Acele magice ale doctorului CABA

La venerabila vârstă de 83 de ani, doctorul Teodor Caba îşi primeşte pacienţii cu o energie şi un optimism greu de găsit, chiar şi la medicii tineri. Indiferent dacă e vorba de o simplă durere de cap, de infertilitate sau de scle­roză în plăci, fiecare pacient este primit cu zâmbet larg, inimă caldă şi vorbe de îm­băr­bătare. Oamenii vin din toată ţara la cabi­netul său de pe strada Putnei, din Si­biu, punându-şi speranţele în "ace­le magice ale doctorului Caba", fără să ştie că, dincolo de modestia desă­vâr­şită a specialistului, de fapt, au în faţă un mare om de ştiinţă. Acu­punc­turist de renume naţional şi in­ternaţional, dar şi principalul pro­mo­tor al homeopatiei şi ge­mo­te­ra­piei în România, Teodor Caba este membru al Societăţii Interna­ţio­nale de Acu­punc­tură din Paris, al So­cie­tăţii de Acupunctură din Japonia, mem­bru de onoare al IPJ Cambridge, Marea Britanie (care l-a şi declarat Omul de Ştiinţă al Anu­lui în 1987) şi membru de onoa­re al Universi­tă­ţii Carolina de Nord, SUA. O ex­traor­dinară personalitate ştiinţifică a României, care însă trăieşte discret la Sibiu, de­parte de lu­mina reflectoarelor, pe care le-ar merita cu pri­so­sin­ţă, înconjurat doar de bucuria şi mulţu­mi­rile pa­ci­en­ţilor săi.

Secretele din subsol

- Domnule doctor, în cabinetul dumneavoastră sunt cărţi până la tavan, însă niciuna dintre diplo­mele de excelenţă nu este pusă la vedere. În schimb, văd un tablou înfăţişându-l pe Don Quijote. Cre­deţi că acupunctura, homeopatia sau gemoterapia mai sunt astăzi un "donquijotism", un idealism al medicului ce luptă cu morile de vânt?

- La nivel oficial, aşa au stat lucrurile şi în trecut, şi aşa sunt şi astăzi. Înainte, era din cauza ig­noranţei, astăzi, este din cauza intereselor financiare enorme pe care le au producătorii de medicamente. Vorbesc din experienţă, pentru că am terminat medicina la Cluj şi am fost dezamăgit de rezultatele obţinute în practica medicală alopată. Aşa am în­ceput să îmi pun întrebarea dacă nu există şi alte modalităţi tera­peu­tice pentru a ajuta bolnavii. În subsolul "Bibliotecii Universitare din Cluj" erau de­pozitate cărţile interzise, puse la "index" de ig­no­ranţa comunistă. Am avut acces la ele mituind paz­nicul cu ţigări Mără­şeşti. Luni de zile am citit noap­tea, în acele depozite, şi aşa l-am descoperit pe Sa­muel Hahnemann, înte­meietorul homeopatiei ştiin­ţifice. Samuel Hahne­mann a lucrat la Sibiu, o pe­rioa­dă de timp, ca biblio­tecar şi medic al baronului von Bruckenthal. Această descoperire a fost o mare revelaţie pentru mine, era confirmarea că se poate face medicină şi dincolo de alopatie. În urma stu­dii­lor făcute, în anii '70 am primit invitaţie de la Cli­nicile Homeopate "Robert-Bosch", din Stuttgart (RFG), prin care mi se pro­punea să ţin 10 cursuri teo­­retice despre meca­nismul de acţiune al reme­diului homeopatic prin prisma me­dicului român Daniel Danielopolou. Această invitaţie a atras atenţia Securităţii, şi astfel am ajuns să fiu acu­zat de "violarea secretului de stat" şi că sunt "agent" al "Europei libere". Au urmat an­che­te, nu am avut voie să primesc burse din stră­ină­tate, nu mi s-a publicat studiul despre ho­meo­patie... În cele din urmă, am fost convocat la Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie şi acolo mi s-a dat voie să practic medicina într-o cli­nică din Călan, în judeţul Hunedoara, un loc foarte drag inimii mele. Homeopatia şi acupunctura s-au dezvoltat în perioada comunistă după ce am convins cu greu oficialităţile că, prin intermediul lor, nu nu­mai că redăm sănătatea oamenilor bolnavi, dar adu­cem şi importante eco­no­mii Statului, uşurând chel­tuielile cu medi­ca­men­­tele. Cred că argu­men­tul finan­ciar a fost de­cisiv...

