motivează să afle și mai mult. Nu se mulțumește niciodată cu răspunsuri superficiale, care îl fac să-și simtă insultată inteligența, situație în care pune, de multe ori, întrebări încuietoare. Îi place, de asemenea, să vadă ce poate să facă cu corpul său, și trebuie îndemnat să facă mișcare fizică cât mai des, pentru că altfel, în timp, acest frumos echilibru între fizic și mental se poate rupe, în detrimentul fizicului, iar micuții Săgetători, odată ce se îngrașă, scapă greu de kilogramele în plus, din pricina faptului că ficatul și pancreasul lor au tendința să lenevească. Orientarea spre dans poate preveni îngrășarea, dat fiind că multora dintre ei le place muzica ritmată și sunt dansatori expresivi. Pot fi motivați să facă mișcare și luându-le un câine sau ducându-i la lecții de călărie. Deși sunt buni sportivi și dansatori, în viața de zi cu zi pot fi împiedicați sau stângaci.
Din pricina simțului pronunțat al independenței, Săgetătorul copil nu poate fi manipulat cu texte de genul: "Se supără mama dacă faci cutare sau cutare lucru." Ei nu se simt ca aparținând unei familii restrânse, ci unei familii mai largi, iubesc excursiile și n-au probleme să se integreze în grupuri formate din persoane venite din toate mediile sociale posibile și din toate colțurile lumii. Copilul Săgetător, deși este foarte preocupat de adevăruri profunde, are, adesea, tendința de a exagera, de a prezenta lucrurile banale ca fiind ceva ieșit din comun. Această tendință trebuie controlată din copilărie, la fel ca cea de a face în grabă promisiuni pe care nu pot să le onoreze.
Profesii și vocații
Indiferent ce profesie alege, Săgetătorul vrea să fie vizibil. Și, de obicei, reușește. Nu este deci de mirare că cel mai ușor se afirmă în profesii care, prin însăși natura lor, asigură un factor de vizibilitate. Poate aceste afirmații sunt mai ușor de înțeles dacă știm că instituția Parlamentului este guvernată de Săgetător. Întocmirea legilor, pe baza principiilor morale, se leagă de aceeași zodie. În înaltele funcții bisericești și în curțile superioare de justiție, în eșaloanele superioare ale diplomației, în funcții de inspector, ofițeri superiori și în politică, găsim mulți Săgetători.
Săgetătorul își face cu ușurință un nume și ca justițiar, atunci când lucrează ca jurnalist, scriitor sau întemeiază un ONG, prin care să apere drepturile celor defavorizați de soartă sau ale animalelor. Dacă ne uităm la aceste meserii și profesii, ne dăm seama mai bine de ce în aceste domenii Săgetătorii pot să-și utilizeze cu folos capacitatea de a pune punctul pe "i" acolo unde alții nu îndrăznesc să o facă, și să propage idei și viziuni noi, cu condiția să nu trebuiască să se ocupe de detalii. Expresivitatea și forța le sunt puse în valoare în acele ocupații care îi ajută să devină un model pentru cei care le urmăresc expunerile. Rareori se găsește un Săgetător care să apere ideile altora. Ei își trăiesc propriile adevăruri și își expun propriile concepții. De aceea sunt atât de convingători, de aceea reușesc să-i pună pe oameni pe gânduri.
Este greu pentru un Săgetător să facă un singur lucru, oricât de bine l-ar face și oricât de pasionat ar fi de subiect. Îi trebuie, întotdeauna, o completare sau un hobby de cu totul altă natură, ca să fie cu adevărat echilibrat. Un asemenea hobby poate fi muzica sau o activitate în aer liber. De exemplu, alpinismul. Sau pot să studieze filozofie ori culturile și civilizațiile exotice. Turismul cultural a fost probabil o invenție a unui Săgetător, plictistit de o slujbă de la nouă la cinci, și care între timp a devenit bogat și faimos în urma acestei idei.
Setea de cunoaștere a Săgetătorului durează toată viața și este contagioasă, pentru că, pe lângă toate celelalte înzestrări, a fost hăruit și cu darul povestirii. Este un talent care-i face să exceleze în cariera de profesor, mai ales în mediul universitar, pentru că au capacitatea de-a transmite noțiuni și concepte complexe de așa manieră încât să fie nu doar ușor înțelese, ci să trezească studenților interesul de-a le aprofunda.
