Cum vacanţa se apropie de sfârşit, le recomand în primul rând părinţilor de liceeni să-şi procure acest volum alcătuit de opt istorici cu experienţă profesională şi pedagogică. Dar nu numai tineretul (mai mult sau mai puţin) studios ar trebui să aibă la îndemână lucrarea, ci orice român dornic să se poată orienta printre evenimentele trecutului pentru a înţelege mai bine prezentul, dacă nu şi perspectivele. E dezolant să constaţi - cum o arată unele anchete de stradă - ignoranţa majorităţii compatrioţilor în privinţa unor repere istorice elementare şi a unor personalităţi, clişeele perpetuate urechist, gafele de datare. Dacă ar fi după mine, şi includerea candidaţilor pe listele parlamentare ar trebui să treacă printr-un examen sever, scris şi oral, de limbă şi istorie naţională, fără posibilitate de fraudare (această ultimă abilitate o au cu siguranţă politicienii de pe toată scala ierarhiei, după cum s-a văzut). Contrar ideii prosteşti că studiul istoriei se rezumă la memorarea unor date şi nume, devenirea în timp a unui popor e o naraţiune desfăşurată în timp, în care evenimente şi personaje, cauze şi efecte, conjuncturi şi strategii te ajută să conturezi un tablou general, să te încadrezi în el şi să interpretezi procesele prin care s-a ajuns la ceea ce ţi-e dat să trăieşti. Asta susţine în argumentul ei şi coordonatoarea cărţii: "Istoria e considerată o succesiune de evenimente trecute. Trecutul nu e însă un depozit amorf de evenimente izolate, ci o înlănţuire cu o anumită logică. Dar logica istoriei nu e una abstractă, ea se întrupează în oameni, decizii, indecizii, locuri, întâmplări dinăuntrul şi dinafara unui spaţiu dat. Unele strict raportabile la momentul în care s-au produs, altele determinând evoluţii viitoare, cu iradieri până în prezent". Dacă e normal ca omul de azi să fie preocupat de problemele prezentului şi de perspectiva pe termen scurt, totuşi ele nu pot fi înţelese bine decât dacă sunt privite dinspre trecut. Noutatea sintezei cronologice recent publicate la Ed. Meronia constă în modul de selecţie şi prezentare a datelor, complet detaşat de ingerinţele ideologice care se făceau simţite în lucrările similare apărute în comunism. Volumul prezintă, din antichitate şi până în 2015, tot ce s-a petrecut important în spaţiul nostru în sfera politică, economică, socială, culturală şi spirituală, într-o succesiune cauzală şi în legătură cu contextul mai larg european. Informaţia e fiabilă, căci a fost bine documentată, recurgându-se la istorici specializaţi pe anumite perioade. Numele lor merită menţionate: Liviu Lazăr (pentru capitolul antichităţii, până în anul 602), George Marcu (602-1380), Valentina Bilcea (1380-1821), Felicia Adăscăliţei (1821-1848), Dorin Cristea (1849-1877), Stănel Ion (1878-1918), Mirela Grădină (1919-1944) şi Stan Stoica (1945-2014). Remarcabilă e şi unitatea de stil, toţi folosind un limbaj clar şi concis, accesibil oricui, iar ca nimic să nu rămână neînţeles, avem la Anexe şi un glosar de termeni istorici în care figurează rangurile boiereşti, noţiuni militare, dar şi cuvinte precum chiabur sau colectivizare (probabil elevii de azi nu mai ştiu ce înseamnă!) Tot la Anexe avem liste cronologice cu domni, voievozi, principi şi guvernatori din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, cu şefi de stat ai României, de la Cuza la Iohannis, cu preşedinţi ai Consiliului de Miniştri, de la Barbu Catargiu la Ponta, precum şi o consistentă secţiune de hărţi istorice.
Gândită în primul rând ca instrument de lucru şi de informare, sinteza cronologică Istoria României ar trebui să-şi aibă locul în absolut toate bibliotecile publice din ţara noastră, dar şi în casele dvs., fiindcă e prima poveste completă a momentelor cruciale prin care au trecut oamenii acestui pământ. Şi cu cât o veţi cunoaşte mai bine, cu atât veţi fi mai apăraţi de omisiunile intenţionate şi de interpretările abuzive din discursurile publice. Adică de manipulare.