- Pe 14 octombrie, la Sala Palatului din Capitală, vă dă întâlnire în premieră românească compozitorul, interpretul și scriitorul britanic Morrissey -
Cunoscut mai pe scurt drept Morrissey, sau Moz, Patrick Morrissey are 56 de ani și a devenit celebru în muzica internațională la începutul anilor '80, ca solist al formației pop-rock The Smiths. După desființarea acesteia, în 1987, începe o nouă aventură, de solist, mai răsunătoare decât cea de dinainte. Până în prezent, în cei peste 38 de ani de carieră, a vândut câteva milioane de albume, a fost nominalizat la Premiile Grammy și a cucerit o mulțime de fani, în ciuda caracterului lui extrem de dificil și nonconformist. Vegetarian convins și activist pentru protecția animalelor, Moz și-a făcut adeseori dușmani, la cel mai înalt nivel.
Literatură, muzică și alți demoni
Steven Patrick Morrissey s-a născut în Davyhulme, Manchester, pe 22 mai 1959, într-o familie de imigranți catolici irlandezi. Mama, Elizabeth, de meserie bibliotecară, a fost cea care i-a deschis ochii asupra lumii fascinante a cărților. Oscar Wilde, George Eliot, Herman Melvile, Shelagh Delaney devin modele pentru micuțul Patrick. În timp ce mama îi alimenta pasiunea pentru literatură, tatăl, Peter, un simplu portar, dar pasionat de... muzică, se va strădui să-și ducă fiul adolescent la concertele muzicale de pop-rock care-l fascinau. A avut o copilărie fericită, nu foarte spectaculoasă, dar tihnită și îndestulătoare. Taciturn și introvertit, cu o imaginație extrem de bogată și de vie, Moz n-a prea avut prieteni în adolescență. Antidepresivele recomandate de medici l-au ajutat doar parțial în alungarea demonilor ce-l hărțuiau, dar și-a găsit un refugiu în muzică, ce va juca, din ce în ce mai mult, un rol important în viața lui. "Muzica pop era totul pentru mine. Și m-am agățat cu disperare de ideea de-a deveni un star. Uneori, când ascultam o melodie care-mi plăcea mult, mă simțeam de parcă cel care o interpreta era singurul om din lume care ar fi putut să mă înțeleagă", mărturisea, la un moment dat. Începe să compună melodii și chiar să le cânte, dar nu îndrăznește să se prezinte cu ele în public și "cochetează" cu critica muzicală, trimițându-și articolele unor reviste de specialitate, precum Melody Maker și New Musical Express (NME), cărora le va trimite eseuri, comentarii și critici la adresa celor mai în vogă muzicieni ai momentului.
La 19 ani prinde însă curaj, și alături de chitaristul Billy Duffy (azi în vârstă de 54 de ani, actual membru al formației The Cult), formează trupa The Nosebleeds (1978). Compun împreună câteva melodii de punk-rock și apar pe scena unor pub-uri din orașul natal. La nici un an după înființare, dizolvă trupa și trec amândoi la o alta, Slaughter & The Dogs, unde Moz va fi pentru scurt timp solistul acesteia. Dar cum succesul continuă să-l ocolească, i se pare că visul de a deveni star pop-rock e departe și revine la dragostea de-odinioară, la... scris. Așa ajunge să semneze un contract cu Editura "Babylon Books". Prima lui carte, "The New York Dolls", lansată în 1981, este dedicată formației rock americane cu același nume. Biografia este bine primită de fanii muzicii rock, însă nu se bucură de vânzări spectaculoase. Abia cea de-a doua încercare a lui, tot o biografie, "James Dean Is Not Dead" (James Dean nu e mort), apărută în 1983, va avea cu adevărat succes.
