Avem un premier tânăr, tehnocrat, venit din afara reţelei subterane trans-partinice care parazitează ţara noastră. Este suficient să te uiţi peste şcolile absolvite de el ca să înţelegi că între noul premier şi ciocoimea autohtonă este o distanţă uriaşă. Aşadar, am bifat o primenire. Cea mai rapidă şi cu cea mai mare expunere mediatică. Dar zecile de mii de manifestanţi care au ieşit pe străzi în Capitală şi în ţară au vrut mult mai mult - o schimbare din temelii a clasei politice. Mă tem că aşa ceva e foarte greu. Cel puţin, nu foarte curând şi nu la presiunea străzii, pentru că, în orice ţară, aleşii poporului reprezintă întotdeauna doar vârful aisbergului. El reflectă, în mare măsură, reţeaua care deţine puterea economică în societate. Chiar şi în Occident există grupuri de lobby, care au în spate interese ale unor mari corporaţii, întotdeauna dispuse să arunce în campaniile electorale sume imense de bani. Aşa s-a ajuns ca preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii să fie consideraţi de presă mai curând reprezentanţi ai Wall Street-ului sau ai marilor companii petroliere, decât ai cetăţenilor. Pentru că, deşi cetăţenii sunt cei care votează, totuşi, decizia lor de a alege este influenţată major de campania electorală, adică de banii veniţi de la sponsori. Problema e că, cel puţin în Occident, acei sponsori sunt oameni de afaceri foarte serioşi, născuţi într-un mediu competitiv şi curat. Există şi acolo uscături, în fond trăim într-o lume căzută, dar pădurea corporaţiilor vestice e mult mai verde, mai curată, mai onorabilă decât a noastră, iar oxigenul ei financiar alimentează şi clasa politică. Şi aici ajungem la problema fundamentală a României, care nu este reprezentată doar de politicieni, ci, mai ales, de sistemul transpartinic din spatele lor. Care sistem s-a obişnuit cu o reţetă simplă - bani la partid, contra contracte grase cu statul. Adică, până la urmă, corupţie în stil mare, jaf care a pus ţara asta pe butuci. Oamenii aceştia "de afaceri", mulţi dintre ei din sau cu legături cu fosta Securitate, au fost pregătiţi să ia puterea încă din perioada comunistă. Atunci, ca şi acum, revolta străzii nu a constituit decât un accelerator pentru o schimbare pregătită deja. Atunci, eşalonul doi al PCR-ului avea deja în mâini destulă putere încât să decapiteze eşalonul unu. Noi, poporul, strada, am fost doar masa de manevră. Astăzi, politicienii împotriva cărora scandăm nu sunt decât marionetele manevrate cu grijă de păpuşarii din umbră.
De la ei trebuie să ne luăm ţara înapoi, pentru că ei pot să susţină la infinit oricâte păpuşi dorim, multe din ele aparent imaculate. Când în mediul de afaceri se va atinge o masă critică, atunci când în mâinile unui grup de oameni de afaceri cinstiţi, rupţi de contractele cu statul, crescuţi în altă mentalitate decât cea a jafului postdecembrist se va acumula suficient capital financiar şi uman încât să poată susţine un partid curat, o clasă politică decentă, atunci ei vor prelua cu siguranţă puterea, cu sau fără stradă. Deocamdată, mă tem că mai avem de aşteptat... Putem însă ieşi în stradă cu cereri punctuale, cu legi care să poată fi adoptate şi care să pregătească tocmai acumularea cinstită de capital. Adică, de prosperitate curată. Abia atunci vom începe să simţim că trăim şi noi mai bine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