- Dar astăzi?

- Şi acum este greu, numai că altfel. De exem­plu, a apărut de curând, în­tr-un cotidian central, pe două pagini, negarea ho­meo­pa­tiei, cu argu­men­te... de la 1930, când Aca­demia Fran­ceză a hotărât ca di­luţiile până la un anumit nivel să se folosească, şi că de-aco­lo mai departe, nu mai există substanţă într-o proporţie semni­fi­cativă. Dar problema majoră es­te că astăzi avem de-a fa­ce cu interesele financiare ale marilor companii de medicamente, care vor să ne vândă pastile scum­pe, în loc să ne tratăm ieftin şi cât mai natural.

- Ce înseamnă, de fapt, homeopatia, o prac­tică medicală prezentă la curtea monarhiei brita­nice încă de pe timpul reginei Victoria, şi cum se poate explica puterea de vin­decare a unor gră­­­unţe mărunte?

- Pe înţelesul tu­tu­ror, homeopatia în­seamnă să iei o pi­că­tură de substanţă ac­ti­vă şi să o amesteci într-o cantitate foarte mare de apă. Datorită inteligenţei materiei, în mod miraculos, apa va deveni ea în­săşi substanţă activă, preluând energia şi informaţia ele­men­tului cu care a venit în contact. În felul acesta, ai o cantitate mare şi ieftină de remediu. Înainte se spu­nea că e imposibil ca la o diluţie foarte mare să se mai păstreze puterea vin­de­­cătoare a substanţei de bază. Astăzi, fizica cuan­tică ne confirmă că se poate. Ştiinţa a ajuns la nişte descoperiri colosale acum. Ceea ce contează este lungimea de undă, frec­venţa pe care apa o învaţă sau o preia de la pi­cătura de remediu. Pică­tura aceea are o vibraţie şi ea trebuie să pice pe vibraţia omului bolnav. Vă daţi seama că un atom este gol în proporţie de 99,9%, şi doar 0,1% sunt pro­toni, neutroni, electroni! Dar în acest gol ener­getic, subs­tanţele călătoresc în permanenţă, sunt flu­xuri energetice care se mişcă miraculos. Acolo se cons­truieşte viaţa, în acest gol, în atom. Ceea ce ani­mă materia este această energie care circulă în inte­riorul ei şi pe care eu aş numi-o "divină". Einstein a ajuns să îşi dea seama că energia cuantică devine de la un punct încolo energie... mistică. El nu i-a spus di­vină, i-a spus mistică. Atunci s-a oprit, con­si­­de­rând că mai departe intră pe un teren "înfrico­şă­tor". Vorbea de energii "înfricoşătoare". Homeo­patia lucrează la nivelul acestor frecvenţe şi, printr-un impuls, redă corpului o frecvenţă de undă pier­dută.

Energii şi vibraţii

- Şi în acupunctură tot despre vibraţii ale ma­te­riei este vorba? Cum pot să ne vin­­dece câteva ace puse ici şi colo pe corpul nostru?

- Acupunctura vorbeşte de ener­gia Qi, care este tot de origine di­vină. În acel spaţiu gol al atomilor se află energie Qi, care circulă apoi prin meridianele corpului. Vedele indiene îi zic Prana, dar e acelaşi lucru cu energia Qi. Energia cuan­tică a căpătat şi numele de energie tahionică şi ea circulă cu o viteză mai mare decât viteza luminii. Sen­timentele, gândurile, ideile ve­hi­culează energie tahionică. Ener­gia Qi este doar o fracţiune din cea ta­hionică, ce face parte din câmpul cuantic. De altfel, acum nu se mai vorbeşte despre substanţă şi mate­rie, în avangarda ştiinţei, lucrurile şi fenomenele se explică prin ener­gii şi vibraţii, prin energia tahionică şi energia punc­­tului zero. În lume sunt dezbateri aprinse pe aceste teme, din păcate, la noi nu sunt prea cunos­cute. Asta e la ordi­nea zilei în lume, nu se mai vor­beşte de materie. Or, în mod inexplicabil, acu­punc­tura ştia şi folosea aceste lucruri cu mii de ani înainte, feno­mene care ne apar expuse şi teo­retic, astăzi, de către fizicieni. Re­ve­nind la întrebarea pu­să, fiecare obiect şi fiinţă vie are pe lângă substan­ţa materială şi un câmp ener­getic. Energia umană ia naştere din lojele ener­ge­tice, organele omului. Meridianele sunt calea prin care circulă energia aceasta care nu se opreşte niciodată. Ca să dau un singur exemplu mai uşor de înţeles, vezica urinară are cel mai lung meridian din organism, cu 62 de puncte. Nu poţi să înţepi la întâmplare. Poate pe moment durerea dispare, dar dacă cir­culaţia energiei nu este reglată la nivelul întregului sistem, nu ai rezolvat nimic. De aceea, dacă pui acele cu exactitate, cursurile energetice sunt "des­fun­date" şi stimulate să revină la normal.

