SEBASTIAN LĂZĂROIU - "Trebuie să se menţină spiritul civic activ şi forţa de presiune asupra structurilor de putere"

Sebastian Lăzăroiu este sociolog şi politolog. A fost consilier prezidenţial şi, pentru scurtă vreme, ministru al Muncii. Are experienţă de analist, dar şi de om politic. Cu toate astea, a re­nun­ţat la politica militantă şi s-a întors în mediul privat, unde se ocupă de consultanţă. Continuă însă să-şi exprime public opiniile, pe un site politic şi în mass media, de câte ori este nevoie. O face într-un stil echi­librat şi totuşi incitant, ceea ce ne-a determinat să-i solicităm opiniile despre tulburătoarele evenimente recente.

"Emoţia colectivă şi insatisfacţia faţă de clasa politică au scos oamenii în stradă"

- Domnule Sebastian Lăzăroiu, ce credeţi că a de­clanşat "revoluţia" izbucnită după tragedia din clu­bul "Colectiv"? Valul de emoţie, iscat de in­cendiul catastrofal, a fost suficient pentru a duce la proteste de stradă masive, sau accidentul a fost fo­losit ca pretext de către anumite forţe, pentru a produce o schimbare importantă pe scena politică?

- Evenimentul în sine avea potenţialul declanşator al revoltei. Pentru că a fost un număr mare de morţi şi pentru că stăteam, de mulţi ani, pe un butoi de pulbere. Emoţia colectivă stârnită de acest incendiu şi insatisfacţia faţă de clasa politică au împins oa­me­nii în stradă. Generaţia nouă, de 20-30 de ani, şi cea de 40-50 de ani, a tinerilor din timpul revoluţiei din '89, au ieşit la proteste umăr la umăr. Clasa politică este considerată vinovată, pentru că România întârzie pe drumul modernizării şi pentru că ţara este măcinată de corupţie. Iar românii nu văd corupţia numai prin prisma arestărilor televizate, ci mai ales prin viaţa de zi cu zi. De aceea, cei mai mulţi şi-au dat seama ime­diat care sunt vinovaţii. Clubul acela nu trebuia să funcţioneze, dar a funcţionat, în baza unor acte de co­rupţie. Ceea ce s-a dovedit ulterior. Iată, primarul sec­torului 4, Cristian Popescu Piedone, este arestat. Func­ţionarii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, care controlaseră clubul, la fel. Dar aceştia împart responsabilitatea cu guvernanţii. În orice ţară de­mocratică, e foarte greu ca un guvern să mai ră­mână în funcţie, după o asemenea tragedie. Şi, de obi­cei, politicienii nu aşteaptă să li se ceară demisia în stra­dă, ci şi-o dau pe loc. Altfel, cetăţenii îşi pierd în­cre­derea în stat. La noi nu e aşa, pentru că nu avem o cultură democratică atât de dezvoltată. Totuşi, protes­tatarii au obţinut foarte repede ce au cerut: demisile prim-ministrului Victor Ponta, a ministrului Gabriel Oprea şi a primarului Cristian Popescu. Într-o singură noapte! Protestul a mai durat practic o zi, în care oa­menii au încercat să ridice miza: schimbarea întregii clase politice. Apoi s-a dezumflat, fiind confiscat de tot felul de grupări, cum se întâmplă de obicei. Dar, chiar dacă energia de protest s-a pierdut, rămâne o undă de şoc, pe care o vor simţi toate partidele parla­mentare, la alegerile de anul viitor.

- Revendicările au fost atât de rapid satisfăcute pentru că guvernanţii s-au temut de mulţime, sau premierul Victor Ponta a găsit o modalitate ono­rabilă de a ieşi din scenă?

- Victor Ponta ar fi trebuit să demisioneze mai de mult, de când a fost acuzat de plagiat, sau măcar când a fost inculpat penal. Nu a avut o ieşire onorabilă. Ono­rabil ar fi fost să-şi dea demisia a doua zi după ac­cident, nu să aştepte să i se ceară asta în stradă. A fă­cut-o mai mult de frică şi, cu siguranţă, ca urmare a unor calcule politice ale partidului. Liderii PSD şi res­ponsabilii din teritoriu ai partidului au simţit osti­litatea electoratului şi au ales să se despartă de Pon­ta, pentru a nu avea costuri electorale mai mari. Poate că altfel ar fi stat lucrurile dacă nu erau alegeri anul viitor.

"Ruşii s-au amestecat în proteste şi probabil că şi Occidentul"

- În anumite medii de informare se speculează că, dacă nu se află chiar la originea tragediei - ceea ce ar fi monstruos -, unele state străine au speculat accidentul de la Clubul "Colectiv", pentru a reca­libra clasa politică românească în favoarea pro­priilor interese. Am trece mai uşor peste aceste sce­narii, dacă nu ar fi acreditate de figuri politice cu greutate, precum fostul preşedinte Traian Băsescu.

