ALZHEIMER - boala secolului XXI?

- Numită şi "boala care răpeşte memoria", în ultimii ani a cunoscut o adevărată explozie. În momentul în care sunt scrise aceste rânduri, aproximativ un sfert de milion de români suferă de această teribilă afecţiune, iar perspectivele pentru următorii ani se arată sumbre. Există oare şi o rază de speranţă? La această întrebare vom încerca să răspundem mai jos -

În urmă cu 10 ani, s-a difuzat un film emoţio­nant, numit "Jurnalul" (The Notebook), în care eroul principal îi citeşte consoartei sale bolnave de Alzheimer, dintr-un vechi jurnal, propria lor poveste de dragoste. Eroina filmului nu-şi poate recunoaşte tovarăşul de viaţă, nu-şi mai aminteşte nici măcar cum o cheamă, dar fărâma de luciditate pe care o mai are o face să fie captivată de propria-i poveste. Şi, în punctul culminant al naraţiunii, reu­şeşte, pentru câteva secunde, să-şi recu­noas­că soţul şi să-şi aducă aminte de el. Acest film extraodinar, la fel ca şi celelalte cincisprezece care i-au urmat şi care au ca temă această dramatică uitare de sine, au pus publicul faţă în faţă cu o realitate extrem de dură: boala Alzheimer. Ci­frele vorbesc singure: 40 de mili­oa­ne de oameni din lumea întreagă suferă în prezent de această boală, care se află pe locul doi, după cancer, între maladiile cele mai agresive ale seco­lului în care trăim. Iar esti­mările sunt şi mai sumbre: dacă nu se iau măsuri, peste treizeci de ani, mai mult de 12% dintre locuitorii Planetei Albastre vor suferi de această teribilă ma­ladie.

Carte de vizită

Numită după descoperi­torul ei, medicul german Alois Alz­heimer, boala a fost depistată în urmă cu o sută de ani, la o pacientă din München. Mala­dia Alzheimer avansează lent, pe parcursul anilor sau chiar al deceniilor, având mai multe faze. La început, se manifestă prin tulburări de memorie, senzaţii de pierdere a orientării în timp sau spaţiu, putând fi lesne confundată cu un simplu lapsus mental sau cu o derută de moment. Ulterior, apar tulburări emoţio­nale, bolnavul tinzând să se certe cu cei din jur, având episoade de delir, alternate cu alte episoade, dure­roase, de luciditate. În final, bolnavul îşi pierde cu desăvârşire simţul realităţii şi controlul, procesele de atrofiere a creierului fiind atât de avansate încât, în final, toate funcţiile cognitive şi vitale sunt afectate.

Simptome

Cei mai predispuşi la această afecţiune sunt vârst­nicii, mai mult de 90% din îmbolnăviri fiind înregis­trate la persoane peste 65 de ani. Totuşi, au fost înre­gistrate şi cazuri de persoane relativ tinere, de 40 de ani sau chiar mai puţin. Cei mai vulnerabili la această boală sunt sedentarii, oamenii care se uită mult la televizor, care au o alimentaţie cu multă carne şi gră­simi saturate. Însă, aşa cum remarca, cu umor amar, un neurolog: "Există, totuşi, şi maratonişti vegani care dezvoltă Alzheimer". De ce? Pentru că această boală este favorizată nu doar de lipsa mişcării şi de o alimentaţie greşită, ci şi de nivelul ridicat de stres, de episoadele depresive ale vieţii, precum şi de factorii genetici. Ea atacă mai puţin bărbaţii şi mai mult femeile, acestea din urmă având simptome mai grave şi o evoluţie mai rapidă a bolii, mai ales în condiţii de inactivitate.

Poate fi vindecat Alzheimerul?

Din păcate, medicina, fie ea alopată sau natu­ristă, nu a descoperit un remediu valabil pentru cei care suferă deja de această boală, mai ales în for­mele sale avansate. Există nenumărate medi­ca­mente şi terapii experimentale, dar nu s-a reuşit, deocamdată, vindecarea completă a bolii, ci - în cele mai fericite cazuri - doar stopări ale sale sau ameliorări, în fazele incipiente.

Poate fi prevenit Alzheimerul?