- Ascultându-vă, îmi dau seama că ştim foar­te puţine despre corpul nostru... Pentru dvs., ca me­­dic, el pare însă o simplă orgă, pe ale cărei cla­pe apăsaţi cu exac­­titate.

- Medicina e de fapt ştiinţa de a pu­ne diag­nos­ticul şi arta de a-l trata. E adevărat că ştim foarte pu­ţin despre corpul nostru. A­vem posibilităţi ui­mi­toare, neex­plo­rate. Medicina alo­pată are la bază doar anatomia. A­cu­punctura este atât de exactă faţă de medicina alo­pa­tă, încât nu poţi de­cât să înţelegi că au fost cândva ritmuri de civi­liza­ţie mai mari decât a noastră.

Stresul, marele inamic

- Care credeţi că este cel mai mare ina­mic al sănătăţii, d-le doctor?

- Stresul este ina­mi­cul numărul unu. Con­tează şi fumatul, ali­mentaţia, munca şi sti­lul de viaţă, însă stresul este cauza principală, în majoritatea afecţiu­nilor. Depresia, această boală a secolului, plea­că din stres. Can­cerul la fel. Fiecare obiect şi fiinţă este energie con­densată, făcută din vi­braţii. Epuizarea cau­zată de stres înseamnă că, la un mo­ment dat, energia divină se împu­ţinează, vibraţiile acestea slăbesc şi îşi pierd frec­venţa lor naturală. Circuitele energetice nu mai sunt alimentate cu energia de care au nevoie şi apar distorsiuni sau degenerări, adică boala. Lipsa noastră de armonie, boala şi degenerarea constituie rezultatele unui stil de viaţă care dezorganizează câmpurile ener­getice subtile de organizare, conducând la entropie sau la îmbătrânire. Noi participăm activ la crea­rea propriei noastre stări de sănătate. Un remediu simplu pentru aşa ceva nu există. Însă grijile le poţi da la o parte, conştien­tizându-le. Le mai şi eviţi, nu trebuie mereu să le înfrunţi, dar pe cât po­sibil, să fie înlăturate.

- Cât de importante sunt emoţiile şi afec­ţiu­nea pentru sănătatea noastră?

­ - Sunt esenţiale. Cu toţii intuim că iubirea şi afecţiunea cu care suntem înconjuraţi ne fac bine. Dar aceste lucruri s-au demonstrat ştiinţific. Câm­pul magnetic al inimii reacţionează la calitatea emoţiei pe care o creăm în vieţile noastre zi de zi. Emoţiile pozitive ne echilibrează organismul în ceea ce priveşte procesele hormonale, ritmul car­diac, limpezimea gândurilor şi eficienţa a tot ceea ce facem. Ca să vă daţi seama ce impact au emo­ţiile din inima noastră asupra întregului corp, tre­buie să vă spun că inima umană generează cel mai puternic câmp magnetic din corp, de aproximativ 5000 de ori mai mare decât cel al creierului! Este un câmp magnetic detectabil pe distanţe de câţiva metri sau câţiva kilometri chiar, şi aşa se explică, de exemplu, cum de simt plantele gândul nostru bun sau rău şi cum emoţia noastră are un impact asu­pra câmpului magnetic al pământului. Reve­nind la sănătate, trebuie să ne ferim cât putem de mult de emoţiile negative: ele pot induce peste o mie patru sute de modificări biochimice în orga­nism, incluzând aici dezechilibre hormonale, ritm car­diac haotic, probleme neuronale etc.

