- Pe 14 octombrie, la Sala Palatului din Capitală, vă dă întâlnire în premieră românească compozitorul, interpretul şi scriitorul britanic Morrissey -
Cunoscut mai pe scurt drept Morrissey, sau Moz, Patrick Morrissey are 56 de ani şi a devenit celebru în muzica internaţională la începutul anilor '80, ca solist al formaţiei pop-rock The Smiths. După desfiinţarea acesteia, în 1987, începe o nouă aventură, de solist, mai răsunătoare decât cea de dinainte. Până în prezent, în cei peste 38 de ani de carieră, a vândut câteva milioane de albume, a fost nominalizat la Premiile Grammy şi a cucerit o mulţime de fani, în ciuda caracterului lui extrem de dificil şi nonconformist. Vegetarian convins şi activist pentru protecţia animalelor, Moz şi-a făcut adeseori duşmani, la cel mai înalt nivel.
Literatură, muzică şi alţi demoni
Steven Patrick Morrissey s-a născut în Davyhulme, Manchester, pe 22 mai 1959, într-o familie de imigranţi catolici irlandezi. Mama, Elizabeth, de meserie bibliotecară, a fost cea care i-a deschis ochii asupra lumii fascinante a cărţilor. Oscar Wilde, George Eliot, Herman Melvile, Shelagh Delaney devin modele pentru micuţul Patrick. În timp ce mama îi alimenta pasiunea pentru literatură, tatăl, Peter, un simplu portar, dar pasionat de... muzică, se va strădui să-şi ducă fiul adolescent la concertele muzicale de pop-rock care-l fascinau. A avut o copilărie fericită, nu foarte spectaculoasă, dar tihnită şi îndestulătoare. Taciturn şi introvertit, cu o imaginaţie extrem de bogată şi de vie, Moz n-a prea avut prieteni în adolescenţă. Antidepresivele recomandate de medici l-au ajutat doar parţial în alungarea demonilor ce-l hărţuiau, dar şi-a găsit un refugiu în muzică, ce va juca, din ce în ce mai mult, un rol important în viaţa lui. "Muzica pop era totul pentru mine. Şi m-am agăţat cu disperare de ideea de-a deveni un star. Uneori, când ascultam o melodie care-mi plăcea mult, mă simţeam de parcă cel care o interpreta era singurul om din lume care ar fi putut să mă înţeleagă", mărturisea, la un moment dat. Începe să compună melodii şi chiar să le cânte, dar nu îndrăzneşte să se prezinte cu ele în public şi "cochetează" cu critica muzicală, trimiţându-şi articolele unor reviste de specialitate, precum Melody Maker şi New Musical Express (NME), cărora le va trimite eseuri, comentarii şi critici la adresa celor mai în vogă muzicieni ai momentului.
La 19 ani prinde însă curaj, şi alături de chitaristul Billy Duffy (azi în vârstă de 54 de ani, actual membru al formaţiei The Cult), formează trupa The Nosebleeds (1978). Compun împreună câteva melodii de punk-rock şi apar pe scena unor pub-uri din oraşul natal. La nici un an după înfiinţare, dizolvă trupa şi trec amândoi la o alta, Slaughter & The Dogs, unde Moz va fi pentru scurt timp solistul acesteia. Dar cum succesul continuă să-l ocolească, i se pare că visul de a deveni star pop-rock e departe şi revine la dragostea de-odinioară, la... scris. Aşa ajunge să semneze un contract cu Editura "Babylon Books". Prima lui carte, "The New York Dolls", lansată în 1981, este dedicată formaţiei rock americane cu acelaşi nume. Biografia este bine primită de fanii muzicii rock, însă nu se bucură de vânzări spectaculoase. Abia cea de-a doua încercare a lui, tot o biografie, "James Dean Is Not Dead" (James Dean nu e mort), apărută în 1983, va avea cu adevărat succes.