Acum 10 ani, răspunsul ar fi fost negativ. Totuşi, sub presiunea exploziei de cazuri de Alzheimer din ţările civilizate, cercetătorii au avut o mobilizare fără precedent şi au reuşit să găsească soluţii pentru a reduce foarte mult riscul de a dezvolta această boală. E adevărat, există scep­tici care afirmă că nu sunt suficient studiate toate remediile şi meto­dele de prevenire, dar rezultatele studiilor, făcute pe grupuri mari de oameni şi pe perioade lungi de timp, nu lasă nici o îndoială: Alzheimerul poate fi prevenit.

Prevenirea Alzheimerului prin metode naturale

Complexul B natural

Un grup de medici britanici şi norvegieni au verificat efectul vitaminelor B6, B9 şi B12, pe un grup de voluntari, cu vârsta de peste 70 de ani şi cu risc mărit de a dezvolta Alzheimer. Rezultatul a fost uluitor! După şapte de ani de administrare zilnică a com­plexului de vitamine B, subiecţii prezentau o atrofiere a creierului de şapte ori mai mică faţă de grupul martor, care luase remedii pla­cebo. Mai mult, persoanele care con­sumau suplimente de complex B aveau o memorie mai bună (cu 70%), erau mai opti­miste, aveau o coordonare neuromotorie şi o atenţie mult superioare celor din grupul placebo. Acest studiu a fost refăcut şi de alţi cercetători, folosindu-se întreg complexul vitaminic B, iar rezultatele au fost de ase­menea foarte bune. Practic, după decenii de cercetare, s-a constatat că adminis­trarea B-urilor este cel mai puternic medicament cunoscut pentru prevenirea Alzheimerului.

Dieta mediteraneană

Este specifică unor ţări cum ar fi Italia, Spania sau Grecia, tradiţia alimentară a acestora având cinci elemente comune extrem de importante:
* Sunt consumate foarte multe vegetale crude, bo­gate în clorofilă, care extrag din corp anumite me­tale toxice, ce afectează creierul (aluminiu şi plumb, în principal).
* Conţine foarte puţine grăsimi nocive, saturate, dar este bogată în uleiuri presate la rece, bogate în gră­simi sănătoase, incluzând acizii Omega 3 şi Ome­ga 6, consideraţi agenţi anti-îmbătrânire pentru creier.
* Aduce în corp foarte mulţi pigmenţi cu efect antioxidant, care împiedică procesele degenerative la nivelul sistemului nervos. Cei mai importanţi dintre aceştia sunt licopenul (din roşii, pepene) şi resve­ra­trolul (din strugurii roşii şi negri).
* Este săracă în proteine din car­ne, dar foarte bogată în fibre ali­mentare din cereale integrale şi frunze verzi, proaspete. Din acest motiv, dieta mediteraneană este un excelent agent de detoxifiere a organismului.
* Conţine foarte multe proteine din cereale (grâu, ovăz, orz) şi pseu­docereale (hrişcă, quinoa), pre­­cum şi din leguminoase (năut, ma­zăre, linte), care au rol de pro­tecţie a creierului şi a vaselor de sânge care irigă creierul.
Efectele benefice ale dietei mediteraneene au fost evidenţiate de o cercetare întinsă pe 15 ani, realizată simultan în Japonia şi Statele Unite. La cei 1700 de participanţi care au adoptat dieta mediteraneană, incidenţa Alzheimerului, dar şi a altor forme de demenţă, a fost cu aproape 50% mai redusă decât în cazul persoanelor din gru­purile martor.

Zincul şi seleniul

Mai multe cercetări arată că la bolnavii de Alzheimer, nivelul zincului din organism este mai scăzut decât la persoanele sănătoase. Inte­resant este că simpla adăugare a acestui mineral în dietă nu a produs nici o ameliorare a acestei boli, rezultat constatat în studiile făcute atât pe animale, cât şi pe oameni. În schimb, combinaţia de zinc cu seleniu, vitamina C şi aminoacizi se pare că ar fi una din cheile prevenirii şi chiar a ameliorării acestei maladii. Zincul şi seleniul se află în cantităţi mari în scoicile comestibile, în gălbenuşul de ou şi, mai ales, în anumite varietăţi de drojdie de bere, special selecţionate pentru capacitatea lor de a asimila aceste două minerale.

Controlul tensiunii arteriale şi al colesterolului

Chiar şi cei mai sceptici medici neurologi recu­nosc astăzi că prevenirea şi tratarea cu succes a hiper­tensiunii este un factor decisiv pentru a evita apariţia Alzheimerului. De asemenea, menţinerea colestero­lului şi a trigliceridelor în limite normale este de un imens ajutor pentru a preveni procesele de atrofiere a creierului. Cum putem ţine sub control tensiunea arte­rială şi colesterolul? În primul rând, printr-o alimen­taţie sănătoasă, dieta mediteraneană, anterior menţio­nată, fiind excelentă în acest sens. Apoi, există anu­mite plante, cum ar fi talpa-gâştei (Leonurus cardia­ca), păducelul (Crataegus oxyacantha) sau frunzele de măslin (Olea europaea) care scad prompt tensiu­nea arterială şi ajută la ţinerea sa în limite normale. Dintre minerale, rolul cel mai activ în menţinerea tensiunii arteriale în limite normale îl au magneziul şi potasiul, ambele fiind prezente în roca naturală numită dolomită.

Mersul pe jos

Un studiu surprin­zător al unei echipe de medici americani arată că dacă parcurgem 20 de ki­lometri pe jos, în fie­care săptămână, vom reduce riscul apari­ţiei Alzhei­me­rului cu 50%, efectul consolidându-se în de­cur­sul a cinci ani. Atât adulţii, cât şi tinerii, ar trebui să meargă zilnic pe jos, în pas alert, pentru a-şi menţine creierul în for­mă. De ce? Pentru că acest exerciţiu fizic pune în miş­care sângele şi creşte gradul de oxige­nare a creie­rului, amelio­rează depresia (un adevă­rat inamic al funcţiilor cerebrale), reduce nive­lul de stres psihic. Din când în când, mersul pe jos tre­buie înlocuit cu exer­ciţii fizice diverse, cum ar fi îno­tul, mersul pe bicicletă, jocurile de echipă sau tenisul. Neurologii au observat că, pentru a-şi menţine sănăta­tea, creierul are nevoie de o stimulare cât mai variată, realizată inclusiv prin exerciţiu fizic. Imediat după efortul fizic, este nece­sară o relaxare pe măsură, la fel de importantă ca şi mişcarea în sine, pentru că în tim­pul relaxării sunt puse în circulaţie substanţele care induc starea de bine psihic şi menţin sănătatea creie­rului.

Gimnastica minţii

Ideea că de la o anumită vârstă trebuie să ne oprim din învăţat este extrem de periculoasă pentru sănă­tatea creierului. Una dintre căile considerate sigure pentru prevenirea Alzheimerului este stimularea con­tinuă a creierului, în primul rând prin învăţarea con­tinuă a unor lucruri noi. Iar lucrurile pe care le memorăm este bine să fie cât mai diverse: cuvintele unei limbi străine, modul de operare cu un program de calculator, versurile unei poezii, tehnici manuale (desen, modelarea lutului sau a lemnului, cusături, mecanică etc.). De asemenea, continuarea muncii, până la vârste cât mai înaintate, este unul din mijloa­cele cele mai eficiente pentru profilaxia atrofiei cere­brale, pensionarea fiind un moment critic pentru de­butul acestei boli. Există şi jocuri de inteligenţă care ajută la prevenirea şi chiar la stoparea evoluţiei Alz­heimerului. Cele mai eficiente sunt: şahul, rebu­sul, sudoku, go, precum şi rezolvarea puzzle-urilor.

Gimnastica... sufletului

Este un aspect, până de curând, prea puţin luat în seamă, dar care este - se pare - chiar mai important decât alimentaţia, decât exerciţiile fizice sau mentale. Menţinerea trează, vie, a sentimentului de dragoste, al­truismul real, acţiunile caritabile, izvorâte din suflet, sunt un mijloc extraordinar de păstrare a integrităţii func­ţiilor creierului. De asemenea, comunicarea zil­nică, chiar şi de la distanţă, cu cei dragi, ajută la pre­ve­nirea Alzheimerului. Măcar săptămânal, trebuie să aveţi ieşiri cu prietenii, cu rudele apropiate trebuie să socializaţi cât mai intens. Închiderea în casă, în faţa televizorului şi eventual a calculatorului, este o reţetă sigură pentru apariţia Alzheimerului sau a altor defi­cienţe neurologice. Apoi, practicarea intensă, sinceră, a rugăciunii, a postului şi a altor forme de exprimare re­ligioasă ajută de asemenea, la prevenirea acestei boli. Statistica arată că în comunităţile religioase su­date, ai căror membri se întâlnesc şi relaţionează in­tens unii cu alţii sau cu cei pe care îi ajută, sănătatea mentală se menţine nealterată, până la vârste înain­tate.