Rugăciunea şi fertilitatea
Un studiu cuprinzător, realizat în Coreea de Sud, ţara asiatică unde există cel mai mare procentaj de credincioşi creştini, a avut în vedere femeile infertile, supuse procedurii de fertilizare in vitro. Experimentul a cuprins 209 femei, având vârste între 24 şi 46 de ani, iar participantele au fost împărţite în două grupe supuse aceloraşi proceduri-standard de fertilizare. Însă pentru participantele din una din grupe s-au rugat, simultan, mai multe comunităţi creştine din Statele Unite, Canada şi Australia. Rezultatul: femeile din prima grupă au rămas însărcinate în proporţie de 26%, în timp ce la femeile pentru care s-au făcut rugăciuni, rata de succes a fost de 50%, adică dublă! De asemenea, femeile ajutate cu rugăciune au avut şi mai puţine complicaţii.
Rugăciunea şi recuperarea după operaţie
Cercetătorii de la Universitatea din Michigan, Statele Unite, au corelat datele culese din mai multe clinici de chirurgice cardio-vasculară, unde există grupuri de rugăciune. Rezultatul a fost surprinzător: în cazul pacienţilor sprijiniţi de rugăciuni, rata de succes a operaţiilor a fost mai mare, complicaţiile post-operatorii mai rare şi mai reduse ca gravitate. În plus, timpul de recuperare este mai scurt, iar pacienţii sunt mai optimişti, fiind mult mai dispuşi să colaboreze cu medicii şi personalul auxiliar, atunci când sunt ajutaţi de rugăciuni.
Rugăciunea şi bolile infecţioase
Un studiu cu totul neobişnuit a fost făcut în Israel asupra a 3.393 de pacienţi cu boli infecţioase grave, transmise prin intermediul sângelui. Ca şi în alte experimente, pacienţii au fost împărţiţi în două grupe, una de control, iar alta pentru care s-au rugat, vreme de 6 ani (!), mai multe comunităţi religioase. Centralizând rezultatele, medicii au concluzionat că, în mod surprinzător, diferenţa de mortalitate între grupul ajutat cu rugăciune şi cel de control era nesemnificativă, diferenţa fiind de doar două procente în favoarea primului. În schimb, pacienţii din grupul ajutat prin rugăciune au necesitat de două ori mai puţine spitalizări, au avut accese de febră de aproape trei ori mai rare şi, pe ansamblu, calitatea vieţii lor a fost mult mai bună.
Aceste trei studii se referă doar la aşa numitele rugăciuni mediate, adică făcute de persoane din exterior asupra unor pacienţi care nu ştiau de ajutorul pe care îl primesc. Însă efectele rugăciunii făcute chiar de către pacientul în cauză sunt mult mai puternice, deşi acestea sunt mai greu de obiectivat prin prisma canoanelor ştiinţifice contemporane. Despre valoarea rugăciunii şi a meditaţiei individuale vom vorbi, însă, într-un număr viitor.