Cum vacanța se apropie de sfârșit, le recomand în primul rând părinților de liceeni să-și procure acest volum alcătuit de opt istorici cu experiență profesională și pedagogică. Dar nu numai tineretul (mai mult sau mai puțin) studios ar trebui să aibă la îndemână lucrarea, ci orice român dornic să se poată orienta printre evenimentele trecutului pentru a înțelege mai bine prezentul, dacă nu și perspectivele. E dezolant să constați - cum o arată unele anchete de stradă - ignoranța majorității compatrioților în privința unor repere istorice elementare și a unor personalități, clișeele perpetuate urechist, gafele de datare. Dacă ar fi după mine, și includerea candidaților pe listele parlamentare ar trebui să treacă printr-un examen sever, scris și oral, de limbă și istorie națională, fără posibilitate de fraudare (această ultimă abilitate o au cu siguranță politicienii de pe toată scala ierarhiei, după cum s-a văzut). Contrar ideii prostești că studiul istoriei se rezumă la memorarea unor date și nume, devenirea în timp a unui popor e o narațiune desfășurată în timp, în care evenimente și personaje, cauze și efecte, conjuncturi și strategii te ajută să conturezi un tablou general, să te încadrezi în el și să interpretezi procesele prin care s-a ajuns la ceea ce ți-e dat să trăiești. Asta susține în argumentul ei și coordonatoarea cărții: "Istoria e considerată o succesiune de evenimente trecute. Trecutul nu e însă un depozit amorf de evenimente izolate, ci o înlănțuire cu o anumită logică. Dar logica istoriei nu e una abstractă, ea se întrupează în oameni, decizii, indecizii, locuri, întâmplări dinăuntrul și dinafara unui spațiu dat. Unele strict raportabile la momentul în care s-au produs, altele determinând evoluții viitoare, cu iradieri până în prezent". Dacă e normal ca omul de azi să fie preocupat de problemele prezentului și de perspectiva pe termen scurt, totuși ele nu pot fi înțelese bine decât dacă sunt privite dinspre trecut. Noutatea sintezei cronologice recent publicate la Ed. Meronia constă în modul de selecție și prezentare a datelor, complet detașat de ingerințele ideologice care se făceau simțite în lucrările similare apărute în comunism. Volumul prezintă, din antichitate și până în 2015, tot ce s-a petrecut important în spațiul nostru în sfera politică, economică, socială, culturală și spirituală, într-o succesiune cauzală și în legătură cu contextul mai larg european. Informația e fiabilă, căci a fost bine documentată, recurgându-se la istorici specializați pe anumite perioade. Numele lor merită menționate: Liviu Lazăr (pentru capitolul antichității, până în anul 602), George Marcu (602-1380), Valentina Bilcea (1380-1821), Felicia Adăscăliței (1821-1848), Dorin Cristea (1849-1877), Stănel Ion (1878-1918), Mirela Grădină (1919-1944) și Stan Stoica (1945-2014). Remarcabilă e și unitatea de stil, toți folosind un limbaj clar și concis, accesibil oricui, iar ca nimic să nu rămână neînțeles, avem la Anexe și un glosar de termeni istorici în care figurează rangurile boierești, noțiuni militare, dar și cuvinte precum chiabur sau colectivizare (probabil elevii de azi nu mai știu ce înseamnă!) Tot la Anexe avem liste cronologice cu domni, voievozi, principi și guvernatori din Țara Românească, Moldova și Transilvania, cu șefi de stat ai României, de la Cuza la Iohannis, cu președinți ai Consiliului de Miniștri, de la Barbu Catargiu la Ponta, precum și o consistentă secțiune de hărți istorice.
Gândită în primul rând ca instrument de lucru și de informare, sinteza cronologică Istoria României ar trebui să-și aibă locul în absolut toate bibliotecile publice din țara noastră, dar și în casele dvs., fiindcă e prima poveste completă a momentelor cruciale prin care au trecut oamenii acestui pământ. Și cu cât o veți cunoaște mai bine, cu atât veți fi mai apărați de omisiunile intenționate și de interpretările abuzive din discursurile publice. Adică de manipulare.