Starul
Dar muzica nu îi dă pace. În 1982, la puţin timp după ce terminase de scris cartea dedicată idolului său din copilărie, James Dean, Morrissey îl cunoaşte pe chitaristul şi compozitorul Johnny Marr. Deşi erau vecini, nu se întâlniseră până atunci, căci Moz nu era unul dintre cei mai sociabili oameni din cartier. Încep să lucreze împreună şi descoperă că versurile lui Morrissey, uneori spirituale, alteori acide sau morbid-sentimentale, se potrivesc perfect cu bizarele acorduri ale lui Marr. Lor li se vor mai alătura şi colegii de şcoală ai lui Johnny, Andy Rourke (bas) şi Mike Joyce (tobe), şi astfel ia naştere trupa The Smiths. Împreună au lansat patru albume de studio. Primul, intitulat chiar "The Smiths" (1984), s-a bucurat de succes la ei acasă, în Regatul Unit. Dar abia cu cel de-al treilea disc, "The Queen Is Dead" (1986), reuşesc să cucerească şi America. Însă tocmai când trupa părea de neoprit, în 1987, la puţin timp după lansarea celui de-al patrulea album, The Smiths se destramă, din cauza unor neînţelegeri între Morrissey şi Marr.
Un an mai târziu, în '88, Morrissey porneşte de unul singur la drum. Primul lui disc solo, "Viva", a fost bine primit deopotrivă de fani şi de critici. Încet, dar sigur, artistul egalează şi chiar depăşeşte faima trupei ce-l făcuse celebru. Astfel, în 1992 ajunge să fie nominalizat la Premiile Grammy. Discul "Your Arsenal" se bate pentru titlul de "Cel mai bun album alternativ", dar din păcate pierde în favoarea lui Tom Waits, cu "Bone Machine". De aici încolo, Moz continuă să se menţină prin topuri. Are propriii fani, care îl acceptă cu toate ciudăţeniile lui, şi care tresaltă la versurile pe care artistul le compune, despre dragoste, moarte, alienare sau vegetarianism, toate piperate cu o bună doză de umor englezesc.
Chiar dacă la un moment dat afirma că după 50 de ani nu va mai urca pe scenă, anul trecut - după o pauză de aproape cinci ani de la discul Years of Refusal (2009) şi o bătălie tăcută cu cancerul - revine pe scena muzicală cu un nou album, "World Peace Is None of Your Business" (2014). În cei cinci ani de retragere publică, a mai concertat, totuşi, când şi când, şi şi-a scris autobiografia (Autobiography 2013) care s-a vândut ca pâinea caldă. Este o carte ce a dat naştere la tot felul de reacţii, de la aplauze furtunoase şi laude, la critici severe asupra narcisismului autorului. Cert este că nimeni nu a rămas indiferent. În mod special, confesiunile legate de relaţiile lui sentimentale bizare au atras atenţia asupra cărţii.
Acum, la 56 de ani, Moz este pe punctul de a-şi lansa primul roman - "List of the Lost". Deşi apare pe piaţă abia pe 24 septembrie, romanul a fost deja cumpărat în avans, pe internet, de câteva zeci de mii de persoane. Şi nici la muzică nu prea mai vrea să renunţe, chiar dacă i se cam pun beţe în roate. "Am fost refuzat de şase case de discuri. Nu contează că pot să vând bilete pentru patru concerte la rând, la London 02 Arena, sau la Sydney Opera House. Dacă nu ai 21 de ani, directorii caselor de discuri nu îşi pot imagina că eşti capabil să creezi muzică bună şi că oamenii încă mai vor să te asculte", spunea el într-un interviu recent. Nu este pentru prima dată când Moz critică industria muzicală. Iar acest gen de comentarii nu îi aduc prieteni şi aliaţi. Dar asta nu-l face să-şi pună lacăt la gură. Din cauza limbuţiei lui, artistul este "certat" cu mai toată familia regală britanică şi cu primul ministru, David Cameron, pentru urâtul obicei al acestora de-a vâna. Vegetarian de la 11 ani, Moz nu poate să înţeleagă acest tip de "sport". "Dacă iubeşti animalele, nu le răneşti nicicum", spune el. Acest crez al lui l-a făcut să renunţe, uneori, la concerte, dacă organizatorii vânduseră vreun soi de mâncare pe bază de carne, în ziua în care urma să cânte el.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
