Apolodor moare a doua oară la Drobeta

După crimele arheologice de pe traseul au­to­străzii Sibiu-Nădlac, de la Şibot şi Turdaş (ju­deţele Alba, respectiv Hunedoara), unde au fost rase cu buldozerul un oraş roman de 2000 de ani şi unul şi mai vechi, de circa 6000 de ani - am­bele centre ceramice însemnate şi noduri comerciale impresionante ale antichităţii, o altă ştire ne dă fiori: ruinele podului lui Apolodor din Damasc, din Drobeta-Turnu Severin, ar pu­tea dispărea!

Conceput de un celebru arhitect sirian, favorit al împăratului Traian, podul de la Severin a fost ridicat repede, între anii 103-105 A.D., deoarece împăratul se grăbea să atace Dacia; vistieria de la Roma se golise şi trebuia împrospătată cu aurul lui Decebal. Ne-am putea întreba: unde au fost dacii, când arhitectul şi muncitorii au lucrat doi ani, nestingheriţi, pe malul stâng al Dunării, încălcând armistiţiul daco-roman din anul 102? Răspunsul e simplu, dacă acceptăm că, în istorie, locuitorii acestor ţinuturi n-au fost tocmai uniţi "în cuget şi-n simţiri" unii cu alţii. Astfel, dacii din zona Ol­teniei şi Mehedinţilor, certaţi cu Decebal, le-au dat tot concursul romanilor să ridice podul care va înlesni marea invazie din 105. Cum au făcut unii politicieni din zilele noastre, care, supăraţi pe preşedinte sau pe prim-ministru, s-au dus la Bruxelles şi au cerut ca România să nu fie pri­mită în UE. Pasionaţii de istorie vor găsi, desi­gur, alte şi alte exemple din bogata corolă de tră­dări naţionale. Întorcându-ne la Apolodor, vom spune că podul acesta a fost considerat o minune a tehnicii acelor timpuri, după cum a fost şi Co­lumna lui Traian de la Roma, cu basoreliefurile dacice colorate şi racla de aur cu cenuşa îm­pă­ratului. De ce este în pericol de dispariţie pi­cio­rul podului roman de la Drobeta? Presa: "Din ca­uză că autorităţile sunt incapabile să rea­lizeze proiectul de reabilitare, finanţat din bani europeni!" Aveaţi vreo îndoială? După 26 de ani de "performanţă" la cârma României, clasa poli­tică bâjbâie, încă, în ceaţa incompetenţei; fierari betonişti, şoferi, chelneri, merceologi, contabili, şan­tierişti, veterinari, mecanici - profesii altmin­teri respectabile, au ajuns să voteze legile în par­la­ment, iar din consiliile judeţene, să stă­pâ­neas­că, ca veritabili baroni, tot ce mişcă în judeţe. Cum am putea explica altfel eşecul Consiliului Judeţean Mehedinţi, în restaurarea celebrului picior de pod, după ce a reuşit, totuşi, să obţină bani mulţi şi gratuiţi de la Uniunea Europeană? Dacă restaurarea nu va fi terminată până la sfâr­şitul anului, întreaga sumă de sute de mii de euro va fi pierdută! Dacă în anii '90, se vorbea că NATO ar fi interesată să reconstruiască podul peste Dunăre, iată că a venit UE şi a zis: ia, ro­mâ­ne, banii care-ţi trebuie şi restaurează acest ves­tigiu al strămoşilor tăi, care sunt şi ai noştri. Dacă nu poţi, spune, ridică mâinile, că venim noi şi salvăm situaţia, deoarece, ca europeni, nu ne putem permite să pierdem un tezaur atât de valoros... În momentul în care scriem acest text, cu obidă şi revoltă, lucrările nici n-au început, deci sunt mari şanse ca banii să fie pierduţi. Cine poartă răspunderea? Pe cine va trage DNA pe dreapta? Se va spune că parchetul nu are com­pe­tenţe în domeniu, dar abia aştept să intre în pâine Procurorul European! Sau abia aştept să se în­fiinţeze Poliţia Patrimoniului, singura instituţie care ar salva ce ne-a mai rămas de la strămoşi. De ce nu înfiinţează parlamentarii această poli­ţie? Pentru că şi-ar tăia creanga de sub fotoliile lor mereu goale, şi pentru că se tem că această poliţie s-ar întoarce împotriva baronilor şi a celorlalţi "nobili" din "pădurea tutelară" a pro­vinciei fericite, aşa cum s-a întâmplat cu DNA. Dragi consilieri de Mehedinţi, boieri dum­nea­voastră, dacă pierdeţi banii, să încasaţi bleste­mul generaţiilor viitoare care vor vedea piciorul podului lui Traian numai în poze! Să nu mai fiţi aleşi niciodată şi să treceţi Dunărea înot, să vă duceţi cât mai departe, unde a înţărcat mutul iapa!