Starul
Dar muzica nu îi dă pace. În 1982, la puțin timp după ce terminase de scris cartea dedicată idolului său din copilărie, James Dean, Morrissey îl cunoaște pe chitaristul și compozitorul Johnny Marr. Deși erau vecini, nu se întâlniseră până atunci, căci Moz nu era unul dintre cei mai sociabili oameni din cartier. Încep să lucreze împreună și descoperă că versurile lui Morrissey, uneori spirituale, alteori acide sau morbid-sentimentale, se potrivesc perfect cu bizarele acorduri ale lui Marr. Lor li se vor mai alătura și colegii de școală ai lui Johnny, Andy Rourke (bas) și Mike Joyce (tobe), și astfel ia naștere trupa The Smiths. Împreună au lansat patru albume de studio. Primul, intitulat chiar "The Smiths" (1984), s-a bucurat de succes la ei acasă, în Regatul Unit. Dar abia cu cel de-al treilea disc, "The Queen Is Dead" (1986), reușesc să cucerească și America. Însă tocmai când trupa părea de neoprit, în 1987, la puțin timp după lansarea celui de-al patrulea album, The Smiths se destramă, din cauza unor neînțelegeri între Morrissey și Marr.
Un an mai târziu, în '88, Morrissey pornește de unul singur la drum. Primul lui disc solo, "Viva", a fost bine primit deopotrivă de fani și de critici. Încet, dar sigur, artistul egalează și chiar depășește faima trupei ce-l făcuse celebru. Astfel, în 1992 ajunge să fie nominalizat la Premiile Grammy. Discul "Your Arsenal" se bate pentru titlul de "Cel mai bun album alternativ", dar din păcate pierde în favoarea lui Tom Waits, cu "Bone Machine". De aici încolo, Moz continuă să se mențină prin topuri. Are propriii fani, care îl acceptă cu toate ciudățeniile lui, și care tresaltă la versurile pe care artistul le compune, despre dragoste, moarte, alienare sau vegetarianism, toate piperate cu o bună doză de umor englezesc.
Chiar dacă la un moment dat afirma că după 50 de ani nu va mai urca pe scenă, anul trecut - după o pauză de aproape cinci ani de la discul Years of Refusal (2009) și o bătălie tăcută cu cancerul - revine pe scena muzicală cu un nou album, "World Peace Is None of Your Business" (2014). În cei cinci ani de retragere publică, a mai concertat, totuși, când și când, și și-a scris autobiografia (Autobiography 2013) care s-a vândut ca pâinea caldă. Este o carte ce a dat naștere la tot felul de reacții, de la aplauze furtunoase și laude, la critici severe asupra narcisismului autorului. Cert este că nimeni nu a rămas indiferent. În mod special, confesiunile legate de relațiile lui sentimentale bizare au atras atenția asupra cărții.
Acum, la 56 de ani, Moz este pe punctul de a-și lansa primul roman - "List of the Lost". Deși apare pe piață abia pe 24 septembrie, romanul a fost deja cumpărat în avans, pe internet, de câteva zeci de mii de persoane. Și nici la muzică nu prea mai vrea să renunțe, chiar dacă i se cam pun bețe în roate. "Am fost refuzat de șase case de discuri. Nu contează că pot să vând bilete pentru patru concerte la rând, la London 02 Arena, sau la Sydney Opera House. Dacă nu ai 21 de ani, directorii caselor de discuri nu își pot imagina că ești capabil să creezi muzică bună și că oamenii încă mai vor să te asculte", spunea el într-un interviu recent. Nu este pentru prima dată când Moz critică industria muzicală. Iar acest gen de comentarii nu îi aduc prieteni și aliați. Dar asta nu-l face să-și pună lacăt la gură. Din cauza limbuției lui, artistul este "certat" cu mai toată familia regală britanică și cu primul ministru, David Cameron, pentru urâtul obicei al acestora de-a vâna. Vegetarian de la 11 ani, Moz nu poate să înțeleagă acest tip de "sport". "Dacă iubești animalele, nu le rănești nicicum", spune el. Acest crez al lui l-a făcut să renunțe, uneori, la concerte, dacă organizatorii vânduseră vreun soi de mâncare pe bază de carne, în ziua în care urma să cânte el.
(Pentru concertul de la noi, biletele au prețuri cuprinse între 120 și 260 lei și se pot cumpăra din rețeaua Eventim.)