- Să nu fim naivi, în orice situaţie cu potenţial exploziv, de oriunde în lume, străinii vor încerca să obţină un avantaj asupra ţării în care se întâmplă. La noi a mai fost astfel şi la revoluţia din '89, şi sunt mărturii în acest sens, din partea unor oameni, tot aşa, cu credibilitate. Serviciile secrete maghiare au vrut să profite pentru a desprinde Ardealul de România, ser­viciile ruseşti şi cele occidentale s-au amestecat şi ele, pentru a da evenimentelor o turnură favorabilă sta­telor lor. La fel acum: Rusia este foarte interesată să aibă o influenţă tot mai mare în România, mai ales de când cu destabilizarea Ucrainei. A provocat recent degringoladă şi în viaţa publică din Republica Mol­dova, iar acum au găsit un prilej perfect pentru a face la fel în România. Ruşii s-au mobilizat mai greu, abia în a treia zi de proteste, dar au reuşit să-şi infiltreze oamenii, cu mesaje care să deturneze manifestaţiile. Sunt convins că au fost şi alte forţe, poate chiar din Vest, care vor, de pildă, să se intensifice lupta antico­rup­ţie, printr-o mai puternică susţinere din partea popu­laţiei.

"Biserica nu reuşeşte să gestioneze relaţia cu noua generaţie"

- În siajul acestor interese se plasează şi me­sa­jele agresive contra Bisericii Ortodoxe Române, ca­re ameninţau, la un moment dat, să schimbe sensul revoltei. Sunt deconturi de făcut şi în această zonă a societăţii?

- Biserica rămâne o instituţie fundamentală în viaţa românilor, dar se decredibilizează ca instituţie prin reprezentanţii săi, care nu se adaptează unei lumi noi. Vin generaţii noi, cu preocupări diferite şi care nu reacţionează bine când Biserica devine autoritară. Este ca şi cum un părinte îi interzice copilului să facă aia, să facă aialaltă şi îl ceartă... Acel copil va face exact contrariul a ceea ce îi cere părintele. Biserica nu reuşeşte să gestioneze relaţia cu această nouă generaţie. Tinerii nu sunt neapărat atei sau potrivnici Bisericii, dar este evident că majoritatea nu sunt atraşi de tot ritualul acesta fastuos al ei... Trebuie găsită o modalitate de a-i aduce aproape de Biserică, căci şi ei sunt fiii lui Dumnezeu. Or, din această perspectivă, Biserica a greşit foarte mult. Pe de altă parte, BOR s-a implicat în campaniile electorale. De exemplu, l-a susţinut la preşedinţie pe Victor Ponta, pe motiv că e român şi ortodox. Majoritatea românilor au votat un et­nic german de confesiune reformată. Asta a născut o ostilitate faţă de BOR. Mai prudent ar fi fost ca Bi­serica să fi rămas neutră. Şi în cazul accidentului de la Clubul "Colectiv", anumiţi oameni ai Bisericii au avut reacţii nepotrivite, spunând, cu alte cuvinte, că tinerii au murit pentru că erau satanişti, sau pentru că au sărbătorit Halloween-ul. Patriarhul însuşi a avut o declaraţie inadecvată, cum că tinerii trebuie să meargă în biserici, nu în cluburi. La comunicarea de­fectuoasă şi implicarea politică se adaugă probleme mai vechi: neimpozitarea veniturilor Bisericii, opu­len­ţa de care dau dovadă unii clerici ortodocşi, felul în care se predă religia în şcoli...

"Sunt convins că sistemul va ceda"

- În afara câtorva demisii, care reprezintă, to­tuşi, un efect superficial, ce a mai obţinut "Piaţa"? Au înţeles politicienii că trebuie să facă o altfel de politică?

- Unii da, alţii nu. Politicienii nu vor ceda totul dintr-odată, adică nu vor deveni transparenţi şi incoruptibili de mâine încolo. Vor încerca să salveze cât mai mult din "Sistem". Numai că, în ultima vre­me, au primit mai multe avertismente. Primul a fost protestul din iarna lui 2012, pentru apărarea lui Raed Arafat. Atunci au înţeles că ceva se mişcă în societate şi au cedat puţin. A venit la guvernare USL şi au ur­mat protestele pentru Roşia Montană, pe deplin jus­tificate. Politicienii iar au fost zguduiţi şi au mai cedat un pic. În turul doi al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, la fel. Ponta a pierdut alegerile pentru că a stârnit revolta, oprindu-i să voteze pe românii de peste graniţe. Acum, establishment-ul a fost pus din nou în defensivă şi se vor mai face câţiva paşi spre nor­malitate. Poate se va mai deschide puţin piaţa politică, poate că se va adopta o lege pentru ca primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi astfel să crească şan­sele partidelor noi de a obţine mai multe mandate... Dar "Sistemul" rezistă şi va ceda numai gradual şi numai atâta vreme cât va fi ţinut sub presiunea so­cie­tăţii. Trebuie, deci, să se menţină spiritul civic activ şi forţa de presiune asupra structurilor de putere. Sunt multe modalităţi de a o face, nu doar prin ma­nifestaţii de stradă. Şi sunt convins că "Sistemul" va ceda. Ro­mânia s-a schimbat mult în bine, în ultimii 25 de ani, orice s-ar spune şi va continua să se schim­be, dacă acţionăm în acest sens.