Șeful Săgetător
În cazul multor Săgetători, se poate ca angajații nici să nu știe prea bine cum arată șeful lor, care preferă să își rezolve problemele de comunicare folosindu-se de toate avantajele tehnologiei moderne. De aceea, poate fi derutant să lucrezi în subordinea unui Săgetător, care nu este deloc un șef tipic. Nu ține să i se spună "șefu'" sau "dumneavoastră". Ține, în schimb, să se facă bine înțeles de cei cu care lucrează. Nu încearcă să îi controleze, ci să îi inspire. Această frumoasă însușire are însă și dezavantajele sale, pentru că cei mai mulți oameni funcționează cel mai bine dacă li se spune exact ce au de făcut. Șeful Săgetător pornește însă de la premiza că toată lumea este înzestrată măcar cu o părticică din creativitatea sa, și este tare dezamăgit să vadă că, de multe ori, nu e cazul. Dar pentru că este tolerant și are umor, va continua să își îndrume (și să își educe) subordonații după o scurtă izbucnire de nemulțumire. E pregătit să aibă înțelegere pentru slăbiciunile omenești, dar va reacționa radical, atunci când sunt încălcate principiile etice. Va sancționa mult mai sever minciuna decât incapacitatea, pe motiv că un incapabil bine intenționat va reuși să-și îmbunătățească performanța profesională, în timp ce unui mincinos nu-i va reuși prea lesne să-și schimbe caracterul. Oricât de relaxată, uneori chiar boemă, ar fi atitudinea unui șef Săgetător, nimeni nu va avea ideea să-i conteste o dispoziție. În momentul în care își comunică o decizie, chiar dacă înainte s-a consultat cu echipa lui, hotărârea este rostită fără echivoc și pe deplin asumată. Șeful Săgetător face parte dintre puținii șefi care sunt în stare nu doar să admită că au greșit, ci să se amuze uneori copios pe seama propriilor erori. Greșeala pe care o fac, uneori, angajații unui asemenea șef este să creadă că acesta este lipsit de ambiție și, din cauza aceasta, nu va face prea mare caz, atunci când activitatea lor lasă de dorit. Ei bine, se înșeală amarnic. E foarte adevărat, șeful Săgetător nu este nici pe departe un pisălog, dar este animat de dorința de a arăta ce poate și nu face rabat de la calitate. Îi displace profund să renunțe la colaboratori, este un umanitar, dar nu este dispus să sacrifice un obiectiv (care la el e de cele mai multe ori și un ideal) pentru cineva care nu este dispus să evolueze.
Angajatul Săgetător
În echipele în care există măcar un Săgetător, se râde. Umorul este cel mai redutabil ingredient pe care îl folosește Săgetătorul ca să fraternizeze cu colegii și să se facă agreat. O parte din acest umor poate să fie involuntar, dacă ne gândim la stângăciile pe care le poate comite, cum ar fi, de exemplu, să se împiedice și să verse cafeaua exact în poala șefei, care a venit îmbrăcată la patru ace. Dar pentru că e evident că aceste incidente sunt involuntare (iar pentru spectatori, distractive), ele nu au cum să ducă la consecințe serioase, dimpotrivă, pot deveni un subiect de rememorat, în momentele de plictiseală: "Îți mai aduci aminte când...!?". Se prea poate ca angajatul Săgetător să nu fie cel mai punctual și cel mai tipicar din birou, dar, în momentul în care e nevoie de o soluție inedită sau de cineva care să salveze o situație cu adevărat gravă, atunci Săgetătorul cel stângaci se poate transforma pe loc într-un maestru al diplomației. Cum procedează? Simplu. Spune adevărul cu claritate, punând lucrurile într-o perspectivă lesne de înțeles, fără a judeca pe nimeni, ci încercând să ajungă la o soluție corectă. Și iată că este perceput în altă lumină. Săgetătorului îi este aproape imposibil să vadă o nedreptate și să nu sară, fără întârziere și fără teamă, în ajutorul persoanei agresate, indiferent de funcția sau influența agresorului. Acest simț înnăscut al dreptății poate fi însă fructificat de persoanele manipulatoare, care se pot folosi de această trăsătură a Săgetătorului, astfel încât acesta să intervină în folosul lor, fără ca ele să se expună cu ceva.
Banii sunt și nu sunt importanți pentru Săgetător. Sunt importanți în măsura în care îi lipsește confortul material, care să-i permită să se dedice studiilor sau să întreprindă călătoriile sau activitățile necesare pentru a-și lărgi orizontul. Sunt mai puțin importanți, dacă Săgetătorul scrie, de exemplu, un roman (de preferință un science-fiction sau fantasy), caz în care se poate mulțumi cu foarte puțini bani, fiind mânat de pasiunea cu ajutorul căreia își așterne pe hârtie viziunea.
Săgetătorii angajați nu sunt mulți la număr, din mai multe motive. Primul dintre acestea ar fi faptul că au atributele necesare pentru a fi promovați cu rapiditate și a deveni șefi. Al doilea motiv e faptul că, fiind firi independente și versatile, nu le e greu să-și pornească propriile afaceri, iar al treilea e că se simt foarte bine ca liber profesioniști, mai ales dacă se ocupă de scris ori activează într-un domeniu artistic.