Bucurie şi extaz

- Dumneavoastră de unde vă luaţi energia şi optimismul de a fi atât de viu şi prezent în ceea ce faceţi, la 80 de ani?

- Pentru mine, principalele remedii rămân ru­gă­ciunea şi meditaţia. Astea sunt principalul lucru în viaţă. Sunt modalităţile de a te conecta cu divini­tatea. Chemi divinitatea în ajutor, pentru că multe lucruri nu ai cum să le faci singur. Trebuie să te cufunzi în rugăciune. Vindecările miraculoase pe asta se bazează, pe conectarea noastră la acea frec­venţă de care avem nevoie. De fapt, când noi ajun­gem la credinţa adevărată, totul devine posibil. Prin credinţă, graniţele materiei devin atât de subţiri, încât dispar şi toate sunt de fapt unul şi acelaşi lucru, o singură masă de vibraţii. Atunci, în acea divinitate care ne înconjoară, se pot întâmpla cele mai minunate lu­cruri.

- Nu pot să nu vă întreb, în final, dacă a­propierea de ho­meopatie şi acu­punctură, de a­cest tip de me­dicină aproape magic, v-a influenţat, în vreun fel, viaţa?

- Atât homeopatia cât şi acupunctura mi-au deschis noi ferestre în studiul organismului uman, care este atât de complex! Ele se adresează altor profunzimi ale corpului omenesc. Homeopatia arată alt fel de vindecare decât cel cunoscut până acum. Am devenit foarte bucuros când am văzut cazuri în care alopatia nu făcea decât să adoarmă simptomele bolii, şi homeopatia le rezolva. Descoperind aceste proceduri, a intervenit în viaţa mea un entuziasm de nestăpânit, o bucurie care îmi aducea succese şi îm­pliniri noi, şi care sporea cu fiecare bolnav pe care îl tratam şi se făcea sănătos. Şi asta m-a îndemnat să studiez şi mai mult, în special disciplinele funda­mentale, pentru că medicina este o ştiinţă de îm­pru­mut, acum. Ea trăieşte prin descoperirile biologiei, ale chimiei, dar în special ale fizicii. De aceea este foarte importantă fi­zi­ca cuantică, pentru că me­di­cina alopată se bazează, toată, pe descoperirile lui Newton de acum 300 şi ceva de ani, or, în prezent sunt mari aşteptări de la noua fizică şi noile desco­periri. Ştiinţa aduce bucurii... un adevărat extaz.

- Vorbeaţi despre emoţiile pozitive şi negative, cu alte cuvinte, de faptul că sănătatea noastră e dependentă de mişcările sufleteşti. Aţi avea un sfat care să ne ajute să trăim mai bine şi mai frumos? Ce ar trebui să facem ca să fim cu un pas mai aproape de fericire?

- O viaţă lungă şi sănătoasă este o viaţă ordo­nată, fără excese. Le recomand oamenilor în primul rând să renunţe la medicamente. Să recurgă la cea­iurile din plantele noastre medicinale, româneşti. Ori­ce plantă este un medicament, iar plantele noas­tre autohtone sunt foarte bune. România este Dacia Felix, unde savanţii greci şi romani veneau şi re­col­tau plantemedicinale, şi nu întâmplător, ci pentru că plantele de pe teritoriul României, în mod mira­cu­los, au calităţi deosebite, sunt favorizate de climă să acumuleze remedii pentru sănătate. Oamenii go­nesc după medicamente, crezând că pe cât este mai scump vreunul, pe atât este mai bun, când, de fapt, el este cu atât mai nociv. Le recomand, în schimb, celor ce ne citesc să nu renunţe la regina medi­ca­men­telor, aspirina, care ne păzeşte de paralizie şi de infarct. Îi mai sfătuiesc să se alimenteze corect şi să uite de aceste cure de slăbire forţate, care sunt ade­vă­rate manevre de sinucidere. Trebuie să mâncăm câte puţin din toate, din tot ce au mâncat părinţii şi bu­nicii noştri. Numai excesul se condamnă. Excesul nu este bun.