- Deci, înnoirea clasei politice, cerută în stradă, se mai amândă...

- Se va face greu, cu multe cutremure provocate de electorat. Pentru că politicienii uită foarte repede - ca şi electoratul, de altfel. Teama de stradă îi va mai ţine o lună, două, în care vor face mici reforme, după care vor reveni la vechile obiceiuri. Şi iarăşi se va trezi strada. Singurul mod în care se pot tempera tensiunile în societate este ca, după alegeri, partidul care va câştiga alegerile, fie PSD, fie PNL, să-şi asocieze la guvernare un partid nou, care să reprezinte garanţia pentru reformă şi pentru o mai bună transparenţă în actul guvernamental. E firesc să aşteptăm mai mult de la partidele noi, care îşi pot adapta mai uşor decât cele vechi programul, regulamentele interioare şi criteriile de integritate la cererile electoratului. Dacă nu se va întâmpla aşa şi vom avea la guvernare, de pildă, PSD sau PNL plus UDMR, oamenii vor ieşi iarăşi în stradă. Pentru că mulţi nu se vor simţi reprezentaţi şi nu vor avea încredere că vom progresa.

"Dacian Cioloş este o alegere bună"

- Se conturează un guvern de tehnocraţi. Nu e aici o fugă de responsabilitate a marilor partide?

- Sigur că este şi o fugă de responsabilitate, dar nici strada nu ar fi acceptat altceva, în schimbul ale­gerilor anticipate. De fapt, vom avea numai premierul technocrat şi apolitic. Miniştrii vor fi tot din partide sau simpatizanţi ai unor partide. Asta s-ar putea să fie o dezamăgire pentru cei care au cerut guvern teh­nocrat. Un guvern tehnocrat nici nu are cum să reziste, căci orice Executiv are nevoie de susţinere politică în Parlament. Prin urmare, vom avea un guvern care re­prezintă compromisul dintre cererile "Pieţei" şi dis­ponibilitatea partidelor. Va fi un Cabinet de tran­ziţie, alcătuit probabil din oameni cărora nu vom avea a le face prea multe reproşuri. Dar nu e o garanţie că se va ins­titui o reformă serioasă şi că, după alegerile parla­mentare, când partidele se vor aşeza pe o altă legiti­mitate electorală, guvernul rezultat atunci nu va reveni la vechile practici.

- Strada a cerut mai degrabă alegeri anticipate. Era o variantă mai bună?

- În România nu se pot organiza alegeri anticipate, din pricina Constituţiei. Totuşi, putem discuta teoretic. Dacă s-ar fi organizat alegeri anticipate, în maximum două luni am fi avut, probabil, o mai bună repre­zen­tare în Parlament a partidelor noi şi motive de opti­mism mai multe. Dacă alegerile parlamentare anti­ci­pate s-ar fi suprapus peste alegerile locale la termen, aşa cum s-a spus după primele consultări de la Cotro­ceni, ar fi fost un dezastru, pentru că ar fi câştigat totul PSD, PNL şi UDMR, care au cei mai mulţi primari, iar primarii sunt directori de vot. Şi iarăşi am fi avut foc în stradă.

- Chiar în timpul acestui interviu, a fost anunţat premierul desemnat pentru alcătuirea unui nou guvern: Dacian Cioloş. Este o alegere bună?

- Da! Să fii comisar european e mai greu decât să fii prim-ministru. În fapt, avem o premieră şi trebuie să o remarcăm. Este primul fost comisar european care ocupă funcţia de şef al Executivului din România. Nu e puţin lucru. Cioloş e obişnuit cu procedurile, trans­­parenţa şi comunicarea de la Bruxelles. Cred că e un pas înainte pentru profesionalizarea funcţiilor exe­­cutive. Ideal ar fi să difuzeze deprinderile sale euro­pene şi la nivelul celorlalte ministere. Contextul e bun. Are susţinerea "străzii", în sensul de români obiş­nuiţi, pentru a demonstra că se poate face politică la nivel înalt şi altfel în România. Un alt avantaj e că are ca­na­le de comunicare bune cu liderii europeni. Dacă ter­mină cu bine acest an, are toate şansele să rămână şi după alegerile parlamentare, dacă liberalii le vor câştiga.