La o distanţă de aproape două milenii, situaţia pare că se repetă. Uniunea Europeană, slăbită de crizele interne, este asaltată de valuri de imigranţi legali sau ilegali, care, atraşi de o viaţă mai bună, îi forţează mereu graniţele culturale şi geografice, şi, de cele mai multe ori, reuşesc să le şi treacă. Cu asimilarea pare să fie mai greu. Deşi a ajuns la prima generaţie născută şi crescută în Europa, valul de imigranţi veniţi la mijlocul secolului trecut nu s-a integrat în ţările-gazdă (Germania, Olanda, Franţa) şi încearcă să-şi facă legea pe străzile marilor metropole, în cartiere devenite neguvernabile.
Recent, Marea Britanie, îngrozită de cei care-i trec ilegal graniţele venind din Franţa prin tunelul de sub Canalul Mânecii, a pus la punct un proiect legislativ, prin care gazdele veniţilor să ajungă la închisoare. Concret, dacă eşti cetăţean britanic şi îţi închiriezi locuinţa vei fi silit să verifici actele propriului tău chiriaş. Dacă nu o faci şi vei fi prins de poliţie cu imigranţi ilegali în chirie, rişti puşcăria. Nici mai mult, nici mai puţin.
Stânga se va isteriza, probabil, plângându-le de milă nevoiaşilor care, forţaţi de condiţiile dure de trai din ţările lor de baştină, îşi caută un loc de muncă mai bun, sub cerul prosper al Uniunii Europene. Stânga uită sau nu vrea să vadă realitatea dură - anume, că proiectul ei de secol XX, multiculturalismul şi ideea generoasă a integrării imigranţilor, a eşuat lamentabil. Nu poţi să integrezi popoare care nu vor acest lucru. Majoritatea neamurilor nu imigrează în Europa pentru a-i asimila principiile, felul de trai şi sistemul ei democratic. Nu. Imigranţii vor doar o pâine mai mare şi mai bună decât au acasă. Dacă o pot avea trăind exact ca acasă, cu atât mai bine! Fiecare popor are un nucleu dur de valori şi principii care nu sunt negociabile şi care - evident! - nu se pot îngloba, transforma, integra, ci pot, mai degrabă, naşte conflicte. A fost visul postmodernităţii şi al globalizării să le armonizeze astfel încât să putem convieţui în supra-state multi-etnice, bucuroase să-şi pună în comun aceste principii, valorizându-le astfel reciproc. Proiectul a eşuat, din punctul meu de vedere, şi, la ora actuală, nu avem un plan B, încercând să cârpim cu petice vechi, ambalate ca noi, o haină europeană care pârâie din toate încheieturile.
Acum, Uniunea are de ales. Fie înţelege, asemeni Marii Britanii că multiculturalismul nu poate fi impus cu forţa, şi atunci ai nevoie de o sită prin care să-ţi protejezi propria identitate, fie continuă experimentele sociale, până când conflictul dintre cultura europeană şi cele importate va atinge un climax şi se va exprima violent, eventual în stradă, cu morţi şi răniţi. După atentatele de la Paris şi după demonstraţiile de stradă din Germania, mie mi se pare evident că o cale de mijloc nu (mai